A trecut aproape o luna de cand am lasat in urma zilele de concediu si am incercat sa uit (sau macar sa ignor) amintirile mai putin placute. Poate, scriind despre asta, vor ramane in urma, definitiv. Daca as fi intuit macar… Am convingerea ca o legatura, pe care eu personal am perceput-o frumoasa, s-a rupt. Am realizat greseala, dar raul era facut, asa ca am mers aproape pana la capat. Doar am scurtat numarul zilelor de sedere. Regret ca am ales sa fim atunci, acolo si ma intreb daca si ceilalti implicati simt ca ceva n-a functionat? Ca si cum ar avea importanta… Concediile trebuie sa fie gandite altfel si noi, doar noi sa fim stapani pe atat de pretioasele clipe de odihna. Imi amintesc de o minunata dimineata in camping si asta face mai mult decat cele cateva zile care m-au afectat! In dreapta, printre brazi, rasarea soarele!
cafeaua ta 
E bine asa, aminteste-ti momentele frumoase .
In general incerc sa las in urma, dar tot revine gustul… Pana la concediul urmator sper sa treaca!
Daca ati fost impreuna, ceilalti conteaza mai putin.
Pastreaza frumosul.Restul, ca norii suflati de vint.
Mai putin, e drept, dar nu pot sa nu-i bag in seama… Oricum, bune, rele, toate trec, asa cum spui!
Multumesc!
Iar poza este de o frumusete mistica.
😉
Păstrează doar ce a fost frumos!
Incerc, Potecuta!
Multumesc!
Nu cred ca trebuie sa-ti umplii sufletul cu regrete!
Fotografia este de exceptie!
pupici Cafeluta!
Multumesc!
Regretele astea vin sau pleaca dupa cum au chef, Minnie! Sunt incapatanate rau, dar le vin eu de hac!
Te imbratisez cu cel mai mare drag!
În teorie ”reține numai ce ți-a plăcut” ! Știu că în practică e mai greu. Am pățit-o și eu odată și nu pot să uit, deși au trecut vreo șapte ani de atunci.
Să ai zile frumoase, Cafeluță ! ♥
Doamne ajuta, Zina! Vad ca stii cum e, asa ca nu ma certi daca spun ca-mi tot amintesc…
Te pup, cu drag!
Cafeluța, vino să vezi ceva care sigur o să-ți placă mult ! 😉
http://zinnaida.blogspot.ro/2014/08/doxie-mfc.html
Wow!!!
Multumim (si eu si Cola)!
Se mai întâmplă şi astfel de momente regretabile… De-asta prefer de câţiva ani să plecăm în concediu doar în familie, mai ales că este şi Sara mică şi… nu depindem de nimeni. Este mult mai bine aşa.
Foarte frumoasă poza răsăritului de soare!
Weekend frumos! 🙂
Se mai intampla, da. Sper ca nu voi mai avea motive de regrete in anii care vin, nu de alta, dar zilele de concediu sunt atat de putine incat nu merita sa-mi provoc singura suparari. Mai bine stau acasa!
Zile frumoase, Alex!
Legaturile intre oameni pot fi adesea atat de fragile! Imi pare rau ca ai fost dezamagita, totusi, in astfel de situatii, e mai bine sa ne gandim ca poate nici nu era sa fie, ca pana la urma tot asta ar fi fost deznodamantul… Asa ca, mai bine mai devreme decat dupa multi ani… de iluzii. Te imbratisez!
Nu doar ca pot fi, chiar sunt fragile, Acuarela! In ultimul an m-am convins de acest lucru, in mai multe randuri. N-avem decat sa mergem mai departe, cu regretul ca n-am reusit sa facem nimic pentru a schimba starea lucrurilor. Asa cum e zicala, in tot raul e si un bine. Vom vedea…
Imbratisari si tie, draga mea!