Nimic nou

De ani buni, stim ca luna ianuarie urmeaza a fi una tensionata la lucru, cu incercari fara reusita de a nu supara pe nimeni. Este cea mai slaba luna din an ca numar de comenzi, ca volum de lucru, iar din aceasta cauza orele lucrate de cei pe care ii am in subordine trebuie sa fie mai putine, logic. Problema este ca sunt platiti dupa aceste ore, iar pentru ei este important sa fie cat de multe, pe cand pentru patroni este important sa fie cat mai putine. Asa sunt prinsa la mijloc, pe „ai mei” trebuie sa-i lamuresc ca nu sunt bani pentru ca nu sunt comenzi, asa ca vor fi planificati mai rar sa vina la lucru, iar patronilor trebuie sa le dau raportul zilnic cine, ce si cat lucreaza, aducand argumente. Este un frecus urat, care ma oboseste mai mult decat orice. Nu-mi place sa vad oamenii suparati, dar nici nu inteleg de ce sunt atat de lipsiti de logica si inchisi la orice discutie deschisa. Intr-un final, cativa vor merge la discutii particulare cu patronii, apoi vor fi lasati sa faca ore suplimentare. Eu voi fi cea care am incercat sa-i impiedic, pentru ca asa li se va spune. Iar mie mi se va spune ca doar asa s-a putut aplana „conflictul”. In fiecare an aceeasi discutie, in fiecare an sper ca sefii vor avea coloana vertebrala, in fiecare an ma insel.

Mi-e dor de vremea cand nu eram sef, cand imi faceam munca si eram libera de ganduri pana in ziua urmatoare. Si daca mai pun si lipsa sporului de sef…

Acest articol a fost publicat în Stari și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Nimic nou

  1. luciastroila spune:

    Asta e societatea în care trăim. Pretutindeni se scot castanele din foc cu mâna altuia, Capitalism ne-am dorit, capitalism avem. Dacă cineva a crezut că în societatea asta fug câinii cu covrigi în coadă şi abia aşteaptă să-i prinzi să îi culegi, s-a înşelat amarnic. Nu există egoism şi individualism mai mare în nici o altă societate. Capitalismul e o junglă. Trebuie să fii puternic pentru a rezista şi asta presupune şi o doză nesimţită de parşivitate.

    • cafeauata spune:

      Din pacate da, asta e lumea in care traim! Am crezut ca a venit vremea celor cu coloana vertebrala, a celor care sunt cinstiti. Dar nu, trebuie sa fiu tot timpul „pe faza”, sa stiu sa mint, sa ma prefac. Iar cel mai mare ghinion al meu este acela ca nu stiu sa am pretentii in ceea ce ma priveste. Poate ma voi obisnui (totusi) intr-un final…

  2. Minnie spune:

    Banuiesc ca „Lucia” cea care a comentat inainte are perfecta dreptate, numai ca mai exista un aspect…. depinde de tara si de educatia poporului! Depinde de felul de a întelege „capitalismul” Asta e!
    pupici Cafeluta!

    • cafeauata spune:

      Da, Minnie! Din pacate noi, cei din tara, parca refuzam sa invatam, refuzam sa intelegem chiar si notiuni elementare. Dar, cine stie? Poate va fi vreodata altfel…
      Imbratisari si sa te faci bine!

  3. fosile spune:

    Probabil nici nu se va schimba nimic.
    Asa s-au obisnuit.Unii sa ceara mereu, iar altii sa fenteze cit se poate.
    Greu sa fii la mijloc…

    • cafeauata spune:

      Cu siguranta, nu. Din cat si ce am vazut, in domeniu sunt destul de putini cei cu adevarat buni si (in plus!) pe placul acestor sefi. De aici si situatia asta. Eu, daca aveam o afacere, nu lasam loc santajului. Esti bun in meserie si maleabil, ramai, daca nu, pa!
      Macar daca pozitia asta de „mijlocas” ar fi platita pe masura…

  4. Gabriela spune:

    La multi ani, Cafeluto!
    Definitia managementului:”deleaga si condu”. Orice om de afaceri e atent cu banii sai, iar daca nu e de lucru intr-o anume perioada, mi se pare normal sa nu cheme oamenii sa stea degeaba la serviciu, doar ca sa fie platiti. Pe de alta parte, depinde cum e contractul de munca. Daca nu are clauze speciale, angajatorul trebuie sa ii asigure angajatului cele 8 ore de munca zilnica. Situatia asta e delicata. E un compromis iar rolul e intermediar-negociator nu e simplu.

    • cafeauata spune:

      La multi ani, Gabriela!
      Despre contractul de munca e mai bine sa nu discutam, este un mare fas! Asta este unul din motivele care lasa loc de „figuri” din partea muncitorilor. Si din acest motiv nici nu are chef patronul sa discute cu ei fata in fata, pentru ca de atatea ori a fost inteles ca „ne e greu”, ca oamenii s-au saturat. Eu spun lucrurilor pe nume, asa ca, in astfel de situatii ii cer ajutorul sefei de personal, ea este mult mai subtila.
      Ei, dar vor veni altele si vom reveni la normal. Sper.

  5. Mihaela C.P. spune:

    Sa fii sef se pare ca este mai mult o responsabilitate si mai multa munca intelectuala, care te consuma nu atat fizic, cat psihic.Plus ca tu esti cea care primeste toate bobarnacele🙂.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s