Sa ai un scaner cu ajutorul caruia sa te reantorci in vremurile mai bune, poate sa para un moft. Dar este mai mult atunci cand cei regasiti pe filme nu mai sunt. Un moment am crezut ca daca maine-poimaine am merge acasa (chiar si acum acel loc se numeste acasa), am gasi aceleasi locuri, aceiasi oameni, aceeasi atmosfera. A durat doar un moment, apoi m-am trezit si am privit fotografiile cu stomacul strans. Doamne, cat de bine era! Nu cred, chiar nu cred ca toata acea frumusete din noi si din ei nu o vom mai regasi niciodata. Nu cred ca cei care ne-au iubit neconditionat, cei care s-au simtit binecuvantati cand am venit noi pe lume si-au incheiat socotelile cu noi. Trebuie sa mai existe undeva, intr-o forma pe care nu o stim, un loc unde sa continuam sa ne fim dragi!
-
-
-
Comentarii recente
Atat timp cat nu-i uitam, ne vor fi alaturi .
Adevarat, dar parca tot mi-e dor de o imbratisare…
Cind te-ai uitat ultima data la poze?
Zac undeva intr-un album sau un sertar.
Cu ajutorul scanerului se reinnoada firele amintirilor, se readuce acel acasa care te cuprinde si pe tine alaturi de cei dragi.
De-acum vor fi si mai aproape, in calculator si vor fi prezenti la viata ta de fiecare zi.
Odata, cindva, ne vom intilni cu totii.
Calculatorul da viata pozelor, parca mai mult decat hartia. Dar hartia pe care stau chipurile celor dragi, poarta ceva in ea, ceva mai mult decat poate sa arate ecranul. Daca le avem pe amandoua, e perfect.
Sper si cred ca da, ne vom regasi!
Şi eu cred că ne vom întîlni cîndva cu cei dragi care nu mai sînt printre noi,poate sub alte legi, dar *acasă *cred că e DINCOLO,aici sîntem doar în trecere…
Gînduri bune!
Cu siguranta ca aici suntem doar in trecere, sper doar ca „dincolo” sa nu existe despartiri…
Zile frumoase iti doresc!
Intr-adevar… Si pe mine ma preocupa acest aspect. Ma uit la pozele cu bunica mea si refuz sa cred ca ea nu mai este nicaieri. Ca nu ne vom mai revedea niciodata. Ba cred ca ei stiu si simt cand ne gandim la ei, doar ca nu se mai pot intoarce… Nu in aceeasi forma, doar sub forma de mici minuni cotidiene care ne atrag atentia: o raza de soare ivita din senin, un curcubeu, o pasare care ne ciocane in geam, cerand gazduire… O fotografie cu tematica anume gasita la momentul potrivit intr-un loc aparent intamplator… Un bilet vechi, o insemnare pe o carte. Zambetul unui strain care ne intinde o mana de ajutor… Si multe, multe alte lucruri frumoase si coincidente fericite.
Te imbratisez!
Ne vom regasi, cu siguranta. Acum, aici, putem doar sa ne bucuram de unele amintiri, sa asteptam un vis, sa ne amintim de ei cu drag.
Zile frumoase si imbratisari cu drag!
Cu toţi sperăm că vom reuşi să ne „revenim” şi să ne întoarcem la acea „normalitate” după care tânjim…Sperăm…
Speram, pentru ca doar ceea ce se intampla aici, nu poate sa fie normal. Dumnezeu cred ca are planuri cu noi si cu cei dragi noua si „dupa”…
Zile frumoase, tie si celor dragi!
Cred cu toată puterea sufletului meu că îi vom regăsi peste timp pe cei dragi. Fotografiile, însă, precum și filmele, pe mine mă îndurerează teribil. Mi-e tare greu să-i văd pe cei care s-au dus, parcă îmi dau seama și mai intens cât de mult lipsesc din viața mea.
Tin minte ca in urma cu ceva ani, dupa ce ai mei „au plecat”, am avut proasta inspiratie sa vad o caseta video, o caseta cu o filmare in care apareau si ei. Mi s-a facut rau, la propriu, mi-a trebuit o jumatate de ora sa-mi revin. A fost prima si ultima tentativa de acest fel. La fotografii insa, ma uit cu drag, chiar daca nodul din gat nu ma lasa sa spun nimic…
Am inceput sa-mi pun aceasta intrebare dupa ce a murit tatal meu. Intr-o zi a batut cineva la usa..,,pocaiti” cum le spunem lor…mi-a zis sa il inttreb ceva…ce vreau eu…Intrebarea mea a fost daca dupa moarte mai exista o alta viata, mi s-a spus ca da si vreau sa cred asta. Anul asta acelasi lucru l-a spus si Carmen Harra ca cei ce au plecat de langa noi , traiesc undeva …altundeva, dar ne vom reintalni intr-o zi. Sper sa fie asa!!1
Am avut parte de o „intalnire” cu mama mea, dupa ce a plecat dintre noi. Acea intalnire si acele cuvinte ma fac sa cred…