MAMA mea:
Vrem sau nu, viata ne poarta uneori cu gandurile aiurea, atat de aiurea incat mai-mai ca uitam semnificatia unor zile care ne-au marcat ireversibil. Asta era sa mi se intample si mie ieri, cand faceam acte cu data de 26 februarie simplu, obisnuit. 26 februarie, si atat! Si totusi… Brusc, mi-am amintit de MAMA, de acel 26 februarie. Sunt absolut convinsa ca intr-un fel necunoscut noua, ea mi-a amintit, pentru ca mai tarziu sa nu ma invinuiesc ca am uitat. Sarut mana si multumesc, mami…
cafeaua ta 
Mama, întotdeauna îngerul pazitor!
Te îmbratisez!
Intotdeauna, asa este!
Multumesc si te pup, Minnie!
Cred ca ai vut o relatie speciala cu mama ta. Acesta este motivul pentru care ea este atat de prezenta inca in viata ta si iti este aproape.
Si mie imi place sa cred la fel, Gabriela!
Iti multumesc pentru ganduri si iti doresc zile frumoase!
Cu siguranta inca este alaturi de tine si cel mai important este ca simti asta…
Ma gandesc ca uneori pleaca si sa fie alaturi de sora mea, dar adeseori simt ca este cu mine. Este fantastic!
Multumesc, Ghemuletule!
Inca o data ti-a aratat ca-ti este in preajma.
Asa este, nu pierde nici o ocazie de a-mi arata ca e aici.
Multumesc!
Te imbratiseaza si te iubeste , e clar si firesc.
Pentru mine e foarte clar, nu a disparut in „nicaieri”, asa cum nici noi nu vom disparea.
Multumesc, Mihaella!
Sunt acele momente in care simtim cerurile deschise si ei, cei plecati, coboara ca si ingeri, sa ne imbratiseze… Iar timpul se opreste.
Dumnezeu s-o odihneasca pe mama ta, Cafeluta!
Multumesc, Acuarela mea draga! Daca ai stii cat de multe astfel de momente imi doresc… Dumnezeu s-o odihneasca!
Si eu am avut in ultima vreme cateva momente exact ca acesta de care spui… Si cred ca e ea, bunica mea care a plecat in 2011, cea care imi da semne de bine si de incredere. Mi s-au intamplat niste lucruri minunate in aceste saptamani, azi am finalizat un demers inceput dupa sarbatori, si pentru prima oara dupa cateva zile ploioase, la o ora anume ne-a zambit soarele… Semnul acesta l-am avut si in ziua inmormantarii ei: o lumina blanda ne-a imbratisat pe toti.
Este minunat, Acuarela, ceea ce traiesti! Ma bucur alaturi de tine.
Este ca sunt trairi pe care daca vrei sa le impartasesti gasesti greu cuvintele? Eu mereu am tendinta sa cred ca nu sunt luata in serios, dar nu asta e important, ci ceea ce se intampla in sufletul meu atunci. Iar daca va fi sa fie, toti vor trece prin asta si vor intelege si ei.
Imbratisari calde!
Mamica este îngerul care vegheaza peste viata noastra permanent… Inainte ca noi sa ne naste si înca mai departe, din Lumea celor Drepti…
Ce frumos ca ai impartasit cu noi aceste minunate ganduri! Imbratisari
Fara „mami” a noastra am fi goi. Chiar si numai amintirea ca am imbratisat-o candva imi da putere, iar zilele speciale sunt asa datorita ei.
Multumesc pentru ganduri, Carmen!
Mi-e tare greu sa comentez. Mi-e atat de dor de mama, mi se sfasie inima. Dupa trei ani si ceva, inca nu ma pot obisnui cu gandul ca nu am s-o mai vad decat cu ochii mintii si ai sufletului.
La fel va fi mereu, Zina… Eu dupa 15 ani si nu ma pot obisnui!
Multumesc pentru comentariu!