Reghin-Apahida

Cand ai de ales intre o sosea europeana, pe care in 4 ore esti acasa si un drum mai in treaba lui (adica national), pe care bantui 6 ore pana sa vezi orasul, evident alegi a doua varianta, pentru diversitate. Daca acel drum inseamna Praid – Toplita, e super! Dar daca el se numeste Reghin – Apahida, e de rau! Intrebata fiind de cineva cum este soseaua Reghin – Apahida, as spune fara sa stau deloc pe ganduri ca este una dintre cele mai nenorocite drumuri pe care am umblat. Cu toate ca nu a fost intaia oara cand am facut acest traseu, de data asta am fost foarte aproape de o cadere nervoasa. Pentru ca am figuri! Daca e cald, nu mi-e bine; daca este pustie soseaua, nu-mi place; daca peisajul este dusmanos, simt ca fac cu nervii. Atatea nemultumiri… Toate adunate pe cei cativa zeci de kilometri dintre Reghin si Apahida. N-am facut nici macar o nenorocita de fotografie, nu vreau sa-mi amintesc de acele ore interminabile, de caldura insuportabila, de cafeaua stricata in masina din motiv de multe grade. Cel putin deocamdata, cred ca nu ne vom mai indeparta foarte tare de Cluj, pentru ca incep sa intru in panica la intoarcere, am senzatia ca drumul este fara sosire. Mai bine pe-aici, pe langa casa. Iar daca se mai si racoreste putin, asa cum spune prognoza, alta viata!

Publicitate
Acest articol a fost publicat în Excursii, Rautati de fiecare zi, Stari și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Reghin-Apahida

  1. fosile zice:

    Stiu ca drumul ala e groaznic de scuturacios de la Reghin pina la Camarasu.De acolo e bun, dar e drept ca pe caldura (daca n-ai aer conditionat) si cu dealurile alea golase, drumul pare sa nu se mai termine niciodata.
    In concluzie, solutia e sa ocolesti , dar sa fie drumul bun, decit sa-ti ceri moartea pe un drum scurt.
    Drumul de la Praid la Joseni e un vis de serpentine pe munte, prin padure.Si mai departe pina la Toplita e frumos.
    Daca mai vreti sa mergeti in zona trebuie sa combinati cumva.
    Sper ca ti-a trecut raul.

    • cafeauata zice:

      Mi-a trecut, da! Nu tin minte amanunte despre localitatile intre care a fost mai rau sau mai putin rau, dar stiu sigur ca nu voi mai face traseul asta, veci! Mai bine mergem de la Praid la Toplita si inapoi, decat sa mai vad Reghinul din aceasta perspectiva…
      Zile minunate!

  2. Fairytale zice:

    Te invit la un concurs simpatic http://367dezile.blogspot.ro/2014/08/concurs-cu-premii-de-suflet.html
    Astept sa te inscrii..Multumesc..toate cele bune!

  3. Alex zice:

    Se mai întâmplă şi astfel de drumuri, care fac ca revenirea acasă să fie atât de plăcută.Mai ales când căldurile sunt de nesuportat., iar asfaltul pare că se topeşte… Pe un astfel de drum am putut vedea cum poate să fiarbă la propriu Coca-cola în sticlă!
    Weekend frumos şi răcoros! 🙂

  4. Zina zice:

    Ei, a venit ploaia până la urmă ? Dar Cola, cum a suportat drumul ? Îi place în mașină ? Molly a noastră era prima care se urca și ultima care cobora, după lungi insistențe. Odată s-a urcat și într-o mașină străină și i-a băgat pe toți în sperieți ! 😆

    • cafeauata zice:

      Ploaia a venit, dimineata a fost perfect, iar meteo anunta temperaturi suportabile in urmatoarele zile. Sper sa nu mai fie peste 30… De data asta Cola a suportat mai bine decat mine, nu a fost nici mai cuminte, nici mai agitata. Cred ca era rupta de oboseala si-atunci a preferat sa stea locului, dar de cald a suferit si ea, amarata! Ii place orice masina, urca si in cele straine daca gaseste usa deschisa, n-are taine! Am avut un puiut, acum mai bine de 20 de ani, cu rau de masina. L-am si chinuit pana in Valea Jiului si inapoi. Sarmanul a vomat tot drumul, chiar daca mama i-a dat un calmant inainte… Cu Cola n-avem treaba, cu conditia sa o tin in brate!

      • Zina zice:

        În brațe ?! E bine ! Molly nu voia să stea decât la spatele meu, pe ceafa mea, așa, ca un guler-șal ! 😆

        • cafeauata zice:

          🙂
          Incerc sa-mi inchipui ce cald iti tinea si cum stateai nemiscata sa nu o deranjezi. Toti cateii pe care i-am avut inaintea Colei, cand erau obositi mergeau pe bancheta din spate si dormeau. Acum nu stiu ce sa cred, ori Cola nu oboseste niciodata, ori crede ca in spate stau doar bagajele… Oricum, pe genunchii mei se vad toate urmele lasate de unghiile ei.
          Sa va bucurati de zile frumoase!

  5. ricamihai13 zice:

    mai avem mult până departe ……..drumurile noastre poate se vor repara vreodată?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s