26 februarie

Cu toate eforturile pe care le fac, multe, prea multe imagini dispar din memoria mea… Varsta sa fie de vina sau e o forma de aparare de prea plin a inimii? Ciudat cum durerea palpabila, care in urma cu 16 ani ma paraliza, acum este altfel. Chiar daca suna ciudat, este o durere dulce, care imi aminteste ca trebuie sa ma bucur. Sa ma bucur ca n-am uitat ultimele cuvinte rostite, ultima imbratisare, ultima privire. Si ca n-am uitat sa aprind azi o lumanare. Ma bucur ca a fost mama mea si ca acum imi este inger pazitor.

Iubiti-va, mangaiati-va si ascultati glasul minunat al mamei! Doar asa va veti putea bucura, printre lacrimi, de amintiri.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Dedicatii, Stari și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la 26 februarie

  1. domnuio zice:

    Frumos gând și frumoasă melodia !

  2. july zice:

    Sa-ti fie mereu aproape !

  3. cafeauata zice:

    Sper sa-mi fie, July. Multumesc!

  4. Mona zice:

    Ce frumos o cinstesti!…..

  5. Minnie zice:

    Draga mea…. zilele astea nu am fost pe net, dar o mama o poti mereu cinsti si aprecia!
    Sa-ti fie amintirea dulce si leagan al inimii, zilele senine si ocrotite de îngerul tau drag!
    Te pup Cafeluta!

  6. ghemulet zice:

    Ghiocelul

    Din clăbucii de zăpadă,
    Un ghiocel bucuros
    Scoţând capul spre lumină,
    Se laudă copilăros:

    – Uite aşa, cât sunt de mic,
    Într-un picior mă ridic,
    Mă lupt cu zăpada rece,
    Nici o floare nu mă întrece,

    Sunt un mărţişor râvnit,
    Primăverii,
    Poarta florilor deschid.

  7. acuarele zice:

    Ai fost si esti un copil bun, care si-a cinstit intotdeauna parintii! Cu siguranta, cei dragi care pleaca raman intrucatva si aici, aproape de noi, veghindu-ne si protejandu-ne! Iubirea lor nu poate sa se piarda vreodata, Exista legaturi care nu se pot destrama, si toate aceste mari iubiri alcatuiesc, in tesatura lor fina si compacta, o lume mai buna!
    Te imbratisez!
    O primavara frumoasa, cu sanatate si multa pace in suflet!

    • cafeauata zice:

      Daca nici pe ei nu i-am cinsti, Acuarela, atunci ce fel de oameni am fi? Nici nu vreau sa ma gandesc ca un om poate uita iubirea pe care a primit-o de la parinti!
      Multumiri pentru urari, cel putin la fel sa fie si pentru voi!
      Imbratisari, cu drag!

  8. Alex zice:

    Emoţionantă evocare! Cu adevărat cei dragi, oamenii din care ne tragem „seva” existenţei noastre, rămân pentru totdeauna în inimile noastre. Iubirea lor ne însoţeşte mereu şi, uneori, în mod tainic, le simţim atât de tare prezenţa….
    Dumnezeu să-i odihnească pe toţi, în pace!

    • cafeauata zice:

      Multumesc, Alex!
      Eu spun ca este singura mostenire adevarata pe care o purtam in noi: iubirea primita de la ei.
      Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti, iar celor ramasi sa le dea putere!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s