Fitze

Incerc sa-mi amintesc daca a fost vreo perioada in care mi-a placut socializarea cu colegii de munca, dupa orele de program. Nu stiu, poate ca da, in tinerete. Acum nu am nimic in comun cu pomposul „team building”, sau simplul „chef” alaturi de cei cu care muncesc. Si totusi… Sambata seara a fost un astfel de eveniment, de la care se putea absenta doar foarte bine motivat. Nu era cazul meu, asa ca mi-am facut curaj si m-am prezentat, tocmai ultima din cele patru gasti cate erau acolo. Evident, fiecare punct de lucru a stat la masa separata, asa a fost mai simplu de barfit. Cum nu am tinute de gala, iar in tinuta de birou n-am avut chef sa merg, am optat pentru imbracamintea pe care doar de musai o scot din dulap: blugi! Ca sa nu fiu chiar ca luata de pe strada, mi-am imbogatit cardiganul simplu cu un colier in nuante de miere, cu un nod imens pe post de medalion si gata. Majoritatea „doamnelor” erau in tinuta lor cea mai buna, tinuta cu care se prezinta la nunti, botezuri si alte astfel de evenimente, coafate, accesorizate cu chestiile din aur cumparate inainte de ’89. Chiar asa mi-am imaginat! Pentru ca stiam cine si ce face de mancare, am mancat acasa o portie sanatoasa de ciorba de fasole boabe, sa fiu linistita. Am inceput cu coniacul (special cumparat soiul pe care l-am vrut eu), dupa speach-ul sefului. Bunut, bunut (coniacul!)… Momentul cand au aparut aperitivele reci a fost unul demn de filmat, s-a ras totul, parca eram intr-un musuroi cu furnici de foc. N-am fost curioasa, dupa cat a ramas in farfurii, nimeni nu a fost „pe spate”. Trei ore nu m-au lasat sa fumez in restaurant, pentru ca este de nefumatori, de aceea am tot coborat intr-o sala goala, unde (totusi!) exista fotolii si scrumiere. De la o vreme insa, au fost si alti doritori, asa ca s-a putut fuma la liber. Pentru felul de baza au fost trei sortimente de carne, dar nu arata atat de bine precum ma asteptam la patru stele, asa ca m-am servit cu o portie de cartofi gratinati cu praz (puteau sa fie mai buni!) si multi castraveti murati. Nu de alta, dar aveam bere Leffe neagra, ceea ce impunea ceva mancare inainte… Oricum, frumos din partea sefilor ca au tinut cont de preferintele mele la bautura, zic. Sper ca nu va imaginati ca sunt alcoolicul anonim, doar ca, atunci cand se iveste o ocazie, imi place bautura buna.

sticleA aparut si prima cafea, buna, buna (Illy), apoi am mai cerut doua, sa stiu o treaba. Desertul a fost de doua feluri: un asa zis Tiramisu, care a lasat muuult de dorit si Cheese cake, o chestie care a fost si mai nereusita.  Intre timp s-a si am dansat, pe o muzica aiurea, nici usoara, nici grea, cateva manele, un dj care oprea piesa cand se incalzea lumea mai bine. Am preconizat ca stau doua ore, am stat cinci. Inseamna ca putea sa fie si mai rau!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Meniuri, Rautati de fiecare zi și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

26 de răspunsuri la Fitze

  1. july zice:

    Frumos, sa tot fie atat de rau ! 😀

  2. domnuio zice:

    E rău la berea asta că se vinde în sticle prea mici 😀 !

  3. Oana zice:

    Sa stii ca se poate muuuult mai rau 🙂
    Te imbratisez, Cafeluta, mi-era dor de tine!

  4. Minnie zice:

    Draga mea, sa-ti fie de bine!
    Cum a fost cum nu a fost ai avut o iesire din cotidian, asa e? :))
    îmbratisari!

  5. Alex zice:

    Ha, ha! Mi-a placut relatarea. Adevarul e ca si eu incerc mai mult lehamite cand vinbe vorba de astfel de „evenimente”. Mai ales cand stiu ce discutii (barfe) se itesc pe marginea lor.
    M-a amuzat terbil treaba cu… fasolea! O idee buna, mai ales cand nu stii peste ce marafeturi poti sa dai.
    Bine ca n-a fost si mai rau!
    O seara frumoasa! 🙂

    • cafeauata zice:

      Ce sa fac, Alex daca fasole era in meniul de acasa? Oricum, stiam ca nu ma voi calca in picioare pentru ce se serveste acolo. E buna cate o astfel de iesire, mai auzi una-alta, toata lumea barfeste pe toata lumea ziua urmatoare si uite asa, numai „team building” nu este! Cum in tot raul este mereu si un bine, de data asta a fost coniacul si berea!
      Zile frumoase!

  6. Mihaela C.P. zice:

    Cam d-astea fac si eu , rar, cand trebuie sa mai merg pe la vreo adunare festiva, mananc acasa ce stiu ca imi place si -mi prieste si acolo aleg…mai ales ca petrecerile se tin la ore tarzii, la care eu dorm, nu mananc, program ca de bebelus 🙂 .La voi la petrecere cred ca m-as fi ”sacrificat”, totusi, cu desertul si cafeaua. A, si aperitive, poate :). Dar de dansat, nu s-a dansat, sa se consume caloriile ?

    • cafeauata zice:

      Am si dansat, Mihaela, dar cu masura! Dat din buric, dansul pinguinului si minuni de acest fel. Un singur blues a fost, sa nu ne apropiem peste masura. Data viitoare ma voi gandi la tine cand voi avea desertul in fata, iar o cafea va fi pentru tine, una pentru mine.

  7. fosile zice:

    Vezi ca dupa cinci zile grele s-a lasat cu chef?
    N-are importanta ca te-ai saturat de aceleasi figuri, in fiecare zi la munca.La chef sint , oarecum, altfel.
    De remarcat ca sefii au trinut cont de preferintele tale si ti-au comandat coniac si bere de calitate.Inseamna ca meriti si ei stiu asta.
    Restul?
    Sanatate sa fie, ca trec ele.
    Saru’mina!

  8. Mélanie zice:

    Orice cognac se serveste ca digestiv, la sfârsitu’ mesei… 🙂 Cât despre celebra bere bruna „Leffe”, pentur noi „fetele”(sic!), îti sugerez Leffe-Ruby – daca-ti plac fructele rosii… cheers! 🙂
    * * *
    sanatate si numa’ bine, azi si mereu… amicale gânduri, Mélanie

    • cafeauata zice:

      Multumesc, Melanie! Eu zic ca un coniac bun poate sa fie servit oricand, nu ma intereseaza in mod special daca este inainte sau dupa masa. La casele mari cu siguranta se tine cont de ce si cum e bine, dar nu e cazul la mine.
      Pentru mine berea este foarte buna daca este bruna si tare. Cele cu gust de fructe nu ma satisfac. Tu cu Leffe-Ruby, eu cu Leffe bruna, cheers!
      Sa auzim de bine!

      • Mélanie zice:

        🙂 de-acord cu tine despre cognac sau armagnac… nu-i vorba de „case mari”, ci de traditii si obiceiuri „galice”, idem-asisderea pentru brânze si vin rosu înainte de desert, niciodata în aperitiv… 🙂
        * * *
        sanatate si numa’ bine, azi si mereu! 🙂

  9. Şi la noi s-a făcut chef de anul nou cu toţi colegii. Am lipsit cu scuza bună de răceală. Nu-mi place să merg aşa la grămadă obligatoriu, îi văd destul la servici. Iar cu colega care-mi este prietenă bună ies separat.

  10. 🙂
    aparențele înșeală!
    părea un text morocănos, până la urmă a fost unul superhaios! și cu bere neagră!!!

  11. Zina zice:

    Ei, bravo ! Mă bucur că te-ai distrat așa de bine. Vezi că și chefurile cu colegii pot să fie reușite ? Cât despre mâncare și băutură, surprize poți avea oriunde, oricâte stele ar avea. Și plăcute și neplăcute. Așa se joacă hăra pe la noi. 😆

  12. acuarele zice:

    Si eu ma desprind greu de tinuta sport, asa ca te inteleg ca ai ales blugii chiar si la o asa sindrofie. E bine ca s-a terminat cu bine! Cat despre muzica, pacat ca nu a fost de calitate, putea salva mult din lipsurile celelalte un fond sonor placut!
    Te sarut, week-end odihnitor!

    • cafeauata zice:

      Muzica n-a fost pe placul meu, asta nu inseamna ca ceilalti n-au savurat seara. Dar, hai sa zicem ca un chef din asta la trei-patru ani, nu-i o catastrofa. Pana la urma, am iesit la un restaurant de patru stele, nu?
      Imbratisari dragi si zile frumoase, voua!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s