Mai mult decat haine

Vazand o rochita pentru fetite, mi-am amintit de toate cele facute de mama dupa modele din reviste sau din inspiratie proprie, pentru mine si sora mea. Niciodata nu au fost din materiale pretentioase si scumpe, dar asta nu ne-a impiedicat sa le purtam cu mandrie. Cred ca acum doar mamele care sunt croitorese isi mai imbraca fetele, in rest totul se cumpara de pe rafturile magazinelor. Eu am ramas de moda veche si admir lucrurile facute cu drag, care ma determina sa ma opresc, sa pun mana pe ele si sa ma gandesc la cea care le-a facut.

pt.29.06

 

Acest articol a fost publicat în Fotografii, Stari și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

28 de răspunsuri la Mai mult decat haine

  1. fosile spune:

    Si noua ne-a facut mama tot ce aveam nevoie, pe dimensiunile noastre, care nu erau intotdeauna la fel cu cele generale existente in magazin.E tare draguta rochita/
    Cred ca ti-ar sta bine imbracata asa.

    • cafeauata spune:

      Stiu si eu daca mi-ar mai sta bine? Poate putin modificat modelul in jurul taliei…
      Dragele de mame, gaseau solutii pentru noi, invatau sa faca orice. Si noi eram deosebiti si atat de multumuti!

  2. july spune:

    Minunata ! Eram chiar fetite, acum mame si fetite se doresc a fi Barbi . 😆

  3. Mélanie spune:

    ca si tine, admir si respect lucru’ de mâna… rochita din imagine e frumoasa prin culorile-i clasice si simplitate… maman(RIP) a fost economista, stia sa coasa, sa tricoteze, sa croiasca, da’ nu prea avea timp, asa ca am purtat numa’ haine cumparate, ca si copiii nostri…
    * * *
    multumesc pentru popasurile-ti constante la locu’ meu de joaca…❤ sanatate, o duminica senina si gânduri amicale sincere, Mélanie NB

    • cafeauata spune:

      Placerea popasurilor este mereu de partea mea, Melanie!
      Trebuie sa recunosc ca tare m-as bucura sa port un astfel de model (putin mai largut la talie, evident). Parca mamele noastre (RIP) au avut un „ceva” care noua ne lipseste…
      O saptamana frumoasa sa-ti fie!

      • Mélanie spune:

        multumesc, la fel si te reasigur ca-i reciproc…❤ ref la mamele noastre, diferenta de generatii si de educatie îsi va fi spus cuvântu'… nu pot afirma ca-mi lipseste "ceva", ci doar… maman, privirea si vocea ei… ar fi fost înca-n viata, DACA n-ar fi fumat…😦
        * * *
        i-am dedicat un post aici:❤
        http://incaunipocrit.wordpress.com/2012/02/16/maman/

        • cafeauata spune:

          Frumoase cuvinte pentru mama ta…
          Eu m-as bucura daca as avea indemanarea mamei mele, istetimea si capacitatea de a rezolva orice problema fara istericale. Iar cat m-as bucura daca i-as mai putea auzi vocea si simti degetele in parul meu, nu are rost sa mai spun. Dar… Pana la urma este mersul firesc al vietii.
          Imbratisari!

  4. Poteci de dor spune:

    Vai de mine…. am avut una aproape identică, la grădiniţă, la o serbare. Aveam ceva dansuri săseşti, nu mai ştiu… Acum când am văzut poza, mi-a revenit amintirea de parcă a fost ieri, ştiu exact că aveam şorţuleţ negru şi ciorăpei din ăia cu găurele, făcuţi cu croşeta (??) şi pe partenerul meu îl chema Nicuşor. Doamne…..! Şi crede-mă, nu a fost ieri dar uite cum o singură poză îţi trezeşte amintiri pe care le credeai duse…

    • cafeauata spune:

      Este minunat sa gasim astfel de legaturi intre fetitele care am fost si cele care suntem, asa-i? Anul trecut am vazut o rochie intr-un magazin de fite, materialul fiind identic cu cel din care mama mi-a facut pe la 10 ani un sarfan. Mi s-au inmuiat genunchii… Dar pretul era si el de fite, asa ca m-am multumit doar cu privitul si am lasat loc amintirilor sa ma copleseasca.
      Acum, ca ai spus de serbare, imi amintesc si eu de un coleg cu care am dansat in clasa intaia, avea probleme la ambii ochi si nu-mi placea pentru ca nu stiam cand se uita la mine sau cand se uita la altii. Nu mai stiu nimic despre el, dar banuiesc ca este bunic…

  5. Oana spune:

    Intotdeauna sunt mai frumoase, mai gingase cele lucrate manual. Zici bine ca te gandesti la cea/cele care au folosit firul, acul, materialul.
    Asa imi placea mie, cind eram copil, sa stau pe langa maicutele de la manastirile din Moldova – era fascinant sa le vad cum teseau… ce vremuri!
    Zile frumoase, Cafeluță! Cu drag.

    • cafeauata spune:

      Am revazut cateva fotografii din copilarie si mi-am amintit perfect culorile si momentele in care mama mesterea la hainutele noastre. Din pacate nu s-a prins si de mine talentul acesta, asa ca am doua variante: fie platesc pentru ceva facut de cineva, fie ma multumesc cu ce gasesc produs in serie…
      Zile bune sa fie si la tine, Oana!

  6. acuarele spune:

    Asa este, nu prea mai merge lumea la croitorese, au si niste tarife piperate cele care se pricep, iar la altele strici materialul degeaba… Si nici timp nu mai e pentru probe, mi-amintesc ca printre ultimele rochii pe care mi le-am facut la croitoreasa a fost una din „piersica” rozalie, m-am dus si cu tiparul scos din revista (era un pic dupa ’89) si d-na cu pricina nu a gandit ca trebuie sa lase putina rezerva, asa ca – dupa zile in sir pierdute la proba, asteptand dupa clientele ei care se imbracau si dezbracau in fata mea – rezultatul a fost… dezastru. Deci…. daca se poate, mai bine haine cumparate.
    In rest…. sunt de acord cu tine.🙂 Frumoasa rochita din poza, aspect tirolez…😉

    • cafeauata spune:

      In copilaria mea, mama era neantrecuta la a coase haine, doar vazandu-le intr-o revista. Cand am ajuns in Cluj, am avut fericirea de a avea o nasa croitoreasa de lux, cu o mana de aur. Din pacate, a plecat prea repede dintre noi, iar alta nu am chef si nici nervi sa caut. Acum sunt la faza de cumparaturi de pe raft! O rochiuta in acest gen, tare cred ca mi-ar face placere sa port, dar colaceii nu ma lasa!
      Vacanta placuta, cu imbratisari!

  7. Alex spune:

    Ce rochita frumoasa! Mi-ar placea sa-i dau Sarei una asa de frumoasa.
    Imi amintesc ca si mama mea ne facea acasa multe hainute si ce ne mai placea sa-i stam in preajma cand robotea la masina Ileana-Cugir, pe care o are si acum, dar n-a mai pornit-o de ani buni.
    O seara cat mai frumoasa!🙂

    • cafeauata spune:

      Ileana-Cugir avea si mama! Mereu mi-a fost frica sa dau din pedala si sa tin degetele atat de aproape de ac, asa ca nu am invatat sa cos la masina. Acum imi pare rau si (cu toate ca se spune ca niciodata nu e prea tarziu) nici nu cred ca voi mai invata.
      Vezi pe la targurile mestesugarilor, poate gasesti si pentru Sara ceva atat de „dulce”.
      Zile frumoase sa aveti!

  8. Zina spune:

    Frumoasă rochiță, dar și mai frumoase amintiri. Mulțumesc !🙂

  9. yousef59 spune:

    Tare frumoasă…şi ce bine era cînd eram copii!
    Gînduri bune!

  10. Mihaela C.P. spune:

    Acum, pentru mamicile care au si servici, cred ca e mai usor sa cumpere haine copiilor, desi adeseori sunt mai scumpe decat cele ale adultilor, decat sa stea sa le coasa intr-un timp pe care l-ar putea folosi in alte scopuri.

    • cafeauata spune:

      E drept, Mihaela, dar cred ca cele pe care mi le facea mama mea erau frumoase tocmai pentru ca le-a facut ea. Cred ca sunt lucruri care construiesc legaturi, altfel decat obiectele cumparate in graba.

  11. Sorina spune:

    Si mie imi place sa crosetez, sa tricotez, sa cos… ma relaxeaza si imi place sa imi pun amprenta personala pe tot ceea ce fac, fiind si o forma de manifestare a creativitatii…🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s