As fi vrut

NoiIeri as fi vrut sa fac un Tiramisu, cu dedicatie. Astazi as fi vrut sa fiu libera de la servici, sa merg la cumparaturi in mall cu mama. Sa-i fac multe cadouri, sa-i umplu bratele cu flori, sa-i povestesc despre sufletul meu, despre coltisorul acela nestiut de nimeni. Azi as fi vrut sa o strang in brate, sa-i spun „La multi ani, mami!” si sa ne curga lacrimi de bucurie. Si daca toate astea nu s-ar fi putut intampla, azi as fi fost multumita sa am un numar de telefon salvat „Mama mea”, sa o trezesc la prima ora si sa-i spun ca este unica, cea mai frumoasa, cea mai buna si ca-i multumesc. Si as fi vrut sa-i cer iertare pentru tot ce n-am facut. Azi as fi vrut… Dorul de mama ramane, indiferent cati ani au trecut. Si e bine, chiar si asa!

 

 

Acest articol a fost publicat în Pentru mama și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la As fi vrut

  1. alexandraitu spune:

    Un copil pe care l-a emoţionat până la lacrimi această postare, îţi scrie că îi pare foarte rău că zâmbetul atât de cald al mamei tale mai poate fi admirat doar în poze… Cert este că legătura mamă-fiică nu poate fi distrusă nici de timp, nici de nimeni, pentru că e singura formă pură a iubirii, de aceea, oriunde ar fi ea, sunt sigură că îţi zâmbeşte la fel de sincer şi frumos aşa cum o face în poză!😦

  2. luciastroila spune:

    Să se odihnească în pace mama ta. Să aibă îngerii grijă de ea. Iar tu să te întăreşti şi să te gândeşti că ai fost o norocoasă că ai avut-o. Ai grijă de tine, Cafeluţo! Te îmbrăţişez!

    • cafeauata spune:

      Doamne ajuta! Sa se odihneasca, pentru ca o merita cu prisosinta. Si sa simta dragostea pe care o port pentru ea si pe care nu mereu am stiut sa o arat.
      Multumiri si zile frumoase, Lucia!

  3. acuarele spune:

    Un om bland si bun, cum sa nu fi fost iubita, mai cu seama de catre copiii ei?… Imi pare rau ca a vrut-o Cerul la el atat de devreme, ca nu a mai fost s-o ai alaturi! Fotografia aceasta ma misca tare, ma duce cu gandul la copilul universal care e in fiecare dintre noi! Imbratisari, Cafeluta!

  4. Iulia spune:

    Am si eu o poza cu mama mea (care nu se mai afla printre noi de 10 ani) cam la fel cu a ta. Ea mai in fata, la bucatarie, cu ceva in mana, eu putin mai in spatele ei, aplecata peste umarul ei. Amandoua surazand, prinse intr-un moment fericit. Culmea e ca eu, care sunt teribil de nefotogenica, am iesit cum nu se poate de bine si e o poza la care ma uit mereu cu drag. De-aia zic iar ca m-a socat fotografia asta a ta… Dumnezeu sa le ocroteasca pe mamele noastre acolo unde sunt si ele sa ne ocroteasca pe noi, aicea unde suntem…

  5. ghemulet spune:

    Ce frumoase sunteti…
    La multi Ani!

  6. Alex spune:

    Emotionante ganduri si frumoasa amintire fotografica. Of, ce grele sunt despartirile astea si cat amar mai lasa in suflete. Raman atatea amintiri… si lucruri dragi, de la cei mai dragi… si gol imens in suflet si nevoia de a-i mai avea macar putin alaturi… si aniversarile ce nu mai pot fi sarbatorite.
    Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe toti cei dragi, care ne-au plecat spre zari inalte…

  7. Zina spune:

    Aș fi vrut să pot să scriu așa ca tine despre mama… Eu încă nu pot privi nici cu liniște, nici cu drag fotografiile mamei. Le țin ascunse, fiindcă, atunci când erau la vedere, mă cuprindea disperarea că s-a dus pentru vecie. Nu mă pot împăca nici acum cu acest gând, după aproape șase ani.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s