Calatoria

Randuri triste, poate nepotrivite pentru un inceput de saptamana. Dar sunt si astfel de zile…

In fiecare an exista acea zi de 1 noiembrie, zi in care se obisnuieste pe la noi sa mergem la mormantul celor dragi, sa punem flori si sa aprindem o lumanare. De 15 ani facem acelasi drum pana in Vale, asta dupa ce cumparam crizantemele si candelele pentru toti cei plecati. Tot mai multe flori, mai multe candele, mai multi plecati… Multe s-au schimbat in acesti ani… Au trecut, iar dorul de glasul, de ochii, de imbratisarea lor a crescut. De ce, vorbind cu ei acolo, am sentimentul ca ma asculta? De ce, stand langa acel bloc de ciment, am impresia ca sunt mai aproape de ei? Nu stiu raspunsul si cred ca nici nu are importanta.

Anul acesta m-am simtit mai straina ca oricand in orasul meu! Doar acele clipe speciale mi-au dat senzatia ca apartin acelui pamant, in rest, totul este altfel sau vad eu asa? E trist, dar e si o stare de pace launtrica. Pana acolo si dupa aceea, viata isi urmeaza cursul. Doar acele cateva minute fac diferenta! Si cred cu tarie ca imi este necesara aceasta intalnire, cel putin o data pe an!

Acest articol a fost publicat în Dedicatii, Muzica, Stari și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Calatoria

  1. acuarele spune:

    Eu cred ca oamenii din jur fac diferenta… Pana la urma ai regasit in tine insati puterea de a duce la bun sfarsit incursiunea aceasta sufleteasca, asumandu-ti si parametrii mai putin prietenosi ai demersului. Si eu simt ades aceasta instrainare de care vorbesti, am insa norocul ca interactionez zi de zi cu sufletele tinere, care ma ghideaza cu lumina lor curata!
    Te imbratisez!

  2. cafeauata spune:

    Cred ca as avea nevoie de timp pentru a ma regasi acolo, acasa. Chiar si amintirile incep sa paleasca, an de an regasind din ce in ce mai putine lucruri de care ma pot agata. Mereu uit ca lumea se schimba si acolo, ma astept sa regasesc oameni, locuri… Dar e bine si asa, acele minute petrecute „altfel” cu ai mei ma ajuta.
    Imbratisari, draga Acuarela!

  3. eumiealmeu spune:

    cred că din postările tale am învățat și mai mult că trebuie să am grijă de mama acum, cât încă o mai am…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s