Dor

” E prea tarziu, dar vreau sa spun:lumanare

Mi-i dor de tine, tata,

Si ce-a fost rau sau n-a fost bun

Te rog de mi le iarta”.

din „Mi-i dor de tine, tata” de ieromonahul  Savatie Bastovoi

Acest articol a fost publicat în Dedicatii, OAMENI tare dragi mie și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Dor

  1. Minnie spune:

    In ianuarie 1974 se stingea tatal meu…. eu aveam doar 14 ani!
    Multumesc pentru postare! Poezia este sublima!
    Te îmbratisez!

    • cafeauata spune:

      Cu drag si cu parere de rau in acelasi timp!
      Devreme, mult prea devreme a plecat tatal tau, Minnie. Eu aveam 35 de ani cand brusc am ramas fara amandoi ai mei si tot consider ca a fost prea devreme. Sa le fie lumina tuturor!
      Imbratisari si tie!

  2. Dumnezeu sa-i ierte! E si tatal meu acolo, in lumina lumanarii, intr-o zi de ianuarie…

  3. fosile spune:

    E si tatal meu acolo…

  4. Gabriela spune:

    E undeva un loc, unde toti tatii se duc. Stau cuminti, pe o banca, sub copacii verzi, citesc o carte si din cand in cand ne mai arunca o privire. Ne vegheaza. Nu sunt atat de departe. Ba as spune chiar foarte aproape. Nu ii vedem. Ii simtim in amintire. O privire, o voce barbateasca, un gest. Aprope. In suflet. Si ne e bine cand ii stim langa noi. Tata s-a stins acum 20 de ani. Dar ii simt si acum mana calda, vocea, privirea. M-a umplut de emotie poezia aceasta pentru ca, nu demult am realizat, cat de putin l-am cunoscut pe tata. Abia acum il inteleg dar el nu mai este aici sa ii pot spune. Sa le fie vesnicia usoara ca o petala de cires si ingerii aproape!

    • acuarele spune:

      Dorurile dor, asa ca o certitudine a ceea ce cu adevarat suntem, dincolo de forma si de amintire.
      „Ce nu se poate distruge
      Aluneca intre parinti si copii”,
      spunea Ana Blandiana in poezia sa, „Numai iubirea”.
      Dumnezeu sa-l odihneasca pe tatal tau, Cafeluta, si pe toti tatii plecati putin!

    • cafeauata spune:

      Minunat comentariu, Gabriela, multumesc!
      La vremea cand era tata aici, nu ma interesa partea lui nevazuta, nu am incercat niciodata sa vorbesc cu el ca de la matur la matur, iar acum regret enorm! Pe cat mi-a fost de simplu atunci sa-l judec, pe atat imi pare de rau acum. Dar sper ca este asa cum spui tu: de undeva ne vegheaza si e fericit ca macar acum, imi cer iertare.
      Sa se odihneasca in pace, dragii de ei!

      • Zina spune:

        Și eu am făcut la fel ca tine. Tata s-a dus acum aproape doi ani si eu îmi înghit lacrimile mereu din cauza acestor regrete. Sper că sufletul lui le simte.

        • cafeauata spune:

          Si eu sper, Zina, ca el sa stie ca imi pare rau ca mi-a lipsit diplomatia, maturitatea de a sta de vorba. Abia acum sunt constienta de cat drept a avut sa se simta si sa se manifeste asa cum a facut-o. Doar acum am aflat ca nu aveam si nu am dreptul sa il judec. Abia acum ma gandesc la faptul ca pusa in aceeasi barca nu stiu daca as fi reusit sa fiu macar ca el. Dar sper ca acum aude, simte gandurile mele si … ma iarta pentru tot ce n-am spus si nu am facut.
          Te imbratisez, cu drag!

  5. Rolling Ideas spune:

    Ce versuri frumoase! Dumnezeu să-l odihnească!

  6. mihaella spune:

    si mie mi-e dor…dar stiu ca ne vom reintalni.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s