Altfel de lapte

In urma cu cativa ani buni, obisnuiam sa mergem in piata si sa cumparam seminte de floarea soarelui crude, cate un kilogram. Ajunsi acasa, le prajeam in cuptorul aragazului, cu apa sarata pe ele si urma… dezmatul. Mancam (daca mancat se poate numi) pana ce ne erau limbile amortite si ne dureau buzele. Era o solutie sa fumam mai putin. Ne-a trecut brusc acest obicei, acum doar cand aud sau vad ca cineva mananca cu pofta parca as vrea si eu vreo doua boabe, dar nu neaparat.

Lapte din seminte de floarea soarelui

In schimb, am invatat ca din seminte neprajite de floarea soarelui se poate face un “lapte” excelent, care este bogat in tot felul de substante cu proprietati benefice. Asa ca, am cumparat seminte crude si decojite, am scos blenderul din cutie si am pus la fiert apa. Pentru doua cani de “lapte” este nevoie de opt lingurite pline de miez, care se pun in blender. Se adauga apa fiarta cate putin, in asa fel incat sa se formeze o pasta groasa, dupa care se adauga toata apa, in timp ce blenderul isi face treaba. Cand semintele  devin una cu apa, se strecoara in cana si… gata. Se poate bea cald sau rece, in functie de preferinte. Daca nu iti place gustul, nu-i bai, poti adauga orice consideri ca iti bucura papilele gustative (eu aleg intre miere, scortisoara si cacao). In acelasi mod se poate face “lapte” din orice soi de  seminte. Pana acum am baut lapte din naut, din seminte crude de susan,  de dovleac si din amestec de seminte. Toate mi-au placut, chiar daca initial am fost reticenta si unele nu au un miros imbietor, dar cu putina aroma de scortisoara de exemplu, se rezolva! Cunoscatorii spun ca ne putem lua o mare doza de sanatate din toate soiurile de seminte crude, fiind o alternativa la “suplimentele” trambitate pe toate caile.

Posted in Solutii date de natura | Tagged , , | 13 comentarii

29!

29… de ani impreuna. Astazi, 19 februarie 2012.

Imi doresc sa fim sanatosi, sa stim sa ne bucuram, sa stim sa gasim mereu solutiile cele mai bune, iar daca cerul va fi vreodata innorat, sa putem sa vedem dincolo de nori. Imi doresc sa nu ne simtim niciodata singuri si sa fim, candva, doi batranei frumosi, tinandu-se de mana pana la capatul drumului.

LA MULTI ANI CELUI CARE IMI ESTE ALATURI IN FIECARE DIMINEATA!

Posted in Dedicatii | Tagged , , , , | 26 comentarii

Februarie

Cand am auzit in urma cu ceva ani ca langa lacul din cartier se va construi un mall, am fost indignata. Pentru ca acolo era Casa Tineretului unde m-am ”ametit” prima oara cu vermut Ricadona, unde am amintiri cu o prietena draga care nu mai este, unde faceam o halta cand ne intorceam de pe Oser. Era Casa Tineretului, cu terasa deschisa vara, unde mergeam cu catelul in plimbare, ocoleam lacul, apoi ne asezam la o masa. Acolo am ascultat Chris de Burgh cu ”Lady in red”, pe vremea cand la TV nu vedeam aproape nimic si tot acolo mergeam sa jucam Go. Cladirea in sine, mai exista, dar nimic nu mai este la fel… Este eclipsata in totalitate de impunatoarea cladire a mall-ului, cu care m-am obisnuit, intr-un tarziu. Vremea a trecut, am inceput sa simt si beneficiile unui astfel de magazin in apropiere, eram chiar fericita ca exista! Dar … In urma cu doi ani, la inceput de februarie, mi s-a spus ca “de maine mergi in mall, pornim un punct de lucru”. In conditii normale, as fi considerat ca este o provocare, ca este o sansa de a arata tuturor ca pot. Doar ca nu erau chiar normale conditiile, atata timp cat nu stiam nimic (sau aproape nimic) despre ce si cum trebuia sa fie. Incepeam lucrul la ora 6 dimineata, incercam sa cunosc oamenii noi cu care trebuia sa facem treaba si sa ma las cunoscuta de ei, ma chinuiam sa ma obisnuiesc cu tigari mai putine si cu aerul conditionat, dar si cu acele culoare inguste si fara geamuri pe unde se facea aprovizionarea, cu lipsa luminii naturale si a zgomotului de fond timp de 12 ore pe zi. Eram total debusolata, nu ma puteam concentra, bajbaiam in tot ceea ce faceam, eram in lipsa totala de idei constructive. Catelusa de la firma a ramas oarecum parasita, eu fiind singura persoana care 0 rasfatam cu tacamuri de pui fierte acasa, cu apa schimbata zilnic, cu libertatea de a alerga 10 minute libera, cu mentinerea curateniei in jurul custii. Mergeam la ea doar sambata. Iar pe langa toate astea, era lipsa calculatorului cu net-ul aferent, dar si cu ajutorul pe care l-as fi avut pentru munca. In toti anii de servici, a fost singura perioada in care nu am fost multumita de mine, de ceea ce am facut. Am muncit acolo trei luni. Nu a fost mult, dar a fost suficient cat sa imi ramana o acuta senzatie de incomfort cand mergem la cumparaturi, sa nu ma pot bucura si eu, ca toate femeile, de shopping in mall. In acel an am simtit (si acum cred la fel) ca mi-a fost luata abuziv bucuria zilei de 19 februarie. Atunci am realizat cat de usor pot sa fie date peste cap toate “setarile” cotidiene si cat de singura pot sa ma simt atunci cand sunt scoasa de pe traseul meu banal. O fi si asta semn de batranete? Dar sa-mi amintesc de terasa de langa lac si de muzica ascultata atunci, chiar daca gusturile s-au mai schimbat.

Posted in Stari | Tagged , , , , | 8 comentarii

Ierni frumoase

In iernile in care prietena mea era aici, in Cluj, ne rasfatam in serile reci de iarna cu cafea si cu … visine din visinata. Ne-am inveselit de cateva ori chiar bine, dar niciodata nu ne-am gandit ca vom renunta la visinele din damigeana. Acum nu stiu daca ea mai are acolo, la Sasca, visine din acelea, dar mie imi este o pofta nebuna de ele. Si pentru ca intotdeauna caut solutii, am dat sfoara prin firma, poate, poate, cineva se indura de mine, dar in zadar. Nimeni nu a facut visinata in aceasta iarna. Au venit fetele cu ideea sa cumpar compot si sa pun alcool, dar exclud varianta asta, nu poate sa fie la fel. Nu-mi ramane decat sa-mi pun pofta in cui… Sa inchid ochii si sa visez la acele ierni mai frumoase, mult mai frumoase, poate si pentru ca aveam tineretea de partea noastra…

Sursa foto: Toxel Magazin

Posted in Stari | Tagged , , | 16 comentarii

Whitney

Lacrimi…

Cu fiecare plecare suntem mai saraci, chiar daca viata noastra continua in acelasi fel…

Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

Posted in Stari, Uncategorized | Tagged , , | 10 comentarii

Schimbari

Sursa foto: Google

Cand aveam undeva catre 50 de kg nici nu stiam cat imi e de bine! Ca multe haine facute la fix nu mai vin pe mine, este ok, am inceput sa ma obisnuiesc, dar sa nu pot inchide fermoarul la cizme, este cumplit! Din acest motiv, toata iarna am purtat pantaloni, ceea ce imi da o stare de discomfort total, eu fiind adepta fustelor in orice anotimp. Si daca in toamna mi-am facut stoc de ciorapi colorati si grosi (exact ca cei din poza), acum doar ma uit in fiecare dimineata la ei si tot cu pantaloni ma imbrac… Astept disperata primavara! Dilema este daca sa ma hazardez sa-mi cumpar alte cizme (acum sunt la reducere) sau la urmatoarea iarna imi vor fi stramte si astea? Ma voi stabiliza cu greutatea sau…

Posted in Stari | Tagged , | 6 comentarii

Dor

Imi lipseste asa cum nu mi-am imaginat vreodata ca imi va lipsi. Si totusi… Zambesc si multumesc pentru ca am avut-o…

Posted in Dedicatii, Pentru mama, Stari | Tagged , , | 6 comentarii