Parerea mea

Citez de aici: life coach

„Asa cum exista ghizi pentru munte, profesori de scuba care sa-ti stea alaturi cand descoperi adancurile si instructori auto care sa-ti arate virajele potrivite, a aparut si meseria de „antrenor pentru viata” (life coach).

Life coaching-ul isi gaseste justificarea in faptul ca vremurile pe care le traim se misca intr-un ritm mult prea alert pentru a mai lasa momente de respiro, exact cele de care ai nevoie pentru a te cunoaste cu adevarat si a-ti trasa clar drumul.

„Imi doresc o schimbare, de unde sa incep?”, „In ce directie se indreapta viata mea?”, „Ce ar trebui sa fac?”, „Nu stiu ce vreau” – sunt doar cateva din intrebarile si dilemele cu care ne confruntam tot mai des, iar stress-ul cotidian ne face sa vedem solutiile ca prin ceata…

Daca te regasesti in incertitudinile de mai sus, iar raspunsurile concrete iti par cel mai greu de gasit, ai putea avea nevoie de un life coach.

Ce este life coaching-ul?

„Antrenamentul pentru viata” este un proces de dezvoltare personala, centrat pe stabilirea si atingerea obiectivelor personale/profesionale ale unei persoane.

Folosind tehnici de consultanta, sociologie si leadership, life coach-ul te va ajuta sa-ti cunosti motivele, atuurile si obstacolele si sa alcatuiesti un plan de actiune pentru schimbari pozitive in viata ta.”

Mi-e greu sa cred ca oameni cu scaun la cap nu gasesc solutii pentru viata lor si au nevoie de un life coach! In ce lume traim? Unde ne sunt prietenii? De ce nu suntem in stare sa gasim timp pentru noi, fara sa dam minim 20 de euro pe o „sesiune” de 30 de minute cu un astfel de „antrenor”? Suntem ca niste maimute: daca in SUA si in alte tari „civilizate” este considerat ca fiind de mare necesitate, de ce nu ar fi si la noi? Raspunsul e simplu: noi stim sa trecem de necazuri in felul nostru. Nu cred ca ajuta mai mult un life coach decat o noapte nedormita, cu mintea limpede, cu bune si rele puse in balanta. Sau un prieten cu care sa vorbim vrute si nevrute si sa observam ca temerile ni s-au risipit. Este imposibil sa nu ne gasim drumul! Trebuie doar sa stam de vorba! Si nu costa nimic!

Acest articol a fost publicat în Rautati de fiecare zi și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

24 de răspunsuri la Parerea mea

  1. luciastroila spune:

    Citind inceputul articolului, mă gândeam exact la concluziile pe care le-ai tras şi tu. Astea sunt „meserii de fiţe” aşa cum sunt şi psihologii în ultimii ani. Un mod de a face bani fără muncă, înşelând oamenii slabi şi cu bani. Sunt de acord, ai uneori nevoie de cineva care să te ajute şi să te îndrume. Ar trebui să existe pentru asta prieteni, familie şi chiar există dacă nu eşti prea cu nasul pe sus şi nu te crezi buricul pământului. Să încerci să jupoi oamenii cu astfel de profesii inutile şi cu tot felul de boli închipuite, moderne, e mai mult decât scârbos. În fine, de prostia omenească s-a profitat totdeauna, mă revolt de pomană.

    • cafeauata spune:

      Evident ca sunt de acord cu tot ce spui! Am vazut un reportaj si l-am urmarit cap-coada, tocmai pentru a fi in tema. Apoi am cautat pe net, unde am gasit si curs de formare pentru „meseria” de life coach, undeva la 1200 de euro. O avere, zic eu. Proverbul zice ca domnia si prostia se platesc si se pare ca sunt din ce in ce mai intalnite cazurile de prosteala si de prostie…
      Stiu si eu ca ma revolt de pomana, dar nu ma pot abtine (oare am nevoie de un „meserias”?)!

  2. Raluca M. spune:

    Psihologia si psihiatria exista si isis fac treaba bine in patratica lor!
    Life-coach pe de alta parte e alta mancare de peste, ce nu prea pricep eu este ce le justifica meseria, ce ii certifica si ii face mai cunoscatori astfel incat sa ne antreneze vietile?

    • cafeauata spune:

      Acesti „antrenori” sunt formati la cursuri speciale (in special tinute de americani, deci le spunem work shop-uri), cursuri pt. care platesc cate 1200 de euro.
      Diferenta, spun ei, intre psiholog si life coach este in principal aceea ca cei dintai fac terapie cu oameni bolnavi, iar cei din urma cu oameni sanatosi(!!!), care au doar problema ca nu isi gasesc oportunitatile de a avansa, de a se realiza etc.
      Gargara pe bani multi!

  3. fosile spune:

    Inteleg ca un tip care a jucat tenis in ultimii douazeci de ani are nevoie sa fie consiliat in legatura cu oportunitatile existente in functie de banii pe care ii are, dar pentru unul care se invirte zilnic in virtejul vietii, daca nu-i iese treaba sugerata de acest couch,ii da banii inapoi, cu dobind si scuze?
    Si-mi inchipui ca pregatirea si atestarea costa bani grei…
    Nu-i exclus ca pentru copiii de bani gata si care n-au avut chef sa invete, sa fie o incercare de a-i pune pe linia de plutire.

    • cafeauata spune:

      Stai asa! Pentru oamenii cu bani multi care au nevoie sa ii plaseze cat mai profitabil, dar nu au timp sau chef sa se ocupe cu asta, exista consilierii financari, alt soi de „meserie” in care se exploateaza domnia si (poate) prostia. Life coach-ul te invata cum sa iti propui un tel in viata si sa si ajungi la el, de exemplu. Cum sa gasesti raspuns la intrebarea: ce se intampla cu viata mea? Aiurea si jenant ca se mai si face publicitate pe prostia asta. Dar de, inteleg ca se fac bani frumosi, asa ca, de ce nu?

  4. Oana spune:

    Mi-a venit sa plang cand am citit…
    Poate pentru că nu mai există prieteni adevăraţi, care să nu fluture din mână la prima „abatere” plecând… s-au inventat antrenori care te-nvaţă să…trăieşti?!

    • cafeauata spune:

      Hai, Oana, fii serioasa! Faptul ca la un moment dat prietenii se racesc sau chiar pleaca, nu cred ca inseamna ca nu exista prieteni adevarati! Si, in fond, chiar daca prietenul este doar pe jumatate adevarat, pt. mine important este sa refulez, nu sa mi se dea sfaturi. Prea rar iau de buna ce mi se spune ca ar fi bine sa fac, tot cum ma taie pe mine capul rezolv problemele!
      Dar, da! Este motiv de plans… Daca nu au reusit parintii si nici viata sa ne invete sa traim, atunci mai bine sa o facem cum stim noi de noi, pe gratis.

  5. 🙂 antrenor pentru viata? adica sa traiesc asa cum vrea el?
    sa astepte, il caut pentru viata de dincolo!

  6. acuarele spune:

    Cafeluta, exista si oameni care nu se pot descurca nici stand de vorba cu prietenii, nici cu parintii, cu neamurile… Mai apeleaza la cate un psiholog sau psihiatru si unii se mai lumineaza, dar nu chiar toti. Copiii crescuti sub poala ocrotitoare a mamelor, de pilda, carora nu li s-a lasat vreodata libertatea de a decide, ajungand la adolescenta, uneori se ciocnesc de niste ziduri greu de surmontat…
    Am un caz foarte recent chiar in familie.
    Pentru oamenii care au prieteni e categoric mai usor si de preferat sa apeleze la acestia. Dar daca prietenii nu exista? Eu dintotdeauna, de cand eram copil, am avut inclinarea spre a mi-i cauta, dar altii au firi mai inchise, mai dificile, se deschid destul de greu, au un orgoliu mai mare… etc.
    In alte tari, pe de alta parte, indivizilor le pasa destul de putin unii de altii, iar sfaturile, tratamentele, timpul acordat, sunt platite cu ora. E pur si simplu alt sistem, nu mi-ar placea sa inlocuiesc o ora de conversatie telefonica sau fata in fata cu o prietena buna… cu astfel de sedinte. Dar daca asa esti crescut, si daca si mama si tata se duc la asa ceva, copilul creste asemenea lor. Acolo te duci la consilier si daca ai probleme in casnicie. E mai simplu asa, ca daca tot ai bani, rezolva specialistul. Daca el decide ca trebuie sa va despartiti, ca nu se mai poate, faci ce iti spune si ai inima impacata ca ai facut bine. Si iti dau dreptate, nu mi se pare bine asa! E ca si cum toate in viata ti se automatizeaza, devenim roboti, apasam pe butoane sa ne reparam, dam restarturi, devenind tot mai mult dependenti, la modul artificial, superficial, de altii!

    • cafeauata spune:

      Eu doar am spus parerea mea, draga Acuarela! Poate pentru ca intotdeauna am avut oameni buni in jur sunt atat de recalcitranta. Spun, poate. Pentru ca sunt momente in viata cand trebuie sa ne trezim, oricat de bine ne-a fost pana atunci. Si cred ca nimeni nu se poate trezi in locul meu, asa cum nimeni nu poate sa-mi spuna incotro mi se indreapta viata. Cel putin in momentul de fata inca sunt constienta si pot si vreau sa iau singura deciziile. Daca va veni vremea sa ma simt confuza, sa nu ma regasesc, voi merge la un medic adevarat, care (fie vorba intre noi) poate doar sa asculte si sa dea calmante. Tot de noi depinde restul! Si problema cu parintii care apeleaza la „antrenori” sau consilieri, de ce trebuie sa incepem si noi, romanii, sa facem la fel? Doar pentru ca asa fac „ei”, cei cu bani de dincolo? Sau este inca o metoda de stergere a intelectului, atat de folosita in SUA ?
      Te imbratisez cu mare drag!

  7. Decenu spune:

    Mda, as avea tare, tare mare nevoie de cineva care sa-mi spuna ce-mi place sa mananc si cum vreau sa traiesc.🙂 🙂
    Asta e valabil la romani.
    La americani, scopul principal in viata e succesul. Cred ca asemenea antrenamente sunt menite sa-i invete pe oameni sa aiba succes. Pentru ei, succesul inseamna si altceva decat milioane in cont sau sa fie pe prima pagina a ziarelor. Mai inseamna si sa reuseasca sa aiba o viata stereotipa, adica sa traiasca exact asa cum si-ar dori toata lumea. Altceva nu pot sa-mi inchipui.

    • cafeauata spune:

      Vezi ce-ti doresti, ca poate te suna un life coach!
      In Romania succesul vine odata cu intrarea in politica, cu smechereala si nesimtirea, cu un tun dat intr-un contract cu Statul. Nu trebuie sa platesti pe cineva care sa-ti spuna!
      Nu pot si nu vreau sa inteleg ce si de ce isi doresc americanii una sau alta. La ei este considerat un succes si daca reusesti sa schimbi singur dulia de la un bec ars! Pur si simplu nu mi se potriveste nimic din stilul lor!

  8. Zina spune:

    Scumpa mea, secretul este dezvaluit chiar de tine si nu printre randuri, ci direct. ”Mi-e greu sa cred ca oameni cu scaun la cap nu gasesc solutii pentru viata lor…” Asa e ! Ocupatia asta de life coach nu a aparut pentru ei, ci pentru cei fara scaun la cap. Si astia sunt din ce in ce mai multi, deci ocupatia respectiva devine de succes.

  9. Alex spune:

    Tot felul de aiureli care arată cât de slabi am devenit noi, oamenii şi ce greu au ajuns mulţi să se descurce pe drumul vieţii, fără să fie… duşi de mână de alţii! Cu atâtea „tehnici educaţionale moderne” şi tot felul de metode fistichii, tinerii de azi sunt tot mai nepregătiţi pentru provocările vieţii. Nu toţi, desigur! Iar ideea de a copia toate năzbâtiile altora, mi se pare o prostie.

    O zi frumoasă!🙂

    • cafeauata spune:

      Stii ce cred? Ca asta este scopul celor care conduc lumea: sa devenim dependenti de sfaturi nu intotdeauna de folos, ba din contra! Vad o lume aflata in declin, din pacate…
      Saptamana plina de bucurii, Alex!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s