As fi putut sa fiu o victima

Eram eleva de liceu, cu dorinta de a evada uneori. Fara sa ma gandesc la consecinte, fara sa spun parintilor, am luat trenul si am plecat spre Tg. Jiu, sa-l vad pe cel care mi-a sucit putin mintile. Nu era vorba de iubire, ci mai degraba de senzatia placuta data de faptul ca un student „s-a uitat” la mine. Doar cand am ajuns intr-un apartament si mi-am dat seama ca suntem singuri am realizat gafa! Nu mai aveam scapare si in minte faceam tot felul de scenarii: cum si cand voi ajunge acasa, in ce fel le voi putea spune alor mei ce am facut, cum voi putea sa mai ies pe strada fara sa-mi fie rusine… Am avut noroc, studentul meu era mai matur decat am crezut si m-a condus la gara, fara ca intre noi sa se consume acel „ceva”. Ce spaima am tras! A doua astfel de greseala am facut-o dupa cativa ani, cand, intr-un decembrie, am lasat marea pentru a veni in Cluj. Nu stia mama, nu stia tata. A fost inca o data ingerasul cu mine si totul s-a terminat frumos, am impresionat atat de tare incat am fost ceruta de nevasta. Daca nu faceam aceasta ghidusie, poate nu eram aici. De fapt, imi amintesc de aceste escapade acum, vazand atatea tinere romance ucise sau batute crunt in lumea larga. Nu conteaza daca patesc ce patesc datorita unor barbati romani sau straini, conteaza ca se expun in aceasta lume nebuna, in fuga dupa bani. In tara nu e usor, dar ar fi acasa, printre ai lor, iar sansele sa i se puna pata unui nenorocit pe ele, fara sa-i dea motive, sunt mici. S-ar putea intampla sa fie in locul gresit, in momentul nepotrivit, dar parca nu este acelasi lucru cu ce se poate intampla cand sunt in alta tara. Se poate intampla sa se joace pe retelele de socializare aiurea si s-o puna de-o mamaliga, dar asta deja depinde de ele. Ma bucur ca n-am prins in adolescenta vremurile de acum, poate curiozitatea, dorinta de a avea bani, m-ar fi facut si pe mine sa iau decizii pripite, sa platesc scump „evadarile”. Acum riscurile sunt mult mai mari.

Acest articol a fost publicat în Amintiri și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la As fi putut sa fiu o victima

  1. racoltapetru6 spune:

    Acum gândești cu mintea unui om matur, dar tinerii cred că le știu pe toate și se aruncă în vâltoarea vieții cu capul înainte. Nu numai pentru bani, ci și pentru a zbura din cuibul prea liniștit, pentru a demostra că se descurcă fără ajutorul părinților.

    • cafeauata spune:

      Din pacate sunt destui tineri ai caror parinti nu au avut timp sa le pregateasca „asternutul” minim pentru viata. Ori sunt dusi in tari, la spalat vase, ori sunt aici, dar alearga dupa mai mult, dupa tot mai mult. Fericirea unui copil nu inseamna numai bani, banii nu vor putea niciodata sa le dea o imbratisare si nici sa le explice pe intelesul lor ca sunt lucruri rusinoase, pe care nici pentru bani nu e bine sa le faca. Ca exista rusine in lumea asta! E doar un exemplu!

  2. july spune:

    Este simplu sa se lase amagita de mirajul strainatatii, toata lumea spune cum umbla cainii cu covrigi in coada acolo fara sa spuna cat alearga dupa asta . Chiar si in acele vremuri cand existau alte valori, ai avut noroc .

    • cafeauata spune:

      Eu chiar am avut noroc! Da’ tot nu inteleg cum pot sa fie prostite, in conditiile in care sunt aratate o gramada de drame la tv. Cred ca scoala si familia au un rol important, fiecare pe felia ei. Cum nimeni nu are timp si cum scoala il ia in brate pe „nu sunt bani”, sunt lasati de izbeliste toti tinerii. Pacat, pentru ca dincolo de ce li se poate intampla, pot sa ramana marcati pe viata.

  3. fosile spune:

    Ai facut cum faceam toti la acea virsta.Te-ai lasat dusa de un gind, de o idee si abia cind ti-ai dat seama ai inceput sa cauti cai de scapare.
    Bag sama, ai avut noroc.
    In ce priveste femeile care aleg strainatatea, nu-i nici o problema daca nu se asocieaza cu oricine, doar pentru a nu fi singure.Aici apare riscul si din pacate s-a demosntrat, cu rezultat dezastruos.

    • cafeauata spune:

      Noroc, noroc, dar bine ca nu am avut net si celular si cluburi si strainataturi, ca cine stie, poate m-ar fi parasit! Acum oamenii sunt prea violenti, ucid cu prea mare usurinta, abandoneaza fara remuscari. Filmele de doi lei si ce mai vad pe calculator le ghideaza existenta. Nu au coloana vertebrala, zic eu. Nu stiu sa traiasca linistiti, sa treaca obstacolele fara a produce durere altora. Este o altfel de lume, in comparatie cu cea in care am fost eu adolescenta…

  4. Iulia spune:

    Cata dreptate ai! Azi libertinismul asta duce din cand in cand la nenorociri. Pe vremea tineretii noastre, in caz de imprudenta, in cel mai rau caz iti incepeai viata sexuala mai devreme decat era cazul, pe cand acum, cand relatiile sexuale incep la varste atat de fragede, fetelor li se pare ca in afara de asta nu li se mai poate intampla nimic. Ei bine, acum te poti trezi omorata! Sau violata cu salbaticie de mai multi barbati, cum s-a intamplat acum cateva saptamani cu o fata de pe nu stiu unde care nu a facut altceva decat sa se urce in masina unui cunoscut ca s-o duca acasa. Culmea e ca lucrurile astea se intampla mai ales cand ai incredere in persoane pe care le cunosti. Si eu am patit ceva (care putea degenera urat) spre sfarsitul liceului. Eram mutata in alt cartier de cativa ani, dar mai tineam legatura la telefon cu cativa prieteni de la fosta adresa, cu care copilarisem si chiar facusem scoala impreuna. Si intr-o zi, vara, unul dintre ei m-a sunat si mi-a spus foarte entuziast ca s-a mutat in cartierul meu nou si ca ma cheama la el sa vad unde sta. Curioasa, si cam necrezand ca parintii lui aveau posibilitatea (materiala) de a se muta deodata de la bloc din Giulesti la vila in Cotroceni, m-am dus sa vad minunea. Culmea (pentru ca Dumnezeu nu doarme si, asa cum zici si tu, ingerul vegheaza), era un fel de bloculet de trei etaje chiar langa casa unei prietene foarte apropiate a mamei, pe care noi o vizitam foarte des. Mi-am zis ca e ceva necurat la mijloc… ar fi trebuit sa aud ca s-a mutat cineva, aici toti stiu tot despre vecini…. In plus, maica-sa, taica-su si fratiorul mai mic nu se aratau de nicaieri. Am zis ca vreau sa-i salut, dar el s-a fofilat ca nu sunt acasa, ca aia, ca ailalta…. Pe scurt putea de la o posta a lucru necurat. Ce crezi ca voia? Sa cobor la subsol, ca acolo – vezi Doamne – ma asteapta o surpriza. Am intrebat ce, nu voia sa-mi spuna, dar insista intr-un mod incredibil. Am zis NU! Cum nu? Nu-i venea sa creada. NU. Dar de ce? DIN PRINCIPIU. I-am zis ca eu nu intru singura la nici un baiat in casa. Sub nici o forma. A fost socat: cum, n-ai incredere in mine? bla-bla-bla… Intr-un tarziu, cand s-a convins ca nu e nu, definitiv si irevocabil, s-a dus jos si a iesit de acolo cu inca un prieten (fost coleg de clasa cu mine) si cu alti doi baieti, din care unul era totusi baiatul proprietarului unui apartament din blocoteiul ala si mi-au zis ca voiau sa-mi faca o surpriza, ma asteptau cu lumina stinsa si se gandeau sa o deschida brusc si sa radem, sa ne amuzam…. M-am uitat la ei nevenindu-mi sa-mi cred urechilor, nevenindu-mi sa cred din ce scapasem. N-am nici un dubiu asupra intentiilor lor. Ce surpriza? Aiureli! Vraja marii! Surpriza cu doi tipi pe care nu-i vazusem niciodata in viata mea???? Noroc cu „principiile” maica-mii, bagate in cap de mic copil! Altfel…
    Inutil sa va spun ca n-am mai vorbit cu nici unul dintre ei incepand din ziua aia.

    • cafeauata spune:

      Ma gandesc ca ar fi putut sa-ti dea o palma, sa te duca in subsol si … gata. Dar au gandit sau au fost socati de refuzul tau, nici nu conteaza. Important este ca ai fost inspirata si ca ce ti-a spus mama ta nu a fost degeaba. Dar copiii de azi care au mamele prin Spania sau Italia? Bunicile pot sa spuna, nu le baga nepotii in seama. Si dupa ce vad cate 3-4 cazuri intr-o saptamana, tot nu-si pun intrebari, tot au impresia ca lor nu li se poate intampla. Cred ca toata lumea asteapta ca pregatirea copiilor sa fie facuta de altii, nu de ei. Scoala asteapta ca familia sa faca ceva, familia asteapta ca scoala sa se implice mai mult. Si uite asa, trec anii, copiii devin adulti si n-au decat sa invete singuri ce e bine si ce nu. Pacat…

  5. adailton spune:

    Cu siguranta erai o victima, in aceste vremuri…

  6. Alex spune:

    Viaţa cea plină de întâmplări, episoade, lecţii care ne-au format pe fiecare. Şi fiecare poate că am trecut şi prin primejdii de care nu ne-am dat seama, la vremea fragedei tinereţi şi a lipsei de experienţă…
    Un weekend minunat!🙂

    • cafeauata spune:

      Am facut si noi una-alta, e drept, dar parca nu puteam face nimic foarte rau. Cred ca cel mai important lucru care s-a pierdut in perioada de dupa ’89 este respectul. Asa cred eu…

      • Alex spune:

        Foarte, foarte adevărat! Mă uit la tinerii de azi şi nu-mi vine să cred cât sunt de lipsiţi de respect. Desigur, nu toţi…Iar această realitate este eşecul părinţilor lor, dar şi al societăţii în care trăim şi acceptăm o mulţime de aspecte negative în comportamentul concetăţenilor…

        • cafeauata spune:

          Ma uit la gradinitele de astazi, ce pretentii … Dar la ce bun, daca oricum copilul se da cu curul de pamant si da in mama lui daca nu i se da ce cere? La ce bun sa ne dam „mari”, daca nu stim reguli elementare? Parca singurul lucru care mai conteaza este ca dulapul sa fie plin de haine de firma, copilul sa fie la gradi pe bani multi, sau la „scoli bune”, sa-i ocupam timpul cu mers la balet, pian, pictura… Pentru mine copilaria a insemnat altceva, adica acea dragoste de mama pe care am simtit-o in fiecare clipa, chiar si atunci cand Mosul imi aducea mai putine decat imi doream. Mama a stiut mereu sa ma faca sa simt ca oricum este Craciun! Fara sa ma sune pe vreun telefon destept, ci, strangandu-ma, simplu, in brate.
          Zile frumoase sa va fie!

  7. Zina spune:

    Ai avut noroc că ai avut îngerul păzitor lângă tine, precum zici.
    Lucruri rele s-au întâmplat întotdeauna. Înainte nu se prea dădeau publicității. Poate că și erau, într-adevăr, mai puține. Totuși, vă aduceți aminte de Râmaru ?…

    • cafeauata spune:

      Ala a fost unul, Zina! Uite acum cati sunt si – cel mai important – ce varste au! In 20 de ani in Vale am auzit un singur caz urat. Si se auzea orice, stirile circulau mai ceva decat acum pe cablu! Oricum, eu multumesc Ingerului ca m-a ocrotit si ma bucur ca nu sunt in pielea tinerilor de astazi.
      Imbratisari si saptamana cu spor!

  8. alexandraitu spune:

    Fetele de-atunci aveau acea pudoare care le lipseşte fetelor de astăzi, datorită exemplelor pe care le au în jur. Fetele de-atunci credeau mai mult în fapte, decât în cuvinte frumoase, pe când cele de astăzi au impresia că tot ce zboară se mănâncă. Dar, chiar dumneavoastră, în începutul articolului, atunci când v-aţi referit la teama faţă de reacţia părinţilor, aţi dat răspunsul la această mare problemă a tinerei generaţiei feminine actuale. O generaţie de fete needucate, în acest fel poate fi descrisă tânăra generaţie feminină actuală. O generaţie lipsită de principii morale şi care s-a născut fără nicio dorinţă de a evolua în alt sens decât acela de a procrea şi atât. O generaţie care, în cea mai mare parte, îşi sfârşeşte tinereţea cu mult înainte de vreme. Pe cine să dăm vina? Pe părinţii care nu au ştiut să le vorbească la momentul potrivit, pe sistemul care promovează non-valori la rang de vedete, de modele în viaţă, şi pe care, ulterior, tinerele fete ajung să le copieze în gesturi, în gândire, în principii şi, nu în ultimul rând, pe ele însele. Omul se naşte needucat, este educat de către alţii, dar cea mai bună educaţie este cea pe care ţi-o asiguri tu însuţi. Ori generaţia actuală este lipsită de orice motivaţie în acest sens…

    • cafeauata spune:

      Eu nu tin minte ca parintii mei sa-mi fi vorbit foarte mult sau foarte elevat despre viata. Dar mi s-a spus ca trebuie sa salut, ca trebuie sa respect, ca trebuie sa invat la scoala, ca trebuie sa ascult de cei maturi. Si ca nu am voie sa raspund obraznic. Mai de voie, mai de nevoie, am respectat regulile. Acum se traieste dupa alte principii si parca cei direct implicati nu realizeaza ca viata este si altceva, ca dupa o varsta ramanem noi cu noi si cu realizarile sau nerealizarile noastre, ca nimic nu e mai important si mai frumos decat sa nu fim pusi in situatia de a ne fi rusine de ce am facut.

  9. acuarele spune:

    A fost sa fie bine, visul tau frumos si curat nu a atras alternative intunecoase, si nu cred ca ti se putea intampla ceva rau… tie! Erai indragostita, pluteai intr-o sfera de sentimente puternice… Si mai cred ca intotdeauna ai avut o intuitie minunata, care – si ea – te-a ajutat sa eviti persoanele de o moralitate indoielnica…

  10. acuarele spune:

    Norocul vine din noi, e parte din noi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s