Nu lasa pe maine…

Daca iti place o haina, probeaz-o! Nu pleca din magazin visand.

Ca in fiecare duminica, inainte de cumparaturile domestice facute in Auchan, facem un tur pe la magazinele din mall. Mi-e drag la H&M si la Zara, uneori intram si la Stradivarius. De cumparat tare rar cumpar. Cand mi se pune pata pe ceva, cu siguranta este noutate si are pretul pe masura. Astept o vreme, iar cand sa fie si pentru buzunarul meu, nu mai exista! In urma cu doua saptamani am vazut la Zara o rochie din stofa pepit alb-negru, larga, cu guleras rotund inseilat cu rosu. M-am uitat pe eticheta si mi s-a parut prea mare cifra. Poate vor reduce preturile si voi mai gasi marimea mea… N-am incercat-o, doar am ramas cu gandul la acel umeras, cu acea rochie. Am ajuns din nou in magazin, am vazut de la intrare ca rochia mea este la „sale”, mi s-a umplut sufletul de bucurie, am luat umerasul si am intrat in cabina de proba. Nu m-a deranjat faptul ca aveam o gramada de haine de dat jos si apoi de imbracat, ma si vedeam cu gulerasul rotund… Modelul acesta este cu patru degete mai scurt decat lungimea cu care ma simt confortabil (cum de nu mi-am dat seama la prima vedere?) 😦 . Am pus umerasul la loc si de acum voi proba orice imi place, sa nu sufar degeaba. Poate pe mine sta mai rau decat pe umeras 🙂 .

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Stari și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Nu lasa pe maine…

  1. Şi râd şi oftez că ştiu cum e. Plec, nu-mi iau gândul câteva zile de la ceva, mă întorc la magazin, cumpăr, ajung acasă şi nu-mi mai place. Sau găsesc defecte. Sau ca tine, probez în magazin cu mare entuziasm şi e mică şi altă mărime nu e.

    • cafeauata zice:

      Acum ma gandesc ca poate e mai bine ca nu mi-a venit „pepita”. Unde as fi putut sa o port? Pentru ca acasa – servici este regula, iar in zilele libere nu cad de pe mine pantalonii foarte comozi (largi). Vad partea buna a lucrurilor, cu toate ca imi voi mai dori chestii, cu siguranta 🙂 .

  2. fosile zice:

    De aceea îi spun eu soţiei să încerce orice îi place.

    • cafeauata zice:

      Tu stii ce inseamna sa dai jos de pe tine j-de haine si apoi sa le pui inapoi? Si cand (in sfarsit) m-am indurat sa fac manevra, ghinion! Cel putin o perioada voi fi linistita 🙂 .

  3. Haha :)) Mie mi se întâmplă să nu mai găsesc deloc când mă întorc.

    • cafeauata zice:

      Am patit si asa. Ultima oara am gasit o rochie perfecta, o am in varianta neagra, dar asta era verde. Nu stiam ce numar are cea de acasa, n-am avut dispozitie de dezbracat – imbracat, gandindu-ma ca verific eticheta celei negre. Cand am descoperit ca port 36 si am mers sa o iau, nu mai era! Inca intru de fiecare data sa verific 😦 .

  4. dyanaweb zice:

    Da!!! Eu fac parte din categoria ce se tot gandeste si razgandeste, iar cand se hotaraste constata ca nu mai e si in plus ii mai e ciuda ca nu a probat-o… 😦

  5. -X- zice:

    Cam jumatate din tricourile/bluzele/puloverele cumparate anul trecut le-am luat fara sa le probez caci nu aveam chef sa ma duc la cabina de proba. Toate mi-au venit bine.
    Dar cu pantalonii si fustele nu risc niciodata. Le probez si ras-probez si cu greu ma hotarasc daca sa le cumpar sau nu 🙂
    Am impresia ca oglinzile din cabinele de proba nu arata cum trebuie imaginile, uneori am impresia ca distanta dintre mine si oglinda e prea mica si nu-mi pot aprecia corect tinta … ba chiar mi se pare ca luminile denatureaza perceptia culorilor.

    • cafeauata zice:

      Oricum facem, ce vedem in magazin nu mai este la fel cu ce vedem acasa, in oglinda. Asa cum spui, cu puloverele e mai simplu, doar sa nu cumva sa fie prea mici, dar cu rochiile, fustele si cu pantalonii e o poveste… Culoarea este clar in functie de lumina, ce mi s-a parut a fi negru, afara a fost bleumarin. Dar n-a fost o problema (de data aia 🙂 ). Iar cu cabina de proba… Uneori trebuie sa fiu tare calma pana imi vine randul. Norocul meu ca doar uneori.
      Multumesc pentru comentariu!

  6. acuarele zice:

    Un pic trist… ca viata insasi, si intamplarile ei. Eu zic ca a meritat macar visul. Si poate intr-o buna zi, o croitoreasa buna va reusi sa iti faca rochita mult visata. Te imbratisez!

    • cafeauata zice:

      A meritat, cum nu! Mai am cateva rochii pe care le-am vazut, dar nu le-am luat, asa ca nu-i o noutate. Din pacate singura croitoreasa care ma citea perfect la masuri nu mai este printre noi. Ma multumesc doar cu ce gasesc in magazine.
      Sa ai numai zile frumoase, draga mea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s