Atunci si acum

Pe cand eram o fatuca tanara, imi doream sa schimb unele aspecte ale fizicului meu. Atunci nu existau posibilitati… Acum sunt, dar – intre timp -m-am imprietenit cu tot ce este al meu si nu as mai schimba nimic. Poate doar mi-as face picioarele mai tinere, sa nu ma doara.

In urma cu (prea)multi ani, spuneam ca daca as avea arahide la discretie, as fi cel mai fericit om din lume. Devoram alune doar cand si cand, daca primeam de la cineva venit din strainatate sau daca reuseam sa facem rost de la „Shop”. Acum rafturile gem de arahide crude, prajite, in coaja sau decojite, dar am aflat ca sunt grele pentru ficat! Asa ca le consum cu moderatie.

Candva puii din alimentara erau un lux, acum nu mai sunt scumpi la vedere, dar nici gust nu mai au! Am incercat de la j-de avicole, degeaba.

In copilarie ma rasfatam cu Pepsi doar in tabara la Navodari. De 20 de ani bem doar Cola!

In tinerete ajungeam la o pereche de pantofi de Clujana sau Guban doar cu „pile” si ma saturam de ei, dar nu se stricau. Acum, dupa trei luni de purtare, orice pantof este bun de aruncat.

Pe la zece ani am reusit sa-i induplec pe ai mei sa ma lase sa am o pisica, despre catel nu putea sa fie vorba. Doar „domnii” aveau catei cu care se plimbau pe strada. Suntem la al patrulea catel, in aproape 30 de ani. Si nu suntem „domni”.

Unele lucruri sunt schimbate in bine, altele doar par sa fie schimbate in bine, iar unele s-au schimbat in rau. In plus, am imbatranit!

Acest articol a fost publicat în Stari și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Atunci si acum

  1. Alex spune:

    Foarte frumos şi…nostalgic articol. Nu credeam că voi ajunge să mă gândesc atât de mult la un… „atunci” pe care acum îl văd atât de frumos. Poate că multe lucruri nu erau prea bune, dar erau mult mai aproape de normalitate, decât aiurelile cu care ne confruntăm acum. Şi, ceea ce este cu adevărat important, ştiam să fim mult mai bine oameni şi să ne purtăm frumos unii cu alţii, să fim mai buni, mai prieteni, mai omenoşi. Nu ştiu exact unde s-au „fracturat” lucrurile, dar nu-mi place deloc la ce am ajuns să trăim…. Şi nu-i vorba doar de nostalgia tinereţii, ci la ceea ce putem compara între… atunci şi acum.
    O duminică frumoasă! 🙂

    • cafeauata spune:

      Multumesc, Alex.
      Nostalgic, da. Eu ma gandeam ca doar varsta pe care o simt tot mai dusmanoasa este cauza. Incerc sa cred ca doar noi vedeam altfel lumea, dar nu-mi reuseste. Lumea chiar era altfel, din orice unghi am analiza lucrurile. Necazuri si greutati erau si atunci, cu siguranta, dar puteau sa fie trecute mai ales pentru ca exista siguranta locului de munca si, implicit, siguranta unui venit. Cred ca de aici pornesc toate relele, de la marea nesiguranta in care se afla intreaga lume in zilele noastre.
      Duminica frumoasa si voua!

  2. Bună dimineața! Nu comentez nimic, ar trebui să scriu despre biblioteca unde găseam orice carte, despre biserica unde mergeam și nu ne certa nimeni, nici directorul, nici dirigintele sau mai știu eu cine, despre cariera militară (scurtă, e drept, dar începută din copilărie și de aceea s-a impregnat adânc) în care niciodată nu mi s-a cerut să fac ceva împotriva celor mulți sau a celor puțini din țara mea, sau împotriva convingerilor mele… Eram educați, din copilărie și până la final de carieră, final care a venit odată cu valul de… modernizare, ca să fim colegi, tovarăși de drum, camarzi de… viață! A, nu spun că a fost perfect, spun că tot noi, oamenii, reușeam să dăm cu oiștea în gard, mânați de orgolii sau interese!
    Acum e mai bine, acum suntem separați în straturi precum castele indiene, acum avem voie doar să privim și să ne ținem gura!
    Uf! Am zis că nu comentez! Mă duc să îmi torn un ceai negru!
    Duminică plăcută să aveți!

    • cafeauata spune:

      Patronul spune ca sunt libera sa plec la un alt loc de munca, multi spun ca suntem liberi sa schimbam canalul la tv, altii spun ca suntem liberi sa ne parasim tara. Deci, suntem liberi sa facem o gramada de lucruri. Parca asta am cerut in ’89, libertate. Si totusi… nu-mi tihneste!
      Buna dimineata!

  3. Mihaela C.P. spune:

    Cand eram mici, multe lucruri ni se pareau mari realizari. Ne gandeam: daca as avea si eu…nu stiu ce ceva. acum, asa cum spui, ca am cam imbatranit, alte lucruri au valoare, dupa ce ne-am saturat si de arahide, si de pui sau prajituri, fiecare cu gusturile lui, pantofi sau cine stie ce haine.

    • cafeauata spune:

      Dorintele se schimba, odata cu noi. Dar parca prea multe lucruri de calitate au disparut, Mihaela! Atunci aveam nevoie de prosoape, cumparam din cele chinezesti si isi faceau treaba. Acum, toate prosoapele sunt impermeabile. Asta mi-a venit acum in minte, dar sunt multe!

  4. fosile spune:

    In tinerete era rau in anumite situatii si in nenumarate era bine.
    Am imbatrinit asteptind schimbarea rivnita la Revolutie si-acum este bine in citeva situatii si rau in nenumarate.

  5. ghemulet spune:

    Eu cred ca de fapt este vorba de lucrurile pe care le vrem si dupa ce le obtinem …ne cam plictism sau dorim altceva ..ori lucrurile la care visam nu se dovedesc a fi ceea ce credeam noi.Este ceva normal zic eu…Facem asta pentru ca stim ca mai este si altceva,altfel,alt model,alta firma etc.daca ar exista doar un singur tip de „ceva”..sigur ne-am multumii fara a mai visa la altceva.
    O saptamana frumoasa draga cafeluta.Te imbratisez!

    • cafeauata spune:

      Draga Ghemulet, eu sunt o conservatoare de felul meu. Daca aflu un fel de unt care imi place, restul raftului nu ma intereseaza. Dar (mai nou) e din ce in ce mai greu sa imi placa ceva!
      Te imbratisez si eu!

  6. Așa este să fie; azi ne gândim la ce avem acum și nu aveam cu ani în urmă, peste o vreme ne vom gândi la ceea ce avem acum, dar poate nu vom avea atunci și așa trec anii și noi împreună cu ei și îmbătrânim , îmbătrânim frumos.

  7. mishulake spune:

    atunci și acum , acum și atunci, am fost atunci, suntem acum, „Carpe diem, quam minimum credula postero”, „Culege ziua de azi și fii cât mai puțin încrezător în viitor” zicea Horațiu cândva,
    Ehee, avea și Horațiu ăsta dileme la vremea lui.

  8. acuarele spune:

    Fiecare articol scris de tine are ceva rascolitor, care ma emotioneaza!
    Cu totii ducem doruri legate de copilarie, dar cred ca si daca as regasi vechiul gust al mancarurilor de atunci, sau calitatea confectiilor si marochinariei de atunci, stiu ca niciodata nu va mai fi la fel cum a fost. Oricat m-as stradui sa ma bucur din nou, anii aceia au ramas cu totul in urma, si nu stiu daca vom mai avea parte sa retraim vreodata ce-a fost frumos candva! E vorba de o intreaga atmosfera, de o planeta aparte a trecutului… Poate ca asta ne doare cel mai tare!
    Cu putina rabdare, am gasit si lucruri mai de calitate prin magazine. Problema e intr-adevar banul, atunci iti ajungea salariul dar nu gaseai ce-ti trebuia, acum rafturile sunt pline dar nu-ti permiti sa cumperi tot ce-ai pofti. E rau si acum, dar pentru parinti nici atunci nu era o fericire! De la ultima coada de dinainte de revolutie, mama s-a intors cu nasturii de la pardesiu rupti, n-o sa uit vreodata chipul ei ravasit cand a intrat in casa, iar noi aveam si musafiri de departe, si abia daca a gasit sa incropeasca ceva de mancare pe loc, cu saracia de prin frigider! Il deschideam si il inchideam la loc!
    Eu cred ca percepem „mai binele” de atunci numai si numai prin prisma faptului ca eram mici si fara griji…
    Te imbratisez, Cafeluta!
    Zile pline de soare si frumos!

    • cafeauata spune:

      Se poate sa fie cum spui, Acuarela. Era mai bine atunci pentru noi, copii fiind. Si totusi… Parca nu erau nici cei mari atat de fara speranta ca in zilele noastre. Ma refer la perioada pana in ’75-’80, cand – sa nu uitam – ungurii si polonezii veneau sa cumpere mancare din Romania! Si ce mancare! E drept, pe plan mondial s-au schimbat lucrurile, nu doar la noi. Asta poate sa fie o consolare…
      Imbratisari, cu drag!

  9. Zina spune:

    Cafeluta draga, sunt oameni care nu imbatranesc niciodata, ci doar inainteaza in varsta. Dupa cum scrii, eu cred ca faci parte dintre acestia.
    E prea adevarat ce spui. Mai amintesc si eu de robotii de bucatarie nemtesti sau de aspiratoarele rusesti (aduse cu greu de mamele noastre prin trenuri ticsite cu turisti), care tineau 30-40 de ani, nu 3-4 ani ca acelea de azi. Acestea sunt niște realități, nu nostalgii ale unei copilarii lipsite de griji.
    Asta inseamna ”societatea de consum”: foloseste, aruncă și ia altul, ca trebuie si fabricantul si importatorul si comerciantul si… sa traiasca. Si inca bine de tot !
    Noi sa fim sanatosi ! Numai bine !

    • cafeauata spune:

      Multumesc, Zina, esti draguta.
      Chiar imi aminteam de lucrurile pe care le stiam in casa de cand eram si inca functionau cand am devenit matura, ma gandeam la siropul Bem-Bem care inlocuia Cola de acum, ma gandeam la stiloul chinezesc pe care l-am primit cadou in clasa a cincea si nu s-a stricat nici cand am terminat scoala. Si ma gandeam ca nu imi place aceasta societate de consum in care traim.
      Sa fim sanatosi, asa cum spui. Este cel mai de pret lucru pe care-l putem avea!
      Imbratisari multe!

  10. eumiealmeu spune:

    meriți să te pun pe Facebook, e prea profund ce ai scris ca să nu fie cunoscut și de ai mei… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s