Excursie si sevraj

Supermarket-urile sunt imprastiate cam pe la marginile orasului, fapt pentru care ajung la ele doar cu masina. Dar exista si transport in comun, gratuit. Intr-una din zilele de concediu, sotul/soferul fiind la servici, m-am pornit la fostul Real, actualul Auchan din cartierul Iris, cu autobuzul pe care nu trebuie bilet. Am vrut sa-mi demonstrez ca pot sa bantui prin second-ul acela si fara ca sotul sa bata din picioare afara, ca pot sa circul si daca nu am masina sub posterior. Din pacate era ultima zi la stocul vechi, doar carpe fara valoare. In rest, ce puteam face singura? Nimic! Vazandu-ma satula de „cumparaturi”, brusc mi-am amintit ca nu stiu la ce ora am autobuz spre oras. M-am dus in statie si m-a luat cu lesin cand am vazut ca mai am de asteptat 40 de minute intregi. De ce era asa grava situatia? Pentru ca era prea cald pentru hainele de pe mine, pentru ca nu aveam cu cine sa povestesc si mai ales pentru ca nu aveam tigari la mine! Exista varianta sa cumpar un pachet, dar stiam ca nu-mi plac si ca vor zace un an pe biblioteca. Pentru o tigara nu merita sa dau atat banet! M-a lovit dorul de perioada in care se vindeau tigari la bucata. Cu cafeaua o rezolvam, la tot pasul este cate un automat, aveam de unde alege si ma costa doar 1,5 lei. Da’ ce folos, daca n-am tigara? „Responsabilul” cu tigarile este sotul meu atunci cand plecam impreuna de acasa, ceea ce este atat de obisnuit incat eu ma ingrijesc de acest aspect doar cand merg la servici. De data asta am regretat amarnic si fumatorii stiu ce zic. Am suferit ca un drogat in sevraj! Pentru ca nu era niciun cunoscut in zona cu care sa-mi omor timpul, pentru ca in magazin nu mai aveam ce face, am sunat un prieten, pe sotul meu, care mi-a sugerat sa cer o tigara de la cineva. N-am indraznit! Poate daca as fi vazut vre-o tipa care fumeaza… Dar sa opresc un barbat sa-i cer o tigara, nu se face! Daca am invatat ceva de aici? Da! Nu mai las tabachera acasa, iar daca intr-o imprejurare nefericita raman fara tigari, imi cumpar un pachet intreg, indiferent daca ajunsa acasa ma mai incanta sau nu. Nu merita starea de discomfort… Ce pot face pentru starea mea de bine nu are valoare, chiar daca sunt multi cei care spun ca „trasul” unei tigari nu este un bine! Fiecare cu piticii lui, nu? Asadar, sa aprindem o tigara si sa bem o gura de cafea, ca Doamne, bune sunt!