O poezie

Publicat pe 17 august 2011 de cafeauata

PRIVEŞTE-MĂ !

Sînt ghemul de alge
prins în vîltoarea apelor;
Miezul de singurătate,
frumoasă şi rece,
ce trece prin lume
ca umbra unei deşertăciuni
fără nume:
învăluindu-te,
adunîndu-te,
risipindu-te!

Poezie de Viorela Codreanu Tiron

Publicitate
Acest articol a fost publicat în Poezii (nu ale mele!) și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la O poezie

  1. fosile zice:
    17 august 2011 la 22:04

    Tare frumoasa e poezia.
    Nu stiu unde ai gasit poeta asta,dar tot ce am citit -la tine- scris de ea,este deosebit.

    Răspunde
    • cafeauata zice:
      18 august 2011 la 09:06

      As spune ca am descoperit-o intamplator, pe net. Dar cum stiu ca nimic nu este intamplator, spun ca mi-a fost dat sa o gasesc printre alti multi poeti care scriu deosebit. Ea mi-a mers la suflet mai mult decat altii. Din pacate, in librarii nu am gasit nici un volum scos de ea, dar mai caut…

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s