Aveam o singura dorinta: sa vad cum picura perfuzia in vena! Si a picurat doua zile, pana am inceput sa-mi simt gandurile bajbaind. Acolo este o alta lume, cu un alt ritm, cu ganduri care refuza sa prinda contur. Nici visele nu-si gaseau locul. Si chiar daca stiam ca plansul dauneaza, lacrimile imi innecau amaratele de cuvinte pe care incercam sa le spun. Sigur toate prin cate trecem isi au rostul lor, chiar daca uneori ne este greu sa vedem partea buna. Am avut noroc? Cu siguranta! Roscata mi-a tinut de urat, iar dupa ce tratamentul m-a pus pe picioare, am luat-o la sedinta foto:
Cand intr-una din dimineti am deschis ochii, am vazut ca e din nou iarna. Parca zapada a venit ca sa acopere tot uratul care ii apasa pe oamenii bolnavi. Si atunci cand ea se va topi imi place sa cred ca tot raul se va duce in adancuri, lasand rezultate bune ale analizelor, ochi zambitori si voci vesele… Cum e sa fiu acasa dupa sapte zile de spitalizare? Mi-e frica sa spun, dar este minunat si multumesc!
cafeaua ta 
„tot raul se va duce in adancuri, lasand rezultate bune ale analizelor, ochi zambitori si voci vesele… ”
așa sper și eu :)… așa va fi,așa trebuie să fie !!!
Multumesc, tu! Greul pentru mine cred ca a trecut, de-acum doar sa prind putere…
Imi pare rau, Cafeluta, ca ai patit asa necaz! Sper ca de-acum esti bine, te sarut, mi-ai lipsit!
E bine, Acuarela! Sper ca asa va fi de-acum… Prima dimineata cand mi-am savurat cafeaua, azi, m-am gandit la tine!
Îți doresc din toată inima mea sănătate ! Îți țin pumnii și te rog să nu te descurajezi, fii tare, e de neînchipuit ce poate învinge trupul omului dacă mintea și sufletul sunt hotărâte să lupte. Ține-o pe Cola lângă tine tot timpul, vreau să zic în pat, pe fotoliu, pe unde stai. Face minuni, crede-mă !
Multumesc tare frumos, Zina! Foarte mult fac si cuvintele venite de la tine, stiu ca sunt din inima. Sper ca de-acum imi va fi tot mai bine, bineanteles si cu Cola alaturi.
Duminica frumoasa va doresc!
Buna dimineata! Bun revenit! Intamplarile, bune sau rele, sunt ca margelele la gat! Am fost „singur printre straini”,. si cel mai complicat a fost sa vad atata suferinta in jur… Am ajutat, atat cat am putut. De mare, de maaaaare ajutor mi-a fot telefonul, care ma tinea cu gandul departe de mine, in fiecare seara…
Sanatate sa fie!
Roscata…mmmmm, suuuper! 🙂
Bine te revad, Om bun! Intr-o vreme ai „disparut” tu, apoi eu… In zilele acelea, chiar daca imi doream telefon, imi era greu sa vorbesc, imi venea mereu sa plang cand auzeam vocea celui care incerca sa treaca peste raul meu, cel care incerca sa uite ca m-a lasat plangand. Or fi si lacrimile bune la ceva, dar acum important este ca suntem toti acasa!
Smechera tare Roscata cu pantalonii ei in carouri, este? Ne seamana freza, in special dimineata!
Bine ai revenit Cafeluta!
Sper sa uiti raul,durerea dar sa nu uiti cauza si sa nu repeti.
Il Caffe-ul te asteapta.
Saru’mina!
Multumesc!
A mai recut o sambata fara Il Caffe, dar voi recupera!
Multa sanatate ,sa ai zile tot mai bune in primavara care de acum chiar vine! 🙂
Multumesc, Mihaela! Doamne ajuta sa ne fie tuturor mai bine!
Îţi doresc multă sănătate şi multe zile însorite şi senine! 🙂
Multumesc, Andreia! Sper ca s-au terminat neplacerile, ca doar vine vremea pentru iesiri!
Zile frumoase sa fie si la tine!
Cred ca va trebui sa ma pescuiesti din spam! Sunt curioasa daca pe asta îl vezi!
A aparut direct aici, Minnie, de ce spui de spam?
Duminica linistita!
Pentru ca am mai lasat un comentariu la aceasta postare care nu apare!
Iti doream multa sanatate si scriam ca sper ca „Roscata” sa-ti fie în continuare înger pazitor!
Acel comentariu s-a pierdut undeva prin UE, cred. Multumesc pentru urari si da, Roscata sta acum langa televizor, cu picioarele atarnate!
Te imbratisez cu drag!
Cafeluto imi pare rau ca ai trecut prin momente grele. Nu stiam ce s-a intamplat de nu mai apari. Iti doresc din tot sufletul sa te faci foarte bine si am sa ma rog pentru asta. Am citit mesajul lui Ervin si mi-am amintit de vremurile in care imi era foarte greu. Eu nu am fost bolnava. M-a ferit Dumenezeu de asta, macar, si mi-am putut creste singura baiatul. Dar am avut multe greutati. Uneori nu le mai puteam da de capat. Si ma duceam la lacul de la Mall, seara, cand luminile se reflectau frumos in apa. Stateam pe o piatra si imi puneam toate gandurile negre si greutatile intr-o lada mare si grea si o aruncam in fundul lacului. Atunci, fundul lacului se deschidea iar tot ce era rau, cadea intr-un hau de lava si disparea pentru vecie. Ma intorceam acasa mai usurata, pregatita pentru noi incercari. Sa ai grija de tine si sa stii ca daca vrem, putem invinge orice. Asa suntem construiti. Te imbratisez cu drag si iti doresc sanatate si Sarbatori fericite! Si ii trrimit lui Cola un pupic ca e dragalasa privind ouale rosii din cos.
Multumesc mult, Gabriela! Nu sunt un om bolnavicios, dar anul acesta se pare ca vrea sa fie cu totul altfel decat cei care au trecut. Sper ca problemele de sanatate au disparut odata cu topirea zapezii de saptamana trecuta si, incet-incet, imi voi recapata puterile, putand sa fiu la fel ca inainte. Ti-a fost si tie greu, dar ma bucur ca ai avut putere sa dai lacului greutatile, sa iti aduni puterile si sa razbesti. Doamne ajuta sa-ti fie bine tie si fiului tau!
Cola multumeste in felul ei pentru pupic, nu refuza niciodata!
Sa se duca toate relele si sa nu se mai intoarca. Bine ai revenit acasa! Multa sanatate, putere si voie buna iti doresc!
Sa se duca si sa nu mai vina veci! Multumesc tare mult pentru ganduri, Calatoare draga!
Acum am vazut relele din spital „live”, este atata durere, atata deznadejde, dar si multa indiferenta. Din pacate sunt multi, foarte multi oameni bolnavi…
Sănătate multă,să fie numai bine pentru toată lumea!!
Multumesc mult, Yousef! Sanatatea este cea mai importanta, sa fie si la voi!
In primul rand,multa sanatate si sa speram ca nu va mai fi nevoie sa treci prin spitale.E greu sa stai spitalizat,indiferent de varsta.O saptamana a trebuit sa stau si eu in spital si clar a fost cumplita,in mare parte datorinta conditiilor(o perna patata de sange peste care nu aveam voie sa pun un prosop,o camera friguroasa,asistente vesnic nervoase).
Din fericire nu ma pot plange de conditii, au fost mai mult decat OK pentru timpurile pe care le traim. Situatia in sine este cumplita oriunde te-ai afla, iar daca totul in jurul tau lasa de dorit, experienta devine una extrem de neplacuta. Din pacate majoritatea spitalizarilor asa sunt!