M-a apucat uitatul la poze vechi. Foarte vechi… Poate ploaia asta nebuna si sambata in care voi lucra (din nou) sunt de vina. Sau poate faptul ca vecina a tinut sa-mi spuna dimineata ca pleaca la munca in Germania. Mi-a spus-o plangand. Daca ar fi gasit aici un post de asistenta (tocmai a facut scoala), n-ar fi plecat. Poze vechi, vremuri noi. Vremuri pe care mi le imaginam altfel…
.
Anunțuri
Chiar și în zile cu soare, devenim nostalgice, fiindcă ne influențează toamna, bat-o vina!
Asa este! Azi e o zi minunata, asta nu inseamna ca nu visez la cum as fi vrut sa fie…
Eu in locul vecinei tale as fi ras, de ce sa planga ? O sa vada ea treptat ce noroc a avut, ai sa vezi. De plans suntem noi, care stam aici.
Poza ta e foarte draguta, de fapt tu esti foarte draguta. Duminica placuta si relaxata iti doresc.
Multumesc mult, dar a trecut ceva vreme de cand a fost facuta poza asta. Si nu a trecut fara sa lase urme, zic eu…
Ai si tu dreptate, Mirela. Noi suntem de plans, dar nu e usor nici sa inchizi usa casei tale si sa pleci. Poate data viitoare ii va fi altfel, acum insa a fost marcata.
Zile frumoase!
E greu sa te rupi de tot ce stii, de cei dragi si sa pleci.
Noroc ca a gasit de lucru si n-a facut scoala degeaba.Ca la noi in sistem e degeaba.
Frumoasa ai fost intotdeauna, tinerico!
Daca tu spui, multumesc! Tinerica a ramas in urma! Vad asta zilnic in oglinda, cu toate ca si cu vazutul este o problema…
E greu, zau. Mie imi vine sa plang in fiecare sambata cand lucrez toata ziua, asa dor imi e de ai mei si de casuta. Dar, daca este unica solutie pentru a face ce-i place, Doamne ajuta! Macar sa-si adune ceva banuti pentru batranete, cum a spus ea.
melancolie de toamna? 🙂
Doamne ajuta sa fie doar asta! 🙂
Ce poză frumoasă! Zâmbetul tinereţii. Speranţe, vise măreţe, dorinţe puternice…. Toţi strângem de-astea în inimă, cu fiecare an care trece şi e din ce în ce mai greu să te mai rupi de locurile unde prinzi rădăcini adânci. N-aş mai putea să plec acum… Dar cine mai ştie ce vremuri vor mai fi? Să dea Dumnezeu bine la toată lumea!
Zile frumoase şi bucurii! 🙂
Este ca e faina fotografia? Multumesc! Cu totul altfel imi imaginam varsta pe care o am acum… Daca la vremea aceea nu as fi avut imaginatie, atunci cand? Faptul ca nu este asa, ma face poate mai putin optimista, mai putin deschisa. Asta se numeste oare „intelepciunea batranetii”? Nu stiu.
De plecat? Eu cu siguranta nu. Spun acum si am spus si inainte. Nu am puterea de a ma rupe.
La fel sa va fie si voua! 🙂
Vai cat imi place poza ta…Tot imi place..si esti atat de frumoasa,naturala..ma intreb ce scrie pe hartia din mana ta….
Pacat ca trebuie sa plece..cand este necesar si normal sa ramana..pacat de sistemul asta de… bip…bip..
Multumesc, Ghemulet drag! Pe hartie erau cuvinte de dragoste, atunci aniversam 3 luni de casnicie 🙂 . A trecut timpul…
Zilnic imi amintesc de vecina plecata, cu speranta sincera ca va realiza ce si-a propus. Pacat, dar trebuie sa gasim toti o modalitate de a ne asigura macar batranetea.
Zimbetul şi poezia tinereţii…frumos!
Numai bine !
Multumesc, draga Magda!
Cat de bine se poate sa fie si la voi!