Intrebare

 

Poem                          de Nichita Stanescu

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa ca ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?

Sursa: citatepedia.ro

In 13 decembrie 1983 pleca dintre noi Nichita. Intrebarea din acest poem mi-a fost pusa in urma cu multi ani, fara ca eu sa-i dau importanta cuvenita. Greseala! A fost pusa si altora care au fost profund sensibilizate. A urmat… o cearta. Si totusi, este minunata!

 

Acest articol a fost publicat în Poezii (nu ale mele!) și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Intrebare

  1. Raspund in numele „ei”, adresanta virtuala: nu, nu as schiopata, pentru ca mi-ar creste aripi de iubire si as zbura!
    Buna dimineata!
    Fii atenta ca am scris „buna dimineata”… dimineata! E ceva in neregula!🙂

    • cafeauata spune:

      Sunt atenta tot timpul, sa stii! Buna dimineata!
      Frumos raspuns ai, eu nu l-am avut la indemana atunci. Oricum, zburam de 30 de ani, cu mici pauze cand coboram pe pamant si-atunci schiopatam putin. Dar trec toate si ne inaltam iar!
      Seara cu sosete calduroase si vin fiert, iar pentru maine,
      BUNA DIMINEATA!

  2. ghemulet spune:

    Da…mie imi place foarte tare Nichita…Este foarte buna intrebarea..una ce trebuie pusa perosanei potrivite cred eu…De ce nu i-ai dat importanta?

    • cafeauata spune:

      Persoanei potrivite, in momentul potrivit.
      De ce am reactionat altfel decat se asteptase el? Poate pentru ca munceam in acele clipe, poate pentru ca nu am inteles intrebarea, poate pentru ca momentul nu a fost cel mai potrivit. Spun doar „poate”.
      Multumesc pentru comentariu, Ghemulet!

  3. acuarele spune:

    Hm, pe mine nu m-a intrebat nimeni asa ceva vreodata!🙂
    Poezia o stiu de la o matusa scumpa, mi-a citit-o cand aveam vreo 14 ani, am ramas cam mirata si pana azi tot asa sunt. Atata am fost eu in stare!🙂

    • cafeauata spune:

      Clar ca sunt o norocoasa! Sa fiu intrebata de sot asa ceva, e ceva… Pacat ca nu am stiut sa reactionez asa cum se astepta si am pierdut din „capital”. Dar suntem bine acum, cu sau fara sensibilitatile din tinerete…
      Imbratisari calduroase, Acuarela!

      • acuarele spune:

        Va potriviti, si asta e norocul cel mai mare!
        Daca pe mine m-ar fi intrebat asta sotul, ar fi insemnat ca nu ne protriveam, si ar fi fost un nenoroc…
        Am priceput mesajul poeziei, doar ca ma cam directioneaza spre depresie, daca e s-o iau ca atare. Cred ca aici intervine deformatia profesionala!🙂

  4. dianaalzner spune:

    Amintirea ta este minunata.🙂 A fost buna si cearta, fara ea poate nu-ti mai aminteai…

    • cafeauata spune:

      Multumesc, multumesc din suflet Diana ca te vad aici! Ne este atat de dor de tine, cum nu cred ca iti inchipui, asa cum nu iti poti imagina nici bucuria pe care am avut-o vazandu-te acum!
      Asa este, se prea poate ca fara acel incident Poemul sa fii fost doar o chestie… Sau nici atat.
      Te imbratisez si te pup cu tot dragul! Zile usoare si calde iti doresc, draga mea!

  5. Rolling Ideas spune:

    Ce versuri frumoase ne-a lăsat Nichita Stănescu!

  6. gabyral spune:

    Sa zicem ca n-ai fost atenta atunci sau nu stiai inca sa asculti sau n-auzeai din cauza zborului ce nu se lasa frant…Dar se pare ca atunci cand ai aterizat ti-ai adus aminte ca cineva asteapta un raspuns…FELICITARI…o astfel de intrebare nu se pune de doua ori aceleiasi persoane…cred…zic…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s