Daca la un moment dat am rarit socializarea pe blog, acum imi este destul de greu sa scriu. Luna aprilie a fost una nebuna, iar cat de mult si de greu am muncit cred ca nu interesa pe nimeni. Sa sper ca a trecut si viata va fi si altceva decat oboseala si nervi? N-am de ales, asa ca astept cu incredere luna mai si care luni or mai urma. Din nou mi-a aratat viata ca se poate mai rau, iar pe zi ce trece sunt tot mai putin surprinsa. In aproape toate domeniile. Si pentru ca inca suntem in aceeasi luna, am de munca pentru firma si acasa. Dar e altceva… O bere neagra, o cafea, tigari si Carmina Burana urmata de Bolero. Suna bine, asa ca nu ma plang. Am vorbit cu ingerasii mei si i-am rugat sa ma ajute in ale sanatatii, ca de restul ma ingrijesc eu 🙂 . Am vazut (a cata oara?) cum doamna doctor de familie nu este interesata de pacienti, acum doua saptamani cand sotul meu a sunat-o pentru o programare. Am vazut cum, un cardiolog cu cabinet privat stie sa ia 250 de lei pentru o nimica toata si stie sa scrie si o reteta de 50 de lei, ca si cum banii pica din cer. Prea multe situatii ivite in aceasta luna mi-au aratat (din nou) ca natia noastra trebuie sa se mai nasca cel putin o data, pentru ca ceea ce se numeste corectitudine sa ne fie in sange, asa cum acum smecheria si nepasarea fac parca parte din ADN-ul nostru. Exceptiile (cu care inca avem noroc) intaresc regula.
As vrea sa pot imbratisa toti oamenii dragi si frumosi pe care-i stiu, asa ca… imbratisari!
mda, cata drepatate…nici macar un doctor nu ar avea curaj sa te contrazica pentru ca din pacate exista astel de cazuri, mai multe decat cele fericite…
Mereu se vorbeste despre „sistem”, dar se uita faptul ca acesta este format din fiecare om in parte. Din pacate se moare pe capete, iar medicii ies nevinovati in urma anchetelor. De ce nu ma mir?
Miultă sănătate și îngerașii pe-aproape!
Multumesc Petru, bine sa fie si la tine! Doamne ajuta!
Nu, nu, nația noastră nu trebuie să se mai nască o dată ! Trebuie să se nască altă nație…
Vă doresc sănătate și zile senine ! ♥
Multumim mult, Zina!
La o alta natie nou-nouta nu m-am gandit, dar imi place cum gandesti 🙂 !
Multa sanatate, mult curaj si rabdare, mereu dupa ploaie vine soare, nu uita !
Este – totusi – important cat dureaza ploaia…
Multumesc pentru urari.
Sa crezi in Ingerii tai, caci ei chiar exista si iti netezesc mereu calea, doar sa le ceri! Lumea e asa cum spui, nimic nu ii poate face pe oameni sa se schimbe! Poate doar constiintele lor, daca glasul arogant al banului nu i-a surzit de tot! Inconjoara-te de frumos, de ganduri de iubire pentru orice, si sufletul ti se va destinde spre lumina.
Imbratisari in prag de mai, Cafeluta, si nu uita ca te port mereu in gand!
Cred si le si dau „teme de casa”! Sarmani ingerasi…
Daca cineva ar gasi o modalitate de supravietuire a rasei umane fara bani, pentru mine ar fi perfect. Nu stiu daca mai exista ceva care sa strice atat de mult sufletul, personalitatea, dragostea.
In gandurile mele esti si tu, bem cafeaua impreuna!
Multa liniste si odihna….si sanatate…Iti doresc din toate 3 sa ai…
Cat despre oamenii ca medicul de familie sau cardiologul,gasim in toate domeniile..desi nu ne putem obisnui niciodata cu ei…
O duminica frumoasa si relaxanta…
Multumiri, Ghemulet incalcit!
Problema e ca sunt atat de multi acesti „oameni”, incat cei care merita intr-adevar respect si dragoste se pierd. Mi-e lehamite, de multe ori…
Zile frumoase, draga mea!
Cafeluță, sunteți bine ? Au trecut două săptămâni de când nu ai mai scris nimic…
Sănătate să aveți cu toții ! ❤
Te imbratisam toti trei cu mare drag, minunata Zina! Mergem la munca si ne tinem pe picioare, deci e bine! Doar unele momente parca trimise special sa ma dea peste cap…
Pupici, cu toata dragostea si multumiri pentru grija. ❤ ❤ ❤
putere si sanatate.
Corpul are nevoie de odihna si pauze – altfel reactioneaza cum stie el.
Pt mine blogul este ca o extindere a mea, un fel de jurnal. Am inceput blogul sa imi scriu frustrarile, sa mi le desart, apoi am inceput sa imi scriu bucuriile, sa mi le enumar si sa le aduc mai repede aminte.
Multumiri!
Initial si eu am crezut ca voi putea sa scriu aici tot ce nu pot sa spun. Dar sunt atat de multe, incat am renuntat. Scriu vrute si nevrute, frumoase si urate, bune si rele. Cam rar, mai nou, dar imi voi reveni, sper.
Ganduri bune!
Sărut mâna pentru îmbrăţişări şi gânduri bune. Multă sănătate şi numai gânduri bune, chiar dacă realităţile româneşti tare ne mai întristează.
O duminică cu veselie! 🙂
Cu drag, Alex! Mi-e ciuda ca ma intristez cand nu pot schimba lucrurile. Ar cam fi timpul sa invat sa le accept, nu?
Zile frumoase!