Sa ai un scaner cu ajutorul caruia sa te reantorci in vremurile mai bune, poate sa para un moft. Dar este mai mult atunci cand cei regasiti pe filme nu mai sunt. Un moment am crezut ca daca maine-poimaine am merge acasa (chiar si acum acel loc se numeste acasa), am gasi aceleasi locuri, aceiasi oameni, aceeasi atmosfera. A durat doar un moment, apoi m-am trezit si am privit fotografiile cu stomacul strans. Doamne, cat de bine era! Nu cred, chiar nu cred ca toata acea frumusete din noi si din ei nu o vom mai regasi niciodata. Nu cred ca cei care ne-au iubit neconditionat, cei care s-au simtit binecuvantati cand am venit noi pe lume si-au incheiat socotelile cu noi. Trebuie sa mai existe undeva, intr-o forma pe care nu o stim, un loc unde sa continuam sa ne fim dragi!
-
Comentarii recente
Ana May la Fără cuvinte cafeauata la … fosile la … cafeauata la Sfat cafeauata la Sfat AAA Pisicuta Briciol… la Sfat Lucia la Sfat cafeauata la Sa raman sau sa ma intorc… qwykx la Sa raman sau sa ma intorc… cafeauata la Sa raman sau sa ma intorc… Blogroll
- acuarele
- Acuarele.
- Alexandra
- ana
- Anda calatoarea
- Andi – Margele crosetate
- Andrei Paunescu
- Andreia
- atitudinea lui
- balaura
- Blue
- Cafeaua de dimineata
- Cafeneaua Turceasca
- calatoarea
- Carmen – miercuri
- CITA
- Cituca
- Contesa
- convietuire
- Crea Shop
- cu gir
- Dana
- Diana Alzner
- eumiealmeu
- Filme romanesti
- Fosile
- Gabriela
- George Secareanu
- Georgiana
- ghemulet
- Imagine
- isis
- July
- Lucia
- Lulu
- Mihaela
- minnie
- Missouri
- Omul frumos
- Pietre 2
- Potecuta
- Povestiri pe scurt
- Redsky
- Samburi
- sapunuri bio
- Tetris
- tu
- Vienela
- you59
- Zinnaida blogspot
-
Articole recente
Arhive
- octombrie 2021
- noiembrie 2020
- septembrie 2019
- decembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
- ianuarie 2012
- decembrie 2011
- noiembrie 2011
- octombrie 2011
- septembrie 2011
- august 2011
- iulie 2011
- iunie 2011
- mai 2011
- aprilie 2011
- martie 2011
- februarie 2011
- ianuarie 2011
- decembrie 2010
- noiembrie 2010
Categorii
- Aivanhov-Ganduri
- Amintiri
- Bijuterii cu pietre semipretioase
- Bijuterii din margele de lemn
- Bijuterii margele de nisip
- Bratari din elastice
- buchet cu buburuze
- Cola si alti catei
- Concediu 2011
- Concediu 2012
- Concediu 2013
- Concediu 2014
- Concediu 2015
- Concediu 2016
- Dedicatii
- Despre cursul de nutritie
- Dupa 55 de ani
- Excursii
- Expozitii
- Fotografii
- intrebari
- Meniuri
- Miercurea fara cuvinte
- Muzica
- OAMENI tare dragi mie
- Pensionara la 57 de ani
- Pentru mama
- Pentru tine
- Poezii (nu ale mele!)
- Rautati de fiecare zi
- Solutii date de natura
- Stari
- Uncategorized
Atat timp cat nu-i uitam, ne vor fi alaturi .
Adevarat, dar parca tot mi-e dor de o imbratisare…
Cind te-ai uitat ultima data la poze?
Zac undeva intr-un album sau un sertar.
Cu ajutorul scanerului se reinnoada firele amintirilor, se readuce acel acasa care te cuprinde si pe tine alaturi de cei dragi.
De-acum vor fi si mai aproape, in calculator si vor fi prezenti la viata ta de fiecare zi.
Odata, cindva, ne vom intilni cu totii.
Calculatorul da viata pozelor, parca mai mult decat hartia. Dar hartia pe care stau chipurile celor dragi, poarta ceva in ea, ceva mai mult decat poate sa arate ecranul. Daca le avem pe amandoua, e perfect.
Sper si cred ca da, ne vom regasi!
Şi eu cred că ne vom întîlni cîndva cu cei dragi care nu mai sînt printre noi,poate sub alte legi, dar *acasă *cred că e DINCOLO,aici sîntem doar în trecere…
Gînduri bune!
Cu siguranta ca aici suntem doar in trecere, sper doar ca „dincolo” sa nu existe despartiri…
Zile frumoase iti doresc!
Intr-adevar… Si pe mine ma preocupa acest aspect. Ma uit la pozele cu bunica mea si refuz sa cred ca ea nu mai este nicaieri. Ca nu ne vom mai revedea niciodata. Ba cred ca ei stiu si simt cand ne gandim la ei, doar ca nu se mai pot intoarce… Nu in aceeasi forma, doar sub forma de mici minuni cotidiene care ne atrag atentia: o raza de soare ivita din senin, un curcubeu, o pasare care ne ciocane in geam, cerand gazduire… O fotografie cu tematica anume gasita la momentul potrivit intr-un loc aparent intamplator… Un bilet vechi, o insemnare pe o carte. Zambetul unui strain care ne intinde o mana de ajutor… Si multe, multe alte lucruri frumoase si coincidente fericite.
Te imbratisez!
Ne vom regasi, cu siguranta. Acum, aici, putem doar sa ne bucuram de unele amintiri, sa asteptam un vis, sa ne amintim de ei cu drag.
Zile frumoase si imbratisari cu drag!
Cu toţi sperăm că vom reuşi să ne „revenim” şi să ne întoarcem la acea „normalitate” după care tânjim…Sperăm…
Speram, pentru ca doar ceea ce se intampla aici, nu poate sa fie normal. Dumnezeu cred ca are planuri cu noi si cu cei dragi noua si „dupa”…
Zile frumoase, tie si celor dragi!
Cred cu toată puterea sufletului meu că îi vom regăsi peste timp pe cei dragi. Fotografiile, însă, precum și filmele, pe mine mă îndurerează teribil. Mi-e tare greu să-i văd pe cei care s-au dus, parcă îmi dau seama și mai intens cât de mult lipsesc din viața mea.
Tin minte ca in urma cu ceva ani, dupa ce ai mei „au plecat”, am avut proasta inspiratie sa vad o caseta video, o caseta cu o filmare in care apareau si ei. Mi s-a facut rau, la propriu, mi-a trebuit o jumatate de ora sa-mi revin. A fost prima si ultima tentativa de acest fel. La fotografii insa, ma uit cu drag, chiar daca nodul din gat nu ma lasa sa spun nimic…
Am inceput sa-mi pun aceasta intrebare dupa ce a murit tatal meu. Intr-o zi a batut cineva la usa..,,pocaiti” cum le spunem lor…mi-a zis sa il inttreb ceva…ce vreau eu…Intrebarea mea a fost daca dupa moarte mai exista o alta viata, mi s-a spus ca da si vreau sa cred asta. Anul asta acelasi lucru l-a spus si Carmen Harra ca cei ce au plecat de langa noi , traiesc undeva …altundeva, dar ne vom reintalni intr-o zi. Sper sa fie asa!!1
Am avut parte de o „intalnire” cu mama mea, dupa ce a plecat dintre noi. Acea intalnire si acele cuvinte ma fac sa cred…