Uneori e mai bine sa nu vezi

Sunt (din nou!) suparata pe o parte din lume. Regret ca am vazut ceea ce acum ma face sa simt ceva care nu-mi face cinste. Sunt revoltata impotriva unora in care oameni mai mult decat simpli si-au pus o farama de speranta, acum, inainte de Craciun. Sa-mi fie iertat…

Intr-un anume fel, s-a ajuns la un troc. O firma presteaza servicii pentru o asociatie care ingrijeste oameni tare necajiti, oameni care sunt pe ultima suta de metri in aceasta viata. Aceasta asociatie este sub patronatul unei biserici. Biserica a primit drept donatii, nimicuri la care au renuntat oameni cu credinta, oameni care au vrut sa ajute. Cateva pungi cu zahar (unele primite din ajutoarele UE), niste faina alba si de malai, cateva sticle cu ulei, borcane cu gemuri si cu zacusca puse in casa, saci cu cartofi ramasi de anul trecut sau numai buni de samanta. Ce au avut si ei prin ograda… Alimentele au fost luate si duse in schimbul prestarii de servicii, la firma respectiva. Pana aici e corect. DAR! In pungi au fost gasite inclusiv pomelnicele pe care oamenii le-au lasat impreuna cu bruma de alimente la care au putut renunta! Asta m-a revoltat groaznic! Si ma gandesc cu parere de rau ca acele pomelnice nu vor fi citite niciodata la nici o slujba, ca pe acel preot nu l-a interesat macar sa ia acele bucati de hartie, scrise cu mana tremuranda de oameni care inca isi pun speranta in reprezentantii bisericii. Eu zic asa: arata-mi tu, preot cu credinta in Dumnezeu, ca esti trup si suflet alaturi de comunitate si doar dupa aceea cere-mi sa fiu contribuabil la bunastarea ta. Din pacate nu multi stiu ce hram poarta o parte dintre preoti. Imi pare rau…

Acest articol a fost publicat în Rautati de fiecare zi și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

24 de răspunsuri la Uneori e mai bine sa nu vezi

  1. Gabriela spune:

    🙂 Cafeluto, unii s-au suparat pe mine cand am spus ca sunt paralela,cu preotii. Eu am vazut atatea din mizeriile pe care le fac ei. Si nu o data. Din punctul meu de vedere, meseria asta s-a transformat intr-un fel de afacere. Preotul nu mai e omul care mangaie sufletul celui aflat in suerinta. El e mai nou, un om, care in numele bisericii si a pedepsei divine, obtine venituri de la oamenii de buna credinta. Cei care au har, chemare si stiu sa se ocupe de oameni, intradevar, sunt foarte putini, atat de putini, incat reprezinta exceptia care confirma regula.

    • cafeauata spune:

      Perfect de acord cu tine, Gabriela! M-as bucura daca s-ar trezi la realitate si cei care inca vad in preoti calea de a le fi mai bine, aici sau in viata de apoi. Dar nu acesta este interesul!

      • Gabriela spune:

        Am fost invitata la o intalnire, unde trebuia sa se discute despre credinta si religie. Cei cativa preoti, profesori, au discutat despre orice altceva. Nu se doreste, sa se faca o distinctie. O „turma” desteptata va vedea realitatea. E mai bine ca amaratii sa creada ca e acelasi lucru, credinta cu respectarea ritualurilor religioase iar daca nu dai bani, cand zice popa, se coboara asupra ta, pedeapsa divina. Un fel de instrument care pune bir pe contiinta umana.

        • cafeauata spune:

          Bine ca ai reusit sa-i asculti, eu fac eforturi sa-i vad in preajma mea fara sa spun nimic. Din pacate suntem invatati ca Dumnezeu ne pedepsete pentru orice, dar eu nu cred asta.

        • Gabriela spune:

          Nici eu. Oamenilor li se creeaza sentimentul de vinovatie. Trebuie sa faci asta, daca nu, il superi pe Dumnezeu. Dar dca totusi nu ai facut, atunci trebuie sa platesti. Cam asta e ecuatia. Credinta e cu totul altceva, e un sentiment intim, al fiecaruia, de iubire si de inalta vibratie. Emotiile nu se pot impartasi. De aceea nimeni nu-ti poate spune ce si cum sa simti.

        • cafeauata spune:

          Cu alte cuvinte, daca platesti, se rezolva orice. Cat de credul trebuie sa fie cineva sa creada ca Dumnezeu iarta sau nu in functie de cat a dat bisericii? Biserica este in fiecare dintre noi. Sunt convinsa ca nicaieri nu sunt auzite rugile mai bine decat in sufletul meu, acolo, adanc…

        • Gabriela spune:

          Stii ca judetul Cluj are 800 de biserici? Cele mai multe din tara, cu o suta si ceva mai putin decat urmatorul clasat. Multe dintre acestea stau goale mai tot timpul anului.
          Sunt destui creduli. Foarte multi.

        • cafeauata spune:

          N-am stiut numarul lor, Gabriela, dar imi este suficient sa vad in cartier cate sunt. Prea multe zic eu. Si fiecare are un preot, plus cine stie cati cantori si tot felul de angajati. Toti sunt bugetari, au salarii mai mari decat am eu si nu le pasa nici macar cat imi pasa mie de cei incercati de viata. Asta ma revolta: nepasarea si neimplicarea lor!

  2. fosile spune:

    Cafeluta, e groaznic ce ai constatat.
    Si astia isi spun mentori spirituali?
    Si cite au ramas nespuse.
    Nenumarati preoti ies in fiecare an de pe bancile facultatilor.Toti vor avea nevoie de parohii.Asta inseamna inca multe biserici si inca multi alti bani .

    • cafeauata spune:

      Intr-adevar, sunt multe de spus, dar e Craciunul! Ca sunt multi cei care aleg sa devina preoti, nu-i bai. Pacat este ca odata ajunsi, nu sunt si parinti pentru suflet…

  3. Pilda Sodomei și Gomorei, înainte de distrugere.

    Doamne, de ce distrugi cetatea? Dacă jumătate sunt drept-credincioși?
    Atunci nu o distrug…
    Dar dacă sunt curați un sfert?
    Nici atunci…
    Dar dacă e numai unul?
    Spune-i să iasă din cetate! Nu o să nimicesc niciun suflet cinstit, dar nici nu voi ierta pe cei strâmbi…

    Necazul, cred eu, e la ei! Și ei, ca și medicii, ca și magistrații, au tribunale (sau cum s-or numi) proprii și nu-și scot ochii!
    Și au salarii, și nu dau chitanță pentru nimic, și bisericile au moșii, păduri, hoteluri…
    Rezolvarea nu e ruperea de Biserică! Oricum e în suflet! O soluție este donația directă dar nu oricine are această posibilitate!
    Dar gândurile negre se spală cu o bere neagră! Hai noroc!

    • cafeauata spune:

      O parte s-au spalat, cu un Ursus negru ca taciunele!
      Drept spui! Din pacate multi cred in cel care se recomanda a fi slujitorul lui Dumnezeu, de fapt fiind doar cel al banului.
      Buna dimineata!

  4. Mihaela C.P. spune:

    N-am prea inteles cum au ajuns pomelnicele in pungile cu alimente. Poate ar fi trebuit puse separat , nu in pungi cu alimente, ca poate preotii nu stateau sa caute printre alimente .Poate a fost o greseala in organizare .

    • cafeauata spune:

      Imi imaginez ca acele pungi au fost de la oameni simpli, din cine stie ce catune, iar ei nu s-au gandit ca preotul nu va desface pachetele. Oricum, parerea mea este ca trebuiau sortate si apoi date mai departe.

  5. Alex spune:

    Parca ar fi un fel de „traditie” la noi, la romani, sa o scrantim intr-un mod lamentabil, atunci cand vrem sa facem ceva frumos si util. Si poate ca s-a dorit sa se faca ceva bun cu adevarat, dar cata dezamagire pentru o neglijenta?
    Cat despre „uscaturile” pomenite… de-ar fi numai in aceasta tagma, dar nu este domeniu al societatii unde lucrurile sa mearga altfel decat… prost! Cu oameni de o calitate tot mai indoielnica… Din pacate pentru noi…
    Cate sperante aveam cu toti in `89, la Revolutie, dar cine ar fi crezut ca vom ajunge unde am ajuns? Pacat! 😦

  6. Zina spune:

    Cafeluta draga, dar oare cei care au facut donatiile nu ar fi trebuit sa dea pomelnicele in mana preotului ? De unde sa stie el ca sunt in pungi ?… Nu le iau apararea, mi se pare , insa, important ca pungile au fost trimise de preoti catre destinatari.

    • cafeauata spune:

      Banuiesc eu ca cei care au pregatit acele pachete nu unui preot le-au dat, ci cuiva care a intermediat toata treaba.
      Continutul pungilor mi s-ar parea mai cinstit sa ajunga la oameni nevoiasi, nu la o firma sub forma de plata pentru servicii. Poate gresesc, dar sigur acel preot are cel putin o familie in parohie, care s-ar fi bucurat pentru un gem sau o zacusca…
      Important este ca cineva si-a dat seama ca pomelnicele trebuie trimise unui preot si asa a si facut.

  7. acuarele spune:

    In acest caz, daca a fost o eroare, cineva ar fi trebuit sa duca pomelnicele inapoi la preoti, nu conteaza la care dintre ei, si acestia sa pomeneasca bietii oameni in slujbele lor de Craciun. Nu cred ca un preot cumsecade ar fi refuzat sa faca asta, daca ar fi crezut intr-adevar in ceea ce facea.
    Personal, eu cred ca efectul e cam acelasi, oamenii cred ca le va fi mai bine fiindca au dat pomelnicele spre cei cu har, ca ele vor fi citite, deci au un sentiment de bine, de impacare sufleteasca. Si le va fi mai bine: autosugestia e foarte puternica! Si ei au har, dar nu si-l folosesc, acesta este!
    Te sarut, Cafeluta, esti un om foarte sensibil si rezonezi in mod aparte cu astfel de intamplari!

  8. Crăciun fericit și la mulți ani!

  9. CARMEN spune:

    Sarbatori fericite cu sanatate si bucurii, cu masa înconjurata de cei dragi si încarcata cu bunatati! Craciun fericit! La multi ani!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s