Margele, altfel

Este perioada in care – in copilarie – vedeam inmultindu-se firele pe care erau insirate nu margele, ci legume. Ardei kapia, morcovi curatati si crestati in patru, radacinoasele albe (patrunjel si telina felii). Toate erau „cusute” pe fir de ata si agatate deasupra sobei, mai la margine sa nu le prinda caldura prea iute. Ce priveliste, ce miros… In zilele noastre ar fi numite legume deshidratate bio, cred. Traim in perioada „totul de gata”, le cumparam congelate din mall. Trist, fara sa lase nici urma de amintire in mintea copiilor de azi. Dar atat de comod! Uneori ma infioara felul in care s-a schimbat lumea. Doua case sunt in plin proces de demolare in spatele blocului meu. Ma doare, chiar daca n-am avut nimic in comun si imi lipseste latratul Emmei, cockerul casei. Va creste – sigur! – un nou bloc, intarindu-mi convingerea ca nu vrem sa pastram nimic din trecut.

Acest articol a fost publicat în Amintiri, Pentru mama, Solutii date de natura, Stari. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Margele, altfel

  1. racoltapetru6 spune:

    Demolând trecutul, ne dor amintirile și ne împietresc sentimentele. Nu la foc blând, ci tot înghețate de tehnologia modernă și comodă.

    • cafeauata spune:

      Cred ca ne-ar fi mai bine, celor sensibilosi, daca nu am baga in seama toate „progresele”. Sa luam zilele asa cum sunt, fara sa le trecem prin filtrul sufletului. In definitiv, ne facem singuri rau, pentru ca lumea nu se schimba in bine de-acum… Este cumplit sa vad in jur lipsa de empatie, sa vad ca suntem singuri, atat de singuri, chiar daca adesea prin vorbe se lasa a se intelege contrariul… „Sentimente impietrite” este termenul corect pentru ceea ce se intampla!

  2. fosile spune:

    Poate ca la tara, unde mai traiesc cei vechi, se mai practica insiratul pe sfoara, coptul fructelor si cite altele.
    Asta nu-i evolutie chiar daca e mai comod.
    Multe, prea multe din vechile case din cartier-unele foarte frumoase- au fost demolate si au crescut vile sau blocuri.In mare masura fara sa se pastreze si verdeata din zona.Iar in multe cazuri au disparut si ciinii si pisicile.
    Raminem mai saraci.

    • cafeauata spune:

      De fapt, am scris despre acestfel de a pastra legumele, in urma unor imagini de la stiri. Este un sat (ubdeva in Mures), unde producerea de boia de ardei a ramas ocupatia de baza. Acolo am vazut ardei agatati in tarnat si mi-am amintit. Deci, inca se practica si fara rusine!
      Cei care au case vechi, vand pe bani frumosi locul, pentru ca asta intereseaza pe cel care construieste. Ma intreb doar: pana cand santem dispusi sa ne uitam parintii, bunicii, locurile pline de noi, doar de dragul banului? Oare mai exista scapare pentru sufletele sensibile? Una dintre casele care e in demolare are un nuc superb, inca mai sper ca va ramane…

  3. CARMEN spune:

    Suntem martorii frumusetilor sau urâteniilor care apar sau dispar in orasul nostru si de fiecare data când pierdem ceva la care am tinut, pierdem ceva din noi însine…
    Cândva, amintirea legumelor puse pe sfoara deasupra sobei, la uscat, va deveni o amintire palida si copiii copiilor nostri vor crede ca e doar o poveste nascocita… Pacat!

    In legatura cu congelarea TK (Tiefkühlen) sau DF (deep freezing) – aceasta este o tehnică blândă de conservare a alimentelor. Termenii „înghețare” sau „congelare” sunt utilizati atât în activitatile casnice cât si în procedura industriala, însa crioconservarea difera total. Industrial, se practica o congelare bliț – rapidă și astfel, se oprestet dezvoltarea microorganismelor si alimentul poate fi pastrat timp de câteva săptămâni, chiar si peste un an. Pierderea de vitamine și substanțe nutritive este foarte mica în comparație cu alte metode de conservare. Multe alimente, în special carnea și legumele, sunt blanșate înainte de acest tip de congelare.

    • cafeauata spune:

      Probabil asa au suferit si parintii nostri cand a inceput dezvoltarea oraselor din anii ’50-60. Sau poate ei s-au bucurat ca a ajuns civilizatia si la ei! Si uite asa se nasc povestile, Carmen, iar peste 100 de ani se vor intreba daca exista cat de putin adevar sau totul e doar „poveste”? Asa cum spui, pacat…
      Blansate sau nu, eu tot nu folosesc legume congelate. Nu se poate compara savoarea celor proaspete, cu cea a celor inghetate. Norocul nostru ca toata iarna se gasesc si morcovi care trebuie curatati…
      Zile frumoase!

  4. Naica spune:

    Da, asa pare,ca nu vrem sa pastram nimic din trecutul nostru,obiceiuri,case,podoabe…
    Ar trebui sa fim mandri de casele de vreo suta de ani ,sa le refacem in acelasi stil.Mai sunt si cateva exceptii.
    Apar insa,niste oribilitati, comune nepotrivite spatiului golas ,in care sunt asezate.Cam nostalgica postarea ta de astazi !

    • cafeauata spune:

      Ehei, cata nostalgie am in mine…
      Cred ca e o treaba foarte bine gandita, Naica. Nu ne mai amintim de trecut, musai sa ne bucuram de prezent, oricum ar fi el. Tinerii vor mai vedea doar in documentare case normale sau vor da bani grei sa mearga intr-o tara unde se traieste normal. Asta este evolutia, bag de sama!

  5. arakelian spune:

    ador unele obiceiuri vechi, ce le repet in fiecare weekend: framantatul painii la 4 miini, modelat si apoi mirosul piinei coapte, prajitureala, mirosul in casa cand fierb gemul pe aragaz, sau mirosul de zacusca m-a rascolit o jumatate de zi si apoi alta jumatate de zi pt ca am mancat aproape jumatate din prima runda singura 🙂 (si eu speram sa imi ajunga pana la sfarsitul postului, asa ca am mai facut o tura de zacusca).
    Dar la uscat legume, apelez la mandria de desihdrator ce il are cumparat de ceva ani o prietena ce sta la casa si are gradina. E mult mai rapid, e mult mai simplu si curat(fara muste pe legume), e eficient, si ma bucur de noua evolutie a tehnologiei. Eu am mai usucat ceva ierburi ce sunt in exces din ghiveciuri, puse intre 2 hartii.

    De noi depinde sa pastram simplitatea. Fiica mea nu va vedea tesut si tors in casa, dar vede tricotat, cusut, gatit, framantat, copt paine si oala de iaurt, si de la 6 ani cere sa le faca si ea. Sa vedem cat o tine :))

    • cafeauata spune:

      Tot respectul pentru tot ce faci in acest sens! Eu nu am facut niciodata paine, chiar daca mama mea facea, dar in rest am incercat de toate… Pacat doar ca orele petrecute la munca imi ocupa mare parte din zi, uneori chiar si sambata, iar pentru astfel de rasfaturi, vazute acasa, nu prea raman ore libere.
      Ganduri bune, pentru tine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s