Doar pentru ca am intrat intr-un magazin, am inceput sa-mi pun intrebari existentiale 🙂 ! Am vrut sa facem cateva cadouri foarte personalizate, asa ca am ajuns intr-un loc unde fotografiile de pe stick au ajuns pe cani. Sper ca surpriza va fi placuta in ajun de Craciun… Nu despre asta e vorba, ci despre o pustoaica intalnita acolo, o pustoaica dezinvolta, cu un ras molipsitor si curat cumva, un ras de care nu am mai auzit de zeci de ani. Fara sa vreau m-am intrebat daca eu voi mai rade vreodata asa? Nu stiu cum se face, dar oamenii rad tot mai rar, poate doar cei tineri isi dau drumul fara griji. Recunosc, as putea sa rad in hohote uneori, dar nu e sanatos sa fac asta in fata celor care imi dau painea cea de toate zilele, nu? Pentru ca multe dintre cele afirmate de „ei” sunt hilare, pur si simplu.
Da’ imi iau revansa cu cei din Las Fierbinti 🙂 !
cafeaua ta 
Şi tu cu Las Fierbinți? 😀
Sunt fericita ca exista! 🙂
Eu sunt fierbinte și fără „Las…”, că râd de unul singur până o să primesc admonestări de la vecinii de bloc. 😉 Dar numai la filme buneee! 🙂
Esti un om fericit, deci! 🙂
Mă străduiesc și eu. 😉
Doamne ajuta!
Râsul adolescenței este râsul celor care nu știu ce-i așteaptă…
Când afli, îți vine tot mai greu să râzi…
Sărbători fericite și Anul Nou 2016 cu sănătate și noroc! ❤
Ce bine ar fi sa nu aflam niciodata… Bine ca s-a inventat comedia 🙂 !
Sarbatori frumoase, draga Zina! An nou plin de impliniri de toate felurile! ❤ ❤ ❤
Draga mea,iti doresc sa ai parte de un an minunat,plin de realizari,proiecte frumoase si multa muuulta dragoste.
La multi ani!
Eu cred ca,inaintand in varsta radem la fel de snatos si la fel de usor..doar ca radem mai mult cu sufletul ma gandesc…Spun asta pentru ca,analizandu-ma in urma celor relatate de tine..nici eu nu mai rad cum radeam..in liceu spre exemplu.
Sau poate pentru ca gasim din ce in ce mai putine motive sa radem…asta ar fi si mai trist..
Sa-ti fie anul asa cum ti-l doresti, Ghemulet drag!
Ma gandesc si sper ca voi rade din suflet, des si mult, dupa pensionare. 🙂
Foarte adevărată observația! Într-o zi am găsit pe un canal tv un film cu Stan și Bran și…. m-am trezit că nu am mai râs așa cum o făceam în copilărie, când mă amuzau teribil cei doi mari comici. Cred că ni se cam atrofiază simțul umorului…. Dar cu cei de la Las Fierbinți râd din toată inima! Realitățile de pe la noi chiar sunt…. de râs!
O zi frumoasă! 🙂
Cred ca se intampla si sa vrem sa radem dar sa ne impiedicam de „ce va zice lumea?”. Ne abtinem, ca si cum ar fi o crima sa radem cu gura pana la urechi. Iar cu timpul… Uitam.
Imi este destul sa-l vad pe Celentano si daca mai incepe si cu filozofia, rasul este asigurat. Acest serial este atat de inspirat din realitate, incat poate ar trebui sa plangem. Oricum, toata gasca este geniala (parerea mea)!
Zile frumoase!