Arhive pe categorii: Poezii (nu ale mele!)

Intrebare

  Poem                          de Nichita Stanescu Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi şi ţi-aş săruta talpa piciorului, nu-i aşa ca ai şchiopăta puţin, după aceea, de teamă să nu-mi striveşti … Continuă lectura

Publicat în Poezii (nu ale mele!) | Etichetat , , , | 14 comentarii

Si astazi

Mi-e dor de tine, mamă Sub stele trece apa Cu lacrima de-o samă, Mi-e dor de-a ta privire, Mi-e dor de tine, mamă. Măicuţa mea: grădină Cu flori, cu nuci şi mere, A ochilor lumină, Văzduhul gurii mele! Măicuţo, tu: … Continuă lectura

Publicat în Pentru mama, Poezii (nu ale mele!), Stari | Etichetat , | 20 comentarii

Dorinta de azi

Eterna Stea Un chip mai sfant, mai pur si mai curat, Pe lumea asta n-a mai existat. Un chip atata de intelept si bland , Nu are sa existe pe Pamant. Un chip -izvor-de-viata-datator, Ce poarta-n sinea sa atata dor! … Continuă lectura

Publicat în Dedicatii, Fotografii, Pentru mama, Poezii (nu ale mele!) | Etichetat , | 6 comentarii

Un vis si o poezie

Ce sunt visele? Visele acelea pe care le traim intens in timp ce avem somnul adanc? Ne transmit ele un semn, ori reprezinta o dorinta ascunsa in sufletul nostru? Uneori ne trezim fericiti datorita lor, alteori insa, revenirea la realitate … Continuă lectura

Publicat în Poezii (nu ale mele!), Stari | Etichetat , , | 6 comentarii

Mi-e dor de un vis

Semne de Mircea Albulescu Mi se adună fruntea cerşind mângâiere îmbobocesc în genunchi garoafele tuturor juliturilor adeverind buna mea purtare arborată în gardul Domniţei Bălaşa teorema lui Pitagora neruşinată dă târcoale unui pătrat toate băuturile au gustul cafelei cu lapte … Continuă lectura

Publicat în Dedicatii, Muzica, Poezii (nu ale mele!), Stari | Etichetat , , , | 4 comentarii

Poezie

Octavian Paler – Definiţia Lacrimei Lacatele de piatra Se deschid cu râuri Lacatele de apa Se deschid cu stele Lacatele din noi Se deschid cu o lacrima.

Publicat în Poezii (nu ale mele!), Stari | Etichetat , | 10 comentarii

Poezie

Părinţi în alb-negru de Adrian Paunescu Fotografia lor alb-negru Ca moştenire mi-a rămas, Ca şi-n arhivă, o scrisoare, Şi-n blândă, un fragment de glas. Şi am aflat o veste bună, Că-n lumea noastră, orice-ar fi, Există proceduri moderne De refăcut … Continuă lectura

Publicat în Poezii (nu ale mele!) | Etichetat , , | 6 comentarii