Sa raman sau sa ma intorc?

Acum, dupa 1 an, am invatat ca doar curajul de a schimba locul de munca nu este destul. Am invatat ca „indrazneste sa fii fericit”, „construieste-ti singur fericirea”, „indrazneste sa fii tu” si alte motivationale, sunt (eventual) valabile pana la o varsta. Ok, zic. Mi se ofera vechiul post, ce fac? Am pus in balanta ce am acum si ce voi avea daca ma intorc acolo unde am crescut odata cu firma si cu acei oameni.

Acum am colegi distanti, am un loc de munca la care factorul uman nu intra in discutie. Acum fac 45 de minute pana acolo, cu un troleu mai mereu plin de tigani. Acum imi permit 3 pauze de cate 1 tigara, simtindu-ma rusinata ca ies din birou si nu lucrez. Acum vad zilnic o tanara care nu a invatat nimic din diplomatia mamei patroana, care te face prost pe fata, care nu poate sa conceapa ca oamenii merita respect. Acum stiu ca la iarna „ne va fi frig aici”. Acum mi se spune ce sa fac, fara sa mi se spuna si stilul in care se face in firma. Acum nu aud nici un fel de muzica sau stiri, nu am acces la net sub niciun motiv. Acum daca ma vede patroana ca imi deschid telefonul, isi aminteste ca mai am o sarcina de care nu stiam.

Daca ma intorc… Voi avea colegi care vor impartii povesti cu mine, chiar daca vor exista si certuri. Drumul va dura 20 de minute pe jos. Voi face pauze de cate ori voi crede ca imi pot permite. Voi putea da un telefon sefei si sa-i spun ca am o problema, prima intrebare fiind „te putem ajuta”? Voi avea si zile in care se vor revarsa nervii ei pe mine, apoi spunandu-mi ca ii sunt draga. Mi se vor cere solutii, chiar daca va face intotdeauna doar cum vrea ea.

Sa ma intorc sau sa consider ca ar fi o injosire si sa raman cu oameni care nu au nimic in comun cu mine?

 

Publicat în Dupa 55 de ani | Etichetat , , | 10 comentarii

Sfat

Daca ai trecut de 55 de ani si vrei sa schimbi locul de munca, gandeste-te tare bine. S-ar putea ca, ajuns in noul colectiv, sa-ti dai seama ca nu mai esti la fel de sociabil cum te stiai.

Publicat în Dupa 55 de ani | Etichetat , , | 4 comentarii

CRACIUN FERICIT!

Imagine | Publicat pe de | Etichetat | 29 comentarii

Stoc zero

La fel de bine poate sa fie vorba despre multe alte medicamente lipsa.

Nu am tangenta cu nimeni dependent de imunoglobulina. Si totusi… Ma deranjeaza al dracului de tare faptul ca nu mai exista in stoc, la nivel national. Ma revolta pana la Dumnezeu si inapoi faptul ca poporul se lasa furat, mintit, calcat pe beregata, injosit, scuipat, fara sa faca nimic. Ca parinte de copil cu imunodeficienta, nu fac altceva decat sa mearga la jegosul de guvern, poate, poate, impresioneaza. Pentru viata copilului meu, mi-as da viata si libertatea. As sta in puscarie tot restul vietii mele, dar macar tara asta ar scapa de minim un biped cu burta mare si cu scaun asigurat in fruntea natiei, caruia i se rupe de noi. Li se rupe, da. Tuturor celor alesi. Am putea muri toti din partea lor. Dar, vorba cu care ne-am obisnuit: asta este.

Cu siguranta febra pe care o am ma face irascibila, dar sper sa-mi treaca fara sa-mi vizitez „minunata” dna. doctor de familie. Pentru ca ultima oara m-a intrebat daca stiu de la ce am febra. Deci… Noroc ca nu ma pricep la papusile voodoo, altfel pe multi i-ar lua dracu!

Publicat în Stari | Etichetat , , , | 4 comentarii

UPU Cluj

Nu contest priceperea medicilor. De la niciun spital ori clinica. Dar nu poate decat sa ma revolte lipsa de comunicare de la UPU Cluj. Si asta nu tine nici de Arafat, nici de presedinte si nici de guvern. Asta tine doar de educatie. Incepand cu cei 7 ani de acasa si terminand cu cei 6 sau cati ori fi de medicina. Este strigator la cer ca eu, apartinator al unui pacient adus cu salvarea, sa stau ca tampita intr-o camera de 10 metri patrati, unde mai sunt alti 10 cretini ca mine in stand by. Toata lumea asteapta ca usa sa se deschida si sa auda vesti. Degeaba! Mult prea rar se deschide usa si atunci inseamna ca acel apartinator si-a tocat cel putin 6 ore acolo. E drept ca sunt putini cei de serviciu, e drept ca nu sunt multumiti de salarii, dar ce vina am eu, doamnelor, domnilor? Ce vina are comunicarea? Medicul nu are timp? Ok! Sa vina o asistenta si sa-mi spuna sa stau linistita ca ruda mea nu a murit, doar medicii nu sunt inca decisi ce sa faca, unde sa o trimita. E simplu, oameni buni. Nimeni nu e absurd, doar voi. Cei pentru care este doar inca o zi de munca. Cei pentru care ingrijorarea mamelor, fratilor, copiilor din antecamera nu conteaza. Iar aceasta nepasare este in stransa legatura cu managerul pe care-l aveti. Iar in acest caz (si) Clujul este al nimanui. Ma doare al dracului de tare ca este asa. Si ma doare fotografia pe care am facut-o in curtea Spitalului Clinic de Urgenta Cluj.

Publicat în Stari | Etichetat , , , | 12 comentarii

Oameni?

In continuare ma minunez de cat de cretini sunt oamenii. De data asta, o fâță din Satu Mare a ajuns in Cluj, de unde banuiesc ca a plecat cu avionul in vacanta. A venit cu un catel rasa shi-tzu, adica o pufosenie mica, un animalut care nu are ce cauta pe strazi, al nimanui. Fâța zice ca a fugit catelul, ca daca vrea cel care l-a gasit il poate pastra, ca ei nu-i mai trebuie. A fost o adevarata nebunie pe fb, m-am certat cu cel care l-a gasit pe amaratul de catel de 11 ani si l-a legat intr-o statie de autobuz, dimineata la ora 3. Pana la urma minunea cu patru labute a ajuns la un prieten al fâței, in Cluj, dar mai departe nu se mai aude nimic. Cine stie pe unde a ajuns frumusetea… Daca mai apare  disponibil, cred ca-l vom lua noi. Cola ar avea tovaras de joaca si de somn.

Facem scandal ca sunt multi maidanezi, dar ce facem ca sa nu mai fie? Nu este nimeni obligat sa tina un animalut, dar daca l-a luat, sa fie constient ca trebuie sa – l ingrijeasca si (in caz de ceva) sa-i gaseasca alt stapan.

Oameni?

Publicat în Cola si alti catei, Stari | Etichetat , , | 16 comentarii

Cornulete

Sursa foto: google

Am cumparat cornulete cu prune. Ambalaj frumos, gramaj bun, pret acceptabil. Doar ca nu era specificat nicaieri ca sunt recomandate diabeticilor, iar cei care consuma dulce normal sa-si cumpere altceva. Umplutura (oare erau chiar prune?) nu a vazut bob de zahar; aluatul era faina, apa si (poate) oua, nici urma de zahar (de vanilie ce sa mai spun?); iar acea pudra care intregeste in mod normal gustul oricarui produs dulce de patiserie, lipsea cu desavarsire. Despre ce vorbim? Despre vestitul brand Boromir, cel de la care am luat teapa si cu un cozonac care a ajuns la gunoi. Dar cornuletele m-am ambitionat si le-am mancat. Pe toate. De ciuda. Si daca vreti cornulete cu prune sau cu orice altceva, cautati alta firma, sfatul meu 🙂 .

 

Publicat în Rautati de fiecare zi | Etichetat , , , | 22 comentarii