Stoc zero

La fel de bine poate sa fie vorba despre multe alte medicamente lipsa.

Nu am tangenta cu nimeni dependent de imunoglobulina. Si totusi… Ma deranjeaza al dracului de tare faptul ca nu mai exista in stoc, la nivel national. Ma revolta pana la Dumnezeu si inapoi faptul ca poporul se lasa furat, mintit, calcat pe beregata, injosit, scuipat, fara sa faca nimic. Ca parinte de copil cu imunodeficienta, nu fac altceva decat sa mearga la jegosul de guvern, poate, poate, impresioneaza. Pentru viata copilului meu, mi-as da viata si libertatea. As sta in puscarie tot restul vietii mele, dar macar tara asta ar scapa de minim un biped cu burta mare si cu scaun asigurat in fruntea natiei, caruia i se rupe de noi. Li se rupe, da. Tuturor celor alesi. Am putea muri toti din partea lor. Dar, vorba cu care ne-am obisnuit: asta este.

Cu siguranta febra pe care o am ma face irascibila, dar sper sa-mi treaca fara sa-mi vizitez „minunata” dna. doctor de familie. Pentru ca ultima oara m-a intrebat daca stiu de la ce am febra. Deci… Noroc ca nu ma pricep la papusile voodoo, altfel pe multi i-ar lua dracu!

Anunțuri
Publicat în Stari | Etichetat , , , | 4 comentarii

UPU Cluj

Nu contest priceperea medicilor. De la niciun spital ori clinica. Dar nu poate decat sa ma revolte lipsa de comunicare de la UPU Cluj. Si asta nu tine nici de Arafat, nici de presedinte si nici de guvern. Asta tine doar de educatie. Incepand cu cei 7 ani de acasa si terminand cu cei 6 sau cati ori fi de medicina. Este strigator la cer ca eu, apartinator al unui pacient adus cu salvarea, sa stau ca tampita intr-o camera de 10 metri patrati, unde mai sunt alti 10 cretini ca mine in stand by. Toata lumea asteapta ca usa sa se deschida si sa auda vesti. Degeaba! Mult prea rar se deschide usa si atunci inseamna ca acel apartinator si-a tocat cel putin 6 ore acolo. E drept ca sunt putini cei de serviciu, e drept ca nu sunt multumiti de salarii, dar ce vina am eu, doamnelor, domnilor? Ce vina are comunicarea? Medicul nu are timp? Ok! Sa vina o asistenta si sa-mi spuna sa stau linistita ca ruda mea nu a murit, doar medicii nu sunt inca decisi ce sa faca, unde sa o trimita. E simplu, oameni buni. Nimeni nu e absurd, doar voi. Cei pentru care este doar inca o zi de munca. Cei pentru care ingrijorarea mamelor, fratilor, copiilor din antecamera nu conteaza. Iar aceasta nepasare este in stransa legatura cu managerul pe care-l aveti. Iar in acest caz (si) Clujul este al nimanui. Ma doare al dracului de tare ca este asa. Si ma doare fotografia pe care am facut-o in curtea Spitalului Clinic de Urgenta Cluj.

Publicat în Stari | Etichetat , , , | 12 comentarii

Oameni?

In continuare ma minunez de cat de cretini sunt oamenii. De data asta, o fâță din Satu Mare a ajuns in Cluj, de unde banuiesc ca a plecat cu avionul in vacanta. A venit cu un catel rasa shi-tzu, adica o pufosenie mica, un animalut care nu are ce cauta pe strazi, al nimanui. Fâța zice ca a fugit catelul, ca daca vrea cel care l-a gasit il poate pastra, ca ei nu-i mai trebuie. A fost o adevarata nebunie pe fb, m-am certat cu cel care l-a gasit pe amaratul de catel de 11 ani si l-a legat intr-o statie de autobuz, dimineata la ora 3. Pana la urma minunea cu patru labute a ajuns la un prieten al fâței, in Cluj, dar mai departe nu se mai aude nimic. Cine stie pe unde a ajuns frumusetea… Daca mai apare  disponibil, cred ca-l vom lua noi. Cola ar avea tovaras de joaca si de somn.

Facem scandal ca sunt multi maidanezi, dar ce facem ca sa nu mai fie? Nu este nimeni obligat sa tina un animalut, dar daca l-a luat, sa fie constient ca trebuie sa – l ingrijeasca si (in caz de ceva) sa-i gaseasca alt stapan.

Oameni?

Publicat în Cola si alti catei, Stari | Etichetat , , | 16 comentarii

Cornulete

Sursa foto: google

Am cumparat cornulete cu prune. Ambalaj frumos, gramaj bun, pret acceptabil. Doar ca nu era specificat nicaieri ca sunt recomandate diabeticilor, iar cei care consuma dulce normal sa-si cumpere altceva. Umplutura (oare erau chiar prune?) nu a vazut bob de zahar; aluatul era faina, apa si (poate) oua, nici urma de zahar (de vanilie ce sa mai spun?); iar acea pudra care intregeste in mod normal gustul oricarui produs dulce de patiserie, lipsea cu desavarsire. Despre ce vorbim? Despre vestitul brand Boromir, cel de la care am luat teapa si cu un cozonac care a ajuns la gunoi. Dar cornuletele m-am ambitionat si le-am mancat. Pe toate. De ciuda. Si daca vreti cornulete cu prune sau cu orice altceva, cautati alta firma, sfatul meu 🙂 .

 

Publicat în Rautati de fiecare zi | Etichetat , , , | 22 comentarii

O plecare

Poate ca atunci cand plecam din aceasta lume, mergem intr-un loc mai bun. Poate. Poate ni se da sansa sa reparam raul facut celor dragi aici. Poate. Poate inca mai putem influenta viata celor ramasi in urma noastra. Poate. Toate sunt doar „poate”. Sigur este doar ca raman amintirile. Fara sa vrem vor ramane si amintiri neplacute, dar am face bine sa fie cat de putine. Am face bine sa invatam cate ceva din lectiile primite, inainte sa fie prea tarziu. Pentru ca acolo unde ne va merge sufletul, poate vom da un fel de extemporal. Poate.

Stand langa aparatul de ventilatie mecanica, m-am gandit ca ar fi un dar de ziua mea plecarea cuiva. Si a plecat. Sper sa reuseasca sa se impace dincolo cu tot ce nu a putut accepta aici. Sper ca macar de acolo sa vegheze asupra celeia care i-a fost alaturi aici.

Du-te in lumina si odihneste-te in pace! Dumnezeu sa-ti ierte toate rautatile!

 

Publicat în Stari | Etichetat , , , | 10 comentarii

Mercur retrograd :)

Mercur retrograd ma distruge la tura asta! Mai este pana in 9 mai si ma intreb ce ma mai asteapta? Stiu ca ce-i al meu e pus deoparte, ma rog sa fiu deschisa si luminata, sa le pot duce cu calm si sa le fac fata cu usurinta. Si totusi… Mi-e dor de perioadele in care sufletul imi era linistit pur si simplu, fara sa fac eforturi. Mi-e dor de zilele in care nu imi erau testate limitele si era cald si frumos. Ma straduiesc sa ma bucur de ce si cum este, de ce ma inconjoara, de faptul ca sunt sanatoasa. Cunosc toate teoriile de acest fel, chiar incerc sa vad zilnic ce e bun, dar uneori e prea mult.

Asa imi trebuie daca sunt „om de incredere”. In fata unui patron NU trebuie sa fim prea buni in ceea ce facem, nu de alta dar ne incarca cu atatea incat nu mai avem aer sa respiram. Candva, aveam rabdare si timp liber pentru insirat. Si voi mai avea… Sa fiti bine!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Publicat în Bijuterii margele de nisip, Stari | Etichetat , , | 12 comentarii

Dezgust

Cand toate lucrurile erau asezate, viata mi-a fost data peste cap de un individ, necunoscut pana in acea zi. Sper din suflet sa nu-l mai vad niciodata si mai sper ca efectul de bumerang chiar exista. In ultimele 7 zile mi s-a confirmat (oare a cata suta oara?) ca majoritatea bipezilor nu sunt umani, ca daca pot sa faca un bine prefera sa nu-l faca. Totul e atat de simplu! Totul se reduce la neimplicare, la nepasare, la comoditatea sub toate formele ei. Urasc sa nu fiu stapana pe o situatie, sa fiu la mana altora. Dar (din pacate) se mai intampla si asa. Si atunci revine senzatia de dezgust pe care am reusit sa o indepartez de la ultima experienta neplacuta legata de disponibilitatea celor din jur de a fi parte din schimbare. Dezgustul fata de singurul lucru care conteaza pentru majoritatea oamenilor: ei insisi si – in cel mai bun caz – sotul/sotia si copiii. In rest, se poate alege praful de tot si de toate! Oare acesta sa fie normalul? Oare doar pentru atat ne-a creat Dumnezeu? Toata suferinta animalelor din jur ma face sa doresc un Pamant pe care sa existam doar noi, cei „credinciosi”, „destepti”, „sensibili” si carora ni se cuvine totul. Meritam sa fim singurele vietuitoare, chiar daca asta ar insemna sa nu ma mai bucur de un pisic vazut in curtea vecina, de o rata salbatica pe lac, de un pescarus deasupra orasului. Pentru ca nu meritam sa avem toate astea si sa le ignoram!

Publicat în Stari | Etichetat , , , , | 10 comentarii