Gara

Trenurile nu mai sunt „la moda”, au avut grija cei care au trecut tot transportul pe sosele si cei care au „manageriat” CFR-ul. Totusi am simtit ca trebuie sa cobor in gara, sa merg pe pasarela pe care imi era frica in copilarie, sa stau pe peronul pe care am asteptat mereu trenul spre Cluj, sa intru in sala de asteptare, asa, de dragul vremurilor trecute. Si daca pana in anii trecuti gara Petrosani era mereu plina, cu oameni, cu trenuri personale si de marfa, acum am gasit inca un loc care iti da senzatia ca dupa devastare timpul s-a oprit. Gara asteapta un tren, un om… Asteapta sa fie martorul despartirilor si revederilor, asa cum e normal sa fie o gara: partas la bucuriile si tristetile celor care trec pe peronul ei.

Gara fara nume.

garaDe ce am crezut ca pot sa intru in sala de asteptare?anunt

Bine ca inca avem voie sa ne amintim:

placaAcum este ca si peronul din gara lui Octavian Paler…ceasul din gara

 

Acest articol a fost publicat în Rautati de fiecare zi, Stari și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Gara

  1. ghemulet spune:

    Eu am amintiri dragi legate de gari si in general imi aduc aminte de o perioada din viata… mai speciala…gara era locul de intalnire al meu si al dragului meu care venea/pleca si tot asa😀

  2. Victoria spune:

    M-ai facut sa imi amintesc cu drag de drumurile lungi facute cu trenul la inceputul si la sfarsitul vacantelor de vara, cand mergeam la bunici. Faceam cam 10-12 ore cu trenul, cu o schimbare la Iasi sau la Leorda-Veresti, si mergeam pana in Dorohoi, judetul Botosani. Desi eram copil, iar copiii se cam plictisesc la drum lung, eu eram fascinata de drumul cu trenul. Daca era noapte, dormeam foarte putin, iar restul drumului mi-l petreceam cu nasul lipit de geamul compartimentului, chinuindu-ma sa vad cate ceva prin intuneric. Cand incepea sa se lumineze, eram fericita🙂
    Si acum duc dorul acelor drumuri.

    • cafeauata spune:

      Nu stiu in ce masura o calatorie cu trenul in zilele noastre mai are farmec, dar in copilarie avea! Am prins inca locomotive pe carbuni, iar pana ajungeam la bunici eram toata plina de cenusa!
      Nostalgii…

  3. Mihaela C.P. spune:

    Si in urma cu cativa ani erau inghesuieli pe trenurile de calatori, cel putin pe traseul pe care circulam eu, spre si dinspre Bucuresti, multi oameni de la tara carau cu sacii alimente din Bucuresti. Acum poate s-au orientat spre …Spania, Italia, de unde , da, vin cu masinile proprii , nu maai folosesc trenul .Nici serviciile lor nu sunt atractive, cu intarzierile de zeci de minute, deseori ore, asa ca oamenii au ajuns sa pretuiasca timpul lor si recurg la maxi-taxi private atunci cand mai aleg calatorii cu mijloace de transport in comun.Serviciile oferite de stat sunt dintre cele mai proaste.

  4. acuarele spune:

    Gara aceasta e speciala pentru tine, asa ca si locurile copilariei care te cheama an de an sa le revezi!
    Am avut, o perioada din viata, parte – din belsug – de gari si de trenuri. Aveam un sentiment de exil cand plecam si o mare bucurie cand ma intorceam in orasul meu natal, la sfarsit de saptamana. Cred ca a trebuit sa-mi insusesc o lectie, anume ca locul meu e acasa, langa cei apropiati! Departarile nu imi priesc, nu-mi gasesc locul printre straini!

    • cafeauata spune:

      Asa este, Acuarela! Gara copilariei si adolescentei mele, gara dincolo de care incepea „lumea”. Este cu totul altceva decat a face naveta.
      Oricum va fi, pentru mine va ramane locul unde imi este drag si dor sa ma intorc.

  5. arakelian spune:

    si eu prefer trenul( in masina nu rezist, mi se face rau, ma doare coloana, etc). Din pacate am ales microbuzele nu din cauza soselelor, ci din cauza organizarii dezastruoase a trenurilor: igiena proasta, usi/geamuri sparte, controlor nesimtit, ce in loc de bilet imi cerea shpaga, lipsa securitatii: oameni acceptati beti, furturilor (si lipsa de integrare cu politia din statii) etc.

    In occident am ales trenul, unde am putu alege.

    • cafeauata spune:

      Cu adevarat regret spun ca nu mai este si nici nu va mai fi niciodata calatoria cu trenul la fel. Nici cand circulam eu nu era exemplar de curat, dar era – totusi – mai civilizat. Nu mi-a fost frica sa vin de la Constanta la Cluj, singura. Nici in gari nu imi era frica sa stau, ziua ori noaptea, stiam ca militia este in zona. Acum? Gara (si nu doar cea din Petrosani) arata asa cum se vede in fotografie. Si ne laudam ca suntem europeni…

  6. Alex spune:

    Un articol care stârneşte multe amintiri. Cine nu mergea cu trenul? Era mijlocul de transport al poporului. Gările erau pline, trenurile erau aglomerate, trenurile traversau ţara în lung şi în lat. Acum…toate sunt exact ca în pozele de mai sus: gări pustii şi dărăpănate, ceasul ce arată încremenirea timpului… Oamenii abia mai pot fi zăriţi prin gări. Ultima oară când am mers cu trenul, acum câţiva ani, într-o iarnă grea când drumurile erau blocate de zăpezi, am simţit un gust amar, căci totul era jalnic, faţă de frumoasele şi relaxantele călătorii de odinioară…
    Păcat că s-a ajuns aici. Şi e valabil pentru toate din ţara asta…

    • cafeauata spune:

      Din pacate, da, toate sunt cam la fel la noi in tara, adica pe toate se vad urmele de batjocura din ultimii 20 de ani. Suntem – totusi – niste fericiti pentru ca avem amintirile! Spre deosebire de noi, cei nascuti dupa ’86 nu au nici atat…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s