Zilele trecute m-a rugat o colega sa-i vand un colier facut de mine, ca merge la o aniversare si l-ar duce cadou. Cele pe care apuc sa le port eu, raman ale mele, consider ca le-am incarcat cu energii bune, rele, nu sunt de dat. Asa am ajuns sa stau toata noaptea, sa incerc sa fac ceva spectaculos din margelele avute pe stoc. Greu! Cand incep sa lucrez pentru mine, n-am nici un stres, cum va fi, asa va fi, daca nu-mi place stric si o iau de la capat. Dar acum, cand trebuia sa fac la comanda… Dimineata la 4 am terminat un colier din carneol si m-am culcat. La 6 cand m-am trezit, m-am uitat la el si nu mi-a placut, nu ma reprezenta. Atunci, m-am apucat sa fac altul. In viteza, contra cronometru, cu Cola asteptand sa o duc la plimbare si sa si ajung la servici la 8.45. Norocul meu a fost ca era vineri, zi care ma relaxeaza maxim! In ultima clipa, inainte sa ies din casa, am pus mana si pe bijuteria facuta noaptea si care nu credeam ca va avea succes. Si culmea! Tot biroul a fost impresionat de acesta, cel facut dimineata fiind lasat al nimanui. A urmat inca o comanda, identica. Dar ce este facut de mana este unicat, oricat as incerca sa fie „de serie”. Asa ca, cel de al doilea colier este doar asemanator cu primul, criticul meu personal (sotul) mi-a spus ca acesta este chiar mai reusit. Eu stiu? Acum urmeaza sa le spun pretul, dar am o jena. Parca nu eu am lucrat… 30 de lei oare e prea mult?
-
Comentarii recente
Ana May la Fără cuvinte cafeauata la … fosile la … cafeauata la Sfat cafeauata la Sfat AAA Pisicuta Briciol… la Sfat Lucia la Sfat cafeauata la Sa raman sau sa ma intorc… qwykx la Sa raman sau sa ma intorc… cafeauata la Sa raman sau sa ma intorc… Blogroll
- acuarele
- Acuarele.
- Alexandra
- ana
- Anda calatoarea
- Andi – Margele crosetate
- Andrei Paunescu
- Andreia
- atitudinea lui
- balaura
- Blue
- Cafeaua de dimineata
- Cafeneaua Turceasca
- calatoarea
- Carmen – miercuri
- CITA
- Cituca
- Contesa
- convietuire
- Crea Shop
- cu gir
- Dana
- Diana Alzner
- eumiealmeu
- Filme romanesti
- Fosile
- Gabriela
- George Secareanu
- Georgiana
- ghemulet
- Imagine
- isis
- July
- Lucia
- Lulu
- Mihaela
- minnie
- Missouri
- Omul frumos
- Pietre 2
- Potecuta
- Povestiri pe scurt
- Redsky
- Samburi
- sapunuri bio
- Tetris
- tu
- Vienela
- you59
- Zinnaida blogspot
-
Articole recente
Arhive
- octombrie 2021
- noiembrie 2020
- septembrie 2019
- decembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
- ianuarie 2012
- decembrie 2011
- noiembrie 2011
- octombrie 2011
- septembrie 2011
- august 2011
- iulie 2011
- iunie 2011
- mai 2011
- aprilie 2011
- martie 2011
- februarie 2011
- ianuarie 2011
- decembrie 2010
- noiembrie 2010
Categorii
- Aivanhov-Ganduri
- Amintiri
- Bijuterii cu pietre semipretioase
- Bijuterii din margele de lemn
- Bijuterii margele de nisip
- Bratari din elastice
- buchet cu buburuze
- Cola si alti catei
- Concediu 2011
- Concediu 2012
- Concediu 2013
- Concediu 2014
- Concediu 2015
- Concediu 2016
- Dedicatii
- Despre cursul de nutritie
- Dupa 55 de ani
- Excursii
- Expozitii
- Fotografii
- intrebari
- Meniuri
- Miercurea fara cuvinte
- Muzica
- OAMENI tare dragi mie
- Pensionara la 57 de ani
- Pentru mama
- Pentru tine
- Poezii (nu ale mele!)
- Rautati de fiecare zi
- Solutii date de natura
- Stari
- Uncategorized
Hmm..nu stiu sa evaluez pretul dar pot sa spun ca e superb. Si pe mine m-a prins bucuria de a face ceva unic dar din pacate nu m-am ocupat prea serios sa continui. Inteleg dorinta de a lucra doar cu pietre semipretioase, mult timp mi-am cumparat doar astfel de bijuterii…si nu stiu…iti lasa alt sentiment si alta emotie cand le porti. Plus ca desi la inceput parea incredibil, am descoperit pe parcurs ca au o forta unica…unele chiar au transmis energia de care aveam nevoie.
Multumesc, zbor! Incerc sa fac in primul rand pentru mine, dar uneori ma ia valul si ma bag in a face si pentru vanzare. Din pacate, nu stiu sa vand, asa ca mereu ies in pierdere. Si la mine functioneaza chestia cu energia pietrelor, de exemplu cristalul de stanca imi poarta ghinion. Pe verificatelea!
Multumesc pentru comentariu!
Avind in vedere preturile la astfel de bijuterii, eu cred ca il dai foarte ieftin.
Poate ca pentru colege ai preturi preferentiale.
E foarte frumos colierul!
Multumesc pentru apreciere!
Cunoscand ce fel de oameni am in jur, sigur ca las din pret, adica vand in pierdere. Cred ca a fost ultima bijuterie facuta pentru colege…
Este superb, si nu, nu este scump .
Si tie iti place? Culmea, cea care l-a comandat nu a fost incantata de cele 5 margele din cristal de stanca! L-a platit, oricum…
Numai materialul ar merita 30 de lei. Iar munca ta-i neprețuită! 🙂
🙂
Teoretic trebuia sa inmultesc investitia cu 3, sa ies pe profit. Nu am facut-o!
E deosebit, mă număr și eu printre cele care preferă astfel de accesorii.Si mie mi se pare puțin 30 de lei. Acum o vreme poate mi s-ar fi părut scump, dar, de când am început să croșetez , apreciez altfel lucrul de mână.Eu croșetez pentru mine, la un moment dat m-am gândit să încerc și să vând, dar prețurile la care mi-aș fi estimat eu munca erau foarte mari față de ce am văzut ulterior pe Internet.Așa că am renunțat la idee. Poate sunt eu la început și îmi ia destul de mult timp să duc la bun sfârșit un lucru, de aceea apreciez prețul în funcție de timpul lucrat☺.
Ma bucura trecerea ta pe aici, Irina! Multumesc mult!
Lucrurile facute manual prea rar pot sa fie vandute la adevarata lor valoare. Oamenii le considera prea scumpe, mai bine cumpara chinezarii, care sunt atat de multe si frumoase in felul lor, incat nu este loc de concurenta. In urma cu cativa ani am tricotat si eu, imi placea la nebunie. Aveam o problema la asamblarea bucatilor, dar pe vremea aceea o aveam inca pe mama si facea ea faza asta. Acum… 😦
Zile frumoase!
Avand in vedere ca este model unicat si ca este lucrat de manutele tale si ai vazut bine cat te chinui si cat suflet pui, nu este scump deloc. Mie una mi se pare ieftin. Este foarte frumos!!
Asa este, Raluca, nu pot exista doua bijuterii din pietre semipretioase identice, pentru ca fiecare bucatica de piatra este altfel. Dar nu toata lumea stie. Daca fac o socoteala simpla, e ieftin, cu banii astia doar materia prima se acopera. Dar, daca am intrat in hora, am dansat pana la capat. Cred ca pentru ultima data pentru colege.
E superb! Nu e mult deloc! Chiar deloc!
Si eu am spus la fel, Potecuta. Dar cea care l-a comandat a fost putin nemultumita.
E mult, mult prea putin. Iei pietrele pe nimica toata sau iti pui un pret prea mic pe munca proprie? In general manopera este cam cat materia prima.
Pietrele le-am cumparat la pret chiar piperat, de la un negustor ungur, iar munca mea nu am socotit-o, Iulia! Am ajuns (din nou) la concluzia ca e bine sa nu fac afaceri cu colegele!
La prețuri nu mă pricep, dar de frumos, e foarte frumos! Mie îmi place și lucrurile făcute cu mâna sunt mai căutate decât cele din serie.
Multumesc frumos!
Sunt cautate, e drept, dar sunt putine doamnele care le apreciaza adevarata valoare. Din pacate…
Foarte frumos colierul,original si unicat !Si eu sunt indragostita de bijuterii din pietre semipretioase, lucrate de mana,ma incalzesc atunci cand le port !
Pretul n-ar trebui sa fie sub 100 !Ai pus si un pic de suflet acolo,de aceea, e nepretuit !
Multumesc, Naica! Am pus eu suflet, e drept, dar se pare ca nu se pune! Daca as fi dat colierul cu 10 lei, poate era bine. Nu-i bai, m-am invatat minte si de-acum nu mai fac pentru colege!
Foarte elegant colierul si subevaluat. Uite un site pentru admirat si comparat:Georgia bijoux..
Adevarul este ca nu stiu sa-mi vand munca…
Asta este simplut fata de ce am vazut pe „Georgia bijoux”. Minunatie, nu alta!
Este superb, îmi place mult de tot. Bijuteriile din pietre semiprețioase se vând la prețuri mult mai mari, e drept că în magazine, unde se percepe și taxă comercială și nu mai știu ce alte taxe și comisioane. Îmi pare rău că atitudinea colegei te-a dezamăgit, dar nu știi tu vorba ”nimeni nu e profet în țara lui” ? 🙂
Asa este cum zici, in ograda mea nu am trecere…
Pietrele au valoarea lor, in plus, este o piesa unicat. Dar, cine nu stie sa aprecieze, tot spune ca e prea scump. N-are decat sa-si cumpere chinezarii, alea sunt mai ieftine, cu siguranta!
imi plac lucrurile…mesterite!este superb!!
Multumesc tare frumos, Coco!
Si eu consider ca sunt „altfel”.
Este foarte frumos compus si recunosc..niciodata nu m-am putut apropia de creat asemenea coliere..mi se pare ca trebuie sa ai un altfel de ochi…sa combini frumos pietrele,culorile..accesoriile metalice…Este superb colierul….si spunea cineva mai sus ca 30 de lei o fi costat numai materialele…Chiar si colega fiind..as spune un minim de 50 de lei…este un colier complex ca si compozitie..nu este un simplu fir cu un pandant…
Felicitari!!!
Multumesc frumos!
E tarziu pana insiri doua-trei margele, Ghemulet! Restul vine de la sine. Cat despre pret… Si la 30 de lei au tras din nas, asa ca iti dai seama daca ceream mai mult…
Pacat!Uite de asta nu imi place sa vand lucrurile pe care le fac…
AM avut cereri sa fac ba una ,ba alta…mai ales cereri de cutii de bijuterii cu aplicatie brodata insa am refuzat de la bun inceput..nu am negociat niciun pret..am zis doar ca lucrurile pe care le fac nu sunt de vanzare si nu lucrez nici comenzi..nimic..TOATE au cutiile au plecat catre oameni dragi care le cunosc valoarea si ce munca se ascunde in spatele lor…care cunosc sentimentul de autocritica care ma facea sa ma razgandesc de 10 ori pana sa aleg o culoare si apoi sa am ochi de soim sa nu aiba defecte..desi este handmade…
Exact ce ai facut si tu..nu ti s-a parut destul de bun..ai vrut mai bun…colega ta oare stie ca ai stat pana tarziu sa il faci,ca ai dormit 2 ore..ca pentru ea..(nu pentru 30 de lei amarati) ai vrut sa iasa o bijuterie minunata!?!Habar nu are…asta ma oftica maxim in lumea asta a handmade-ului…chiar este vorba de mai mult decat se lasa sa se vada…dar..intreba cineva?!?
Ce sa mai adaug? Ma simt frustrata si de fiecare data imi propun sa nu mai vand nimic. Doar sa le fac…