Catelusa Tibi

Se intampla ca in spatele blocului sa fie un rand de case, unele vechi, locuite de batrani; majoritatea refacute, locuite de mai tineri, cu sau fara greutate in societatea clujeana. Nici o curte nu gazduieste alte animale decat pisici, cateva gaini si catei. Chiar daca nu ne cunoastem, suntem vecini, ca vrem sau nu, vedem animalutele, care de cele mai multe ori ne ofera adevarate spectacole cu joaca lor. In urma cu ceva ani, un astfel de vecin si-a legat catelul de un pom. A inceput o ploaie groaznica, iar amaratul de patruped statea infasurat in jurul copacului, fara nicio sansa. Mi-am luat umbrela, am mers la poarta si am sunat. Nu era nimeni acasa. Incaperea din fata este inchiriata unei firme care, din fericire, avea un numar de telefon afisat pe usa, numar la care am sunat si am intrebat de proprietar. Dupa ce am spus si in ce problema il caut, am primit numarul lui, pe care l-am format instant (dar nu l-am si salvat!). I-am spus omului ca sunt una din „vecinele” din bloc si ca are un catel care moare de frig, legat de copacul din gradina, in timp ce ploua cu galeata. OK, in cateva minute a ajuns acasa, a eliberat catelul, dar se pare ca acesta a fost atat de afectat incat in scurt timp a murit. Acum are un alt catel (de rasa comuna), eu ii spun Tibi (chiar daca este fetita). De talie medie, galacioasa, slaba de i se vad coastele, dar libera prin toata curtea si gradina. De cateva zile bune Tibi a inceput sa urle, a singuratate, a foame, a frica. Urmarind miscarea din curte, ne-am dat seama ca stapanul nu este acasa. Prima data ne-am gandit ca e plecat pentru o zi, apoi am crezut ca poate e in spital, oricum treceau zile si nopti in care catelul urla intr-una. Intr-o seara am surprins o pereche care a venit, probabil i-a dat de mancare si a plecat. Atunci am respirat usurati ca, totusi, cineva il hraneste. Dar, ca sa fiu sigura ca nu moare bietul catel de foame, am mers la gard si i-am aruncat tot soricul si oasele de la un ciolan, macar doua zile sa fie asigurat. Un sfarsit de saptamana nelinistit din cauza unui catel lasat singur in curte. Ieri a venit stapanul! Chiar daca pe Tibi l-am vazut dimineata dormind in gradina, facut covrig in iarba, sunt linistita, pentru ca stiu ca este acasa prietenul lui cel mai bun!

Publicitate
Acest articol a fost publicat în Cola si alti catei, Stari și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Catelusa Tibi

  1. july zice:

    Cand plec la serviciu asa urla si cainii mei . Se ataseaza si plang in poarta, dar eu nu-i leg, asa ca mai gasesc pe unde sa sara gardul si ma trezesc cu ei veseli dupa mine la statia de autobuz 😆

  2. Minnie zice:

    In romania…. numai caine sa nu fii!
    Desigur ca exceptia, confirma regula!
    pupici pentru „mama cainilor fara ajutor”! :))

  3. fosile zice:

    O solutie ar fi sa-l trimiti pe-al tau sot sa vorbeasca cu vecinul si sa va ocupati voi de catel, cind lipseste omul de acasa.
    Da de ce sta in gradina, sub cerul liber?
    N-are o cusca, un garaj, un…ceva sub care sa stea?

    • cafeauata zice:

      Nu stiu ce pitici are de sta doar afara, ca are unde sa se ascunda! Poate a avut o experienta neplacuta in garaj si-atunci se simte mai in siguranta afara.
      Ma gandeam si eu ca vine primavara si stapanul se va plimba prin gradina, ca in fiecare primavara, si-atunci ar putea sotul meu sa-l abordeze. Sa vedem…

  4. Alex zice:

    Of, bietul catel. Si cati nu sunt in aceasta situatie trista…. Singuratatea il termina pe bietul catelus!
    Parintii mei au avut mereu multi catei, iar cand apareau serii noi, cautau sa-i dea pe la cunoscuti sau alti doritori. S-a intamplat ca cei mai frumosi catelusi sa ajunga la niste oameni insensibili, care n-au avut grija de ei si i-au lasat sa moara… Spre supararea noastra….

    Numai bine si zile frumoase! 🙂

    • cafeauata zice:

      Alex, vedem tot mereu cum nu ne mai suportam noi pe noi, oameni pe oameni, atunci cum sa toleram catei in jur? Si totusi, daca iau un catel acasa, am grija de el, nu-l las sa moara. Doamne, ce ciudati vecini au parintii tai…
      Vecinul meu are o scuza ca a lipsit de acasa, dar asta nu m-a ajutat sa-mi fie sfarsitul de saptamana mai putin agitat. Sper sa reusim sa ne imprietenim cu el si-atunci si Tibi va fi pe maini bune.
      Zile frumoase si voua!

  5. Mona zice:

    poate sunt prea dintr-o bucata, dar n-ar fi trebuit stapanul sa se asigure ca cineva ii poarta de grija catelului ,ai cu seama ca a lipsit cu zilele?

  6. acuarele zice:

    Bietul catel, Tibi, si altii ca el, cred ca e multa lume nepasatoare, atunci de ce le mai trebuie alte suflete prin preajma daca isi ajung lor insisi! M-a intristat tare povestea.

    • cafeauata zice:

      Sunt oameni care nu stiu ca un catel nu este un obiect si ca trebuie sa si ai grija de el, mereu. Din pacate este chiar sub balconul nostru si-l vad cum sufera.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s