Ochisorii din vitrina

Imi displace pana la durere fizica orice vitrina cu animale de vanzare. Cand mergem in Iulius la magazinul pentru animalute ca sa facem cumparaturi pentru Cola, incerc sa nu ajung in fata acelor custi din sticla. De fapt, ma afecteaza vederea cateilor. Cu porcusorii de Guineea, cu veveritele de toate felurile, cu hamsterii sau cu papagalii, nu am retineri, ei ar avea aproximativ aceeasi viata si daca ar avea stapani. Cu cateii insa, e altceva. Imi amintesc cand prima noastra catelusa (o pechineza) a avut puiuti… In prima faza toti aveau deja stapani inainte de a se naste, apoi, oamenii au inceput sa renunte. Asa am fost pusi in situatia de a merge cu blanosii la vanzare, pe vremea aceea se intampla la Expo Transilvania. In fiecare duminica, plecand cu ei de acasa, ma rugam in gand sa nu gasim stapan pentru nici unul. Si nu am gasit! Greu, dupa cateva luni bune, i-am dat in case unde am fost siguri ca vor fi rasfatati cel putin ca mama lor. Dupa fiecare in parte am plans si am regretat ca nu putem sa-i tinem langa noi, fiecare dintre cei cinci a fost cate o minune a carei lipsa am simtit-o mult timp dupa… E drept, atunci nu erau magazine in care se vindeau catei, dar nici daca ar fi fost, nu puteam sa-i lasam acolo, intr-o cutie rece, chiar daca avea pereti din sticla. A fost singura experienta de acest fel. Apoi, cand pechineza a murit, am mers la un cuib sa ne alegem un puiut. I-am dat toata afectiunea, l-am rasfatat cat am putut si totusi… simtea lipsa mamei si a fratilor, poate chiar si a stapanilor. De Cola nici nu mai vorbesc! Ne-am straduit sa o invatam sa se urce in pat, sa doarma cu noi. Ce simte oare un catel intr-o vitrina? Cu siguranta sunt oameni care spun ca nimic, doar animalele nu gandesc, nu simt asa cum o facem noi! Si totusi… Dupa ce duminica am vazut doi ochisori privind la oamenii care se hlizeau dincoace de peretii de sticla, noaptea am avut cosmaruri.  Nu puteam sa uit ca acel suflet sta in vitrina, singur, iar dimineata vor aparea din nou oamenii care doar se uita… Nici macar „How much is that doggie in the window?” nu ma binedispune. Era un astfel de catelus:

Foto: cutepuppydog.net

Foto: cutepuppydog.net

Acest articol a fost publicat în Cola si alti catei, intrebari, Stari și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Ochisorii din vitrina

  1. Minnie spune:

    Mi-ai rupt sufletul!
    Noroc ca aici nu am parte de asa ceva, cainii sau pisicile nu se vand la magazin!
    Poti sa îi iei de la azilul de animale sau de la persoane care se ocupa cu asa ceva. Sincera sa fiu cred ca nici metoda asta nu e buna dar oricum….
    De ce a lasat asa Dumnezeu ca animalele sa fie chinuite? Eu tot nu înteleg! De ce trebuie sa taiem animale si sa le mancam? Nu puteam sa mancam si noi iarba? Si se spune ca este un Dumnezeu al dragostei! Tot nu pot sa înteleg!
    O seara faina, te pup!

    • cafeauata spune:

      Ce bine ca la voi lipsesc vitrinele vii, la noi doar ce au apucat sa apara!
      Intentia nu a fost de a te „atinge” atat de rau. Ideea era ca ajunge doar atat, sa vad o chestie de felul asta si mi se duce toata linistea sufleteasca pe apa sambetei. Nu pot si nu vreau sa inteleg de ce noi, rasa umana, suntem asa? Am muuulte intrebari referitoare la cum si de ce, probabil intrebari care nu vor avea raspuns niciodata. Pana una-alta, e sigur ca suntem condusi de bani, pentru care facem orice.
      Te imbratisez, cu drag!

  2. Lulu spune:

    😦 Se pare ca esti o iubitoare de animale… si ma refer la foarte iubitoare de animale, nu doar „ce draguuut e!” Intelegi ce vreau sa spun. Mi se rupe sufletu cand ii vad prin magazine parca implorand lumea sa-i ia acasa. Ce sa mai spun de cei de pe strada? Am unul aici in zona, l-am numit „friendy”🙂 este negru, este mare si ori de cate ori ma vede sare pe mine si ma urmareste pana intru in bloc. Eram in masina intr-o zi si statea la geam pe dinafara, se uita la mine si parca ma ruga sa-l iau acasa cu mine, sa fac ceva pentru el. A fost un moment care mi-a ramas in minte multe zile… Tot ce pot face pentru el este sa-l hranesc ori de cate ori am ocazia si sa ma joc cu el cand il mai gasesc prin zona.
    Papi il latra, cred ca este gelos, si Friendy nu renunta. Se tine dupe noi la plimbare. Cu sufletul sfasiat trebuie sa-l fac sa se indeperteze pentru ca m-am certat deja cu vecinii ca-l hranesc si apoi va sta la scara si restul banuiesc ca-l sti,….
    Daca ar fi dupa mine, l-as lua in casa si l-as face fericit….
    Am spus… cand apuc sa ma stabilesc, sper sa fie o casa cu curte, daca ma intelegi.🙂
    Induiosator articol… ai dreptate!

    • cafeauata spune:

      Da, Lulu,din pacate nu putem face destul pentru cateii cu care ne intalnim… Eu am o catelusa la servici, a trebuit sa-i mut cusca in spatele cladirii pentru ca patroana nu suporta sa o vada. Am sterilizat-o si incerc de sase ani sa-i fac zilele macar suportabile, pentru ca pe lant fericita nu poate sa fie. In fiecare seara, la sase imi termin programul si mai stau 15 minute sa o pot lasa libera prin curte. Fac ce pot, dar daca voi castiga vreodata la loto, vom cumpara o casuta mica si vom duce catelusa acolo. Vise…
      Iti doresc sa ai vise implinite!

      • Lulu spune:

        🙂 Asta imi doresc si eu. Sa am posibilitatea materiala incat sa pot ajuta cat mai multi catei posibil.
        Sase ani… trebuie sa te adore!
        O seara frumoasa!

        • cafeauata spune:

          Daca la noi singura sansa este un castig la loto, sper si va doresc pentru voi sa devina realitate, chiar si fara numere castigatoare!
          Seara frumoasa si pentru voi, draga mea!

        • Lulu spune:

          Iti multumesc! La fel si pentru tine… viata este plina de surprize, nu?🙂 Va pupam.

    • cafeauata spune:

      Absolut de acord cu surprizele, nu se stie niciodata…
      Somn usor,voua!

  3. fosile spune:

    De cind am vazut prima data asa ceva s-a rupt ceva in mine.
    Cind sint cite doi,se mai joaca impreuna si-si scheauna impreuna lipsa mamei si singuratatea.Dar cind e unul singur intr-o vitrina,nu se poate juca cu nimeni din cei care-i trec prin fata ochisorilor,nu simte bataile si caldura linistitoare a mamei si cind dispar oamenii si se sting luminile ramine atit de singur noaptea intreaga.Si chiar daca plinge,nu-l aude nimeni…
    Prea ne jucam,noi oamenii,de-a Dumnezeu!
    De multe ori m-am gindit sa-l iau acasa,dar sigur ar aparea acolo altul si altul si…altul…

  4. trist, trist, trist…
    buna dimineata!

  5. Mihaela C.P. spune:

    Ei, eu cred ca ei nu stiu ce se intampla cu ei acolo si cam cum poate fi o viata de catel. De aceea inca stau frumos in vitrina , fara sa ravneasca (poate) afara. Sau cel putin asa sper, ca nu inteleg si nu ii afecteaza prea tare.
    Unii catei , care nu ajung la stadiu de exponat in vitrina sunt mai norocosi. Si totusi cei din vitrina sunt inca norocosi fata de amaratii care sunt culesi de pe strazi de mici , fara mila de angajati la un fel de serviciu de salubritate .
    Fiecare cu norocul lui .

  6. mihaella spune:

    Ma doare sufletul cand aud de animalute care nu au parte de iubire.Eu am cca 10 pisici (am incetat sa le mai numar caci am vreo 4 negre,iar oamenii rai tot arunca peste gard…si nu ne induram sa le dam pe strada) si vreo 8 catei…familie numeroasa.Dar sunt asa de jucausi si nu te lasa sa fi macar un pic depresiv.Sunt minunate animalutele!

    • cafeauata spune:

      Din pacate puterea de a face viata multor animale mai buna, este limitata…
      Am convingerea ca este o nebuna minunatie la tine in casa! Toata admiratia mea, draga Mihaella!

  7. iata de ce nici la zoo nu pot sa ma duc. si-n ultima vreme nici la circ.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s