A fi sau a nu fi om

Daca nu s-ar fi intamplat ca o buna prietena sa sufere un accident vascular cerebral si sa ajunga in spital, probabil eram acum bosumflata pentru ca e din nou luni si incepe o noua saptamana luuunga la munca. Dar, din pacate s-a intamplat nenorocirea, o situatie care (din nou!) imi demonstreaza ca orice sistem este format din oameni, care pot sa fie de omenie sau nu, pot sa-si faca datoria sau nu, pot sa faca diferenta in viata unui om intre valid si invalid. Daca printr-o foarte nefericita intamplare a ajuns sa traiasca intr-un azil, un om de pe o Salvare a crezut de cuviinta sa o lase acolo, semiparalizata, cu explicatia puerila ca este „doar” o cadere de calciu. Cine esti tu, cretin de asistent sau de medic sau de ce esti, cine esti tu, care chemat la un caz urgent sa iei hotararea ca aceasta femeie poate sa mai stea in astfel de situatie? Si a stat mai bine de o saptamana, pana i-au fost afectati nervii optici si nu a mai putut deschide ochii, pana nu a mai putut umbla pe picioare, pana nu a mai putut sa-si foloseasca mainile. Si atunci, cu zeci de telefoane pe toate „liniile” posibile, cineva a reusit sa intervina destul de „la nivel inalt”, astfel incat sa fie trimisa inca o data salvarea si sa fie adusa femeia la un spital. Surpriza: acest accident vascular cerebral era al doilea! De ce dam vina pe „sistem”? Sa recunoastem ca in mare parte oamenii sunt inumani, nepasatori, criminali (in ultima faza). Daca nu am pe nimeni care sa dea telefoane doar pentru a mi se face o tomografie de urgenta, vegetez pana la adanci batraneti fara sa stiu ce s-a intamplat? Sau vine Salvarea si-mi face doza dubla de calciu intravenos si gata? Inainte de a fi asistent sau medic, te-ai nascut om, ai suflet, chiar daca e plin de indiferenta! De ce sa nu ajuti, daca sta in puterea ta sa o faci? Esti primul cu care intra in contact bolnavul, fa ce poti si ajuta-l fara sa intervina cineva, fara sa auzi ca are neamuri sus puse! Doar pentru ca el, ca si tine, face parte din aceasta lume, nu din cea a proprietarilor de iahturi si a conturilor de milioane de euro! Fii om, inainte de toate!

Sa fim sanatosi!

Acest articol a fost publicat în Stari și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

34 de răspunsuri la A fi sau a nu fi om

  1. july spune:

    Dupaasemenea intamplare ne bucuram ca am mai prins inca o luni . Oamenii fac sistemul, degeaba se spune ca sistemul de sanatate, educatie… un sistem e facut din oameni, oamenii fac procedeele, ei le eplica . Cum ai zis, e mare lucru sa fii om in ziua de azi, si mai mare daca se comporta ca un medic care a depus un juramant . Sa ai o saptamana buna, Cafelutza !

    • cafeauata spune:

      Doar cand un apropiat trece printr-o faza de acest gen, imi dau seama cat noroc am! De fapt, i se poate intampla oricui, iar „procedurile” sunt identice. Nu mai inghit explicatia cu „sistemul”, este una pentru prosti!

  2. racoltapetru6 spune:

    Omenia ar trebui să fie principala calitate a unui angajat în sistemul de sănătate. Ea poate suplini, de multe, ori dotările care lipsesc. Dar, din păcate, omul e tratat de multe ori ca un caz oarecare, nu ca o ființă.

    • cafeauata spune:

      Exceptiile intaresc regula, Petru. Sunt sigura ca sunt si cazuri in care unui accident vascular i se da toata atentia (asa cum este firesc), dar – din pacate – acestea sunt atat de rare, incat trec aproape neobservate. Doar daca cel in cauza nu este „cineva”. Otrava este in primul rand printre cei mici, fara functii, abia apoi dai de medici importanti.

  3. acuarele spune:

    Imi pare nespus de rau pentru nefericita intamplare, Cafeluta! Sper ca prietena ta sa aiba parte de o recuperare grabnica! In rest, traim intr-o lume plina de indiferenta si de aroganta, suntem frunze in bataia vantului, iar cei care azi sunt sus nu se gandesc nici o clipa ca maine pot ajunge la polul opus, depinzand si ei de niste factori intamplatori, si toate faptele omenesti – bune sau rele – primesc raspuns pe masura de la Univers, mai devreme sau mai tarziu! Sa ne umplem de iubire si speranta, nadajduind la bine, sa facem noi binele atata cat ne sta in putinta, acolo unde ne aflam, fiecare, si lumea va fi, macar pe portiuni, mai buna! Te imbratisez!

    • cafeauata spune:

      Multumesc, Acuarela!
      Din nefericire, starea de sanatate nu e mai buna, dar sper, speram intr-o capacitate mare de lupta a ei. Ma simt cu adevarat frustrata ca nu pot face mai mult decat sa merg sa o vad, sa-i vorbesc si sa incerc sa o inveselesc. Nu are chef, poate doar de vizite foarte scurte… E din ce in ce mai greu sa privim in jurul nostru😦

  4. Oana spune:

    Greu cu omenia. Dar nu mă mir. Ce ai relatat aici mi-a readus în minte un episod mai vechi, tare neplăcut, petrecut cu cineva drag mie. Sunasem la Salvare şi, după cca o oră şi ceva, deşi era o urgenţă cardiacă, a sosit salvarea doar cu un asistent, pe care l-am văzut de sus de la etaj cum a stat să mănânce un sandviş şi să bea o fanta (şi acu mi-aduc aminte culoarea sticlei) şi abia după aia a urcat la noi. De ce? Pentru că „urgenţa” era trecută de 75 de ani. Nu-ţi spun ce a urmat… dar parcă mai contează?
    Vindecări grabnice pentru toţi ai tăi dragi şi pentru toţi oamenii, Cafeluţă! Din suflet îţi doresc.

    • cafeauata spune:

      Multumiri, Oana!
      Daca as putea face ca oamenii sa se gandeasca si la cei din jur, sa faca numai ceea ce nu loveste si nu doare… Dar nu pot! Asist la trecerea unei lumi in care nu-mi place sa fiu!

  5. luciastroila spune:

    Offff, îmi pare atât de rău! Îţi vine să-i omori, nu alta! Am păţit asta pe pielea mea, când eu muream în pat şi a venit salvarea cu un medic beat/drogat care mi-a dat un calciu şi a plecat. Nici măcar pulsul nu mi l-a luat cum trebuie! Noroc că eu încă mai eram pe picioarele mele şi -tot cu pile, bineînteles- am ajuns la un medic adevărat şi de acolo în spital unde mi s-a spus că doar câteva ore m-au despărţit de moarte. Halal serviciu de urgenţă!

    • cafeauata spune:

      Imi pare rau si pentru ce ai patit tu, Lucia, este revoltator! Cred ca s-ar putea inventa un cuvant chiar mai dur decat acesta, pentru ca nepasarea si lucrul in bataie de joc au ajuns sa ne conduca zilele. Daca un nenorocit de asistent, brancardier, sofer de ambulanta, nu-si fac treaba, ce sa ne mai mire ca femeia de serviciu asteapta 5 lei, ca asistenta asteapta 10, iar medicul asteapta plicul? Daca as putea face vraji….

  6. luciastroila spune:

    O săptămână frumoasă şi liniştită îţi doresc, scumpa mea. Sper să se mai poată face ceva pentru prietena ta…

  7. fosile spune:

    In plus, dupa relatarea ta, ramine concluzia ca trebuie intrat cu bita in fiecare, indiferent de sistem si indiferent de nivel.
    Ce ar fi avut de pierdut individul ( a) ala de pe salvare daca ( oricum a venit pina la pacient) ar fi dus-o intr-un spital pentru investigatii?
    Ca doar n-ar fi trebuit sa-i faca el ( ea) investigatiile alea.

    • cafeauata spune:

      Se pare ca DA!
      Pentru cei care au fost la caz, nu era nimic de pierdut, fireste. Dar cred ca ei nu au atata materie cenusie sa gandeasca, fac pur si simplu cum le vine. Nu gasesc alta explicatie!

  8. Irina spune:

    Tatăl meu a fost în aceeași situație acum doi ani, doar că era acasă, nu la azil. Ajuns la spital, medicii refuzau internarea, deși simptomele erau mai mult decât evidente, pretextând că e doar o indigestie. După ore întregi de așteptare și ”negocieri”, s-au hotărât să îl trimită la tomografie și să îi facă internarea. E de neconceput ce se întâmplă, eu nu credeam poveștile pe care le auzeam până când nu am trecut și eu prin ele😦 .

    • cafeauata spune:

      Doamne fereste! Ce simptome asemanatoare poate avea o indigestie cu un accident vascular? Tot mai convinsa sunt de nemernicia medicilor, evident cu exceptiile de rigoare. E bine ca te-a avut tatal tau alaturi si ai „negociat”!
      Sanatate si zile frumoase, Irina!

  9. ghemulet spune:

    Sper ca este bine prietena ta…Sanatate multa.
    Eu cred ca nenea de pe slavare este om intr-un fel …ma gandesc ca nu oricine practica aceasta meserie…trebuie..macar putin sa iubesti oamenii daca alegi sa lucrezi intr-un domeniu in care intri in contact direct cu ei…doar ca am impresia ca este slab sau foarte slab pregatit in domeniul sau..Altfel ar insemna ca dumnealui sa o fi lasat cu buna stiinta pe prietena ta asa de prima oara…si asta este foarte grav…De aceea zic..poate este slab pregatit…

    • cafeauata spune:

      Multumesc, Ghemulet, dar din pacate starea prietenei mele este cam tot aia…
      Cand este in joc viata unui om, chiar si dintr-un azil, nu admit explicatia cu slaba pregatire! Da, poti sa fii mai putin priceput ca strungar, ca mecanic auto, dar nu ca salvator de vieti. Pentru astfel de fapte, in flacarile iadului i-as trimite!

  10. Naica spune:

    Sanatate,noroc de OAMENI de meserie -medici, si ajutor de la Dumnezeu !

  11. Zina spune:

    Eu cred că nu mai sunt mari speranțe pentru societatea noastră. Legile sunt slabe, cei care le fac și cei care le aplică sunt corupți sau nepăsători, și de la ei corupția și nepăsarea se întind ca o plagă, la toate nivelurile. Eu mă rog la Dumnezeu să mor ca mama mea: a fost pe picioarele ei până în ultima zi de viață, când a făcut deodată stop cardio-respirator și s-a dus…😦
    Sănătate prietenei tale !

    • cafeauata spune:

      Si eu cred la fel, Zina! Si ma rog, la fel ca tine, sa mor sanatoasa. Si, la fel ca mama ta😦, mama a mers pe picioarele ei la „Urgenta”, dar inima a spus „stop” si gata…😦
      Multumesc pentru urare, imi este atat de draga „fetita” asta (se apropie de 60 de ani, dar tot fetita este, mai ales ca acum este atat de slaba…) incat as face orice sa o vad bine.
      Imbratisari!

  12. arakelian spune:

    Si eu consider ca probleme din sistem sunt cauzate de oameni, nu de sistem.
    Ati incercat sa faceti reclamatie? Singurul mod sa schimbam ceva e sa protestam, in mod frumos, pasnic.

    • cafeauata spune:

      Nu am facut reclamatie pentru ca fiica ei este cea care s-a ocupat, cum a stiut si cum a putut, de rezolvarea problemei. Eu i-as spune fiicei sa inchirieze o garsoniera si sa nu o mai lase in azil, ar fi (cu siguranta) mai bine pentru prietena mea. Dar cum sa-i spun, cand la un mic apropo a raspuns ca este unica varianta, cea cu azilul? Nu vrea sa vada si alta varianta, probabil pentru ca ea este mai linistita stiind ca mama ei este acolo, si cineva ii da medicamentele. E sensibil subiectul, iar ca prietena nu prea am sanse in fata fiicei…
      Nu mai cred ca protestul pasnic este o solutie, cei care au posibilitatea sa faca ceva nu sunt sensibili la astfel de chestii…

  13. Alex spune:

    Of, of! În ce hal am ajuns în ţara asta. S-a dus omenia, s-au dus decenţa, dreptatea, corectitudinea, seriozitatea, bunătatea…. s-au dus cam toate, iar ceea ce a rămas este atît de puţin. Când aud de astfel de cazuri, dovezi clare ale incompetenţei profesionale, mă revolt cumplit, mai ales pentru că aceşti nemernici care duhnesc de nesmiţire şi nepăsare, scapă nepedepsiţi, ba mai sunt şi „cocoloşiţi” şi acoperiţi de către cei care ar trebui să-i zboare din sistem pentru totdeauna. Ca să nu mai nenorocească şi pe alţii. Bine zis că trebuie să ne rugăm să nu ajungem niciodată pe mâna unor astfel de călăi. Desigur, nu generalizăm, mai sunt şi doctori şi cadre medicale de toată omenia şi vrednici de toată preţuirea şi admiraţia, dar aceştia sunt tot mai puţini. Chiar zilele trecute, am văzut la tv cum o fetiţă de 4 ani a murit din cauză că i s-a administrat la spital un atibiotic, fără să i se facă mai întâi testul compatibilităţii… Şi vine unul şi spune cu cinism: „n-a mai avut zile! Aşa a fost să fie!!!”
    Vai de mama ei de ţară…

    • cafeauata spune:

      Parca toate legile, scrise si nescrise, exista doar pentru a nu le baga in seama! Atunci cand auzi sau vezi la tv un astfel de caz, te revolti, dar in momentul in care un om drag tie este batjocorit, crede-ma ca mai mult decat revolta.
      Din pacate, nimic bun nu se intrevede pentru tara asta, fiecare ne descurcam cum putem si ne rugam sa nu ajungem la cheremul unor javre incompetente. Daca rugaciunile vor fi sau nu ascultate, ramane de vazut.😦
      Zile frumoase, cu sanatate multa!

  14. yousef59 spune:

    Sanatatea este cel mai important lucru din viata noastra.E tare greu cand bolile il lovesc pe om si de asemenea trist cand e atata nepasare in jur…
    Multa sanatate !…

    • cafeauata spune:

      Multumir, draga mea!
      Absolut de acord cu tine, yousef. Singura problema este ca intr-un astfel de caz, un accident care in mod normal ar putea sa fie eliminat, ajunge sa lase urme pentru toata viata. Degeaba incerc eu sa am grija de sanatatea mea, daca in caz de nevoie nu ma ajuta cei care stiu ce si cum trebuie facut…
      Ganduri bune, pentru tine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s