Iubeste-ti mama!

Daca ar fi dupa mine, ar mai exista o porunca:

IUBESTE-TI MAMA NECONDITIONAT!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Dedicatii, Muzica, Pentru mama și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la Iubeste-ti mama!

  1. Minnie zice:

    Foarte frumos! Multumesc! Eu am iubit-o si o voi iubi mereu, neconditionat!
    Sa ai o noapte buna, îmbratisari draga mea!

  2. Nu prea o iubeam cand ma batea cu matura… Acum, cand privesc in urma, acolo unde a ramas doar amintirea, nu ii mai scriu scrisori, ca pe vremuri, ii trimit ganduri! Mama era „responsabila” cu scrisorile, ea ne scria pe unde eram imprastiati, pe la scoli si servicii! Tata nu avea timp. De parca mama avea! Dar asa a fost si va fi intotdeauna sufletul de mama…
    „Iubeste-ti mama neconditionat” pentru ca ea te iubeste neconditionat si, cand iti vei da seama, iti mai ramane doar cerneala lacrimei pentru scris…
    Buna dimineata!

    • cafeauata zice:

      In copilarie am avut si eu momente cand am crezut ca mama imi este potrivnica pentru ca a dat pisoii unchiului meu! Insa pe masura ce m-am maturizat, am iubit-o tot mai mult, mi-am dat seama ca este unica fiinta care nu ar face niciodata nimic ce m-ar putea supara.
      Si scrisorile venite de acasa erau scrise de mama, spre deosebire de cele pe care le primea ea de la parintii ei, scrisori scrise invariabil de bunicul meu.
      Din pacate pentru noi, cei ramasi sa ii pastram amintirea, acesta este mersul firesc al vietii. Consider ca toti cei care au lacrimi pentru mama lor, sunt oameni fericiti si, crede-ma, sunt si oameni care nu au!
      Buna dimineata!

  3. Zina zice:

    Cred că iubirea pentru oricine exclude condiționarea… În ceea ce privește mamele, niciodată nu le iubim destul și ne dăm seama de asta numai după ce se duc…

    • cafeauata zice:

      Vedem parinti uitati de copii, dar si copii uitati de parinti. Au fost cazuri intotdeauna, acum insa parca sunt tot mai dese!
      Uneori aud spunand „te iubesc” la telefon, atat de catre mame, cat si de catre copii, iubirea rezumandu-se aproape doar la partea materiala si la acest „te iubesc” spus la telefon. Lipsa de afectiune sa fie pretul platit pentru bunastarea materiala? Fuga dupa bani sa fie intr-adevar motivul pentru care chiar si mamele sunt uitate, uneori? Cat de simplu, prea simplu si prea des dam vina pe servici, pe stres, pe agitata viata pe care o ducem. Florile duse la mormant nu vor echivala niciodata iubirea aratata acum, aici!

  4. fosile zice:

    Cafeluta,cred ca fiecare isi iubeste mama neconditionat.
    O iubeste cu sufletul,cu inima,cu mintea,cu intregul lui si chiar daca din motive de timiditate sau alte retineri,n-o spune,o traieste efectiv si EA STIE.

    • cafeauata zice:

      Nici o clipa nu m-am gandit la a-i spune mamei ca o iubim. Nu cred ca este cea mai buna solutie spusul, ci gesturile marunte pe care le putem face zilnic, fara sa ne coste nimic.
      Da-mi voie sa cred ceea ce vad: sunt si oameni care nu stiu ce este iubirea de mama, doar – eventual – la nivel declarativ.

  5. Lulu zice:

    Frumos spus. Mi-am cunoscut mama cu adevarat cand aveam 11-12 ani, dar am iubit-o si o voi iubi mereu.
    Frumosa melodie.

    • cafeauata zice:

      Consider ca fara iubirea adevarata pentru mama, acea iubire care te face sa tresari cand suna telefonul (oare mama e bine?), ne-ar lipsi ceva.
      Ma bucur ca ai ascultat si ca ti-a placut piesa!

  6. Georgiana zice:

    eu o iubesc ca pe lumina ochilor!

  7. CARMEN zice:

    saptamâna ce a trecut a fost ziua mamei mele si… tare greu mi-a fost sa fiu departe de ea chiar si într-o asemenea zi!
    Frumos articol! multumesc!

    • cafeauata zice:

      La multi ani sanatosi mamei tale, Carmen! Chiar daca esti departe de ea, iubirea pe care i-o porti se simte si cred ca o rasfeti ori de cate ori ai ocazia…
      Duminica frumoasa!

  8. acuarele zice:

    Toti copiii isi iubesc parintii neconditionat, cu cat sunt mai mici cu atat mai puri si nevinovati sunt! Doar ca nu chiar toti parintii stiu si pot sa aprecieze asa ceva! Si de aceea, in timp se transforma si sentimentele odraslelor, ingropate in nisipul uitarii… Parintii sunt responsabili de devenirea copiilor lor. Nu numai ei, dar cam de la ei porneste „vectorul” educatiei…

    • cafeauata zice:

      Asa cum spui, draga Acuarela, toti copiii. Nu putini maturi sunt cei care uita ca au mama doar pentru ca sarmana nu are mare lucru de lasat mostenire…
      Dar, in acelasi timp, probabil este adevarata vorba aceea: „Cum ii cresti, asa ii ai”.
      Zile minunate sa aveti, cu imbratisari de la mine!

      • acuarele zice:

        Da, asa este, copilul este oglinda parintelui sau. Sau aschia nu sare departe de trunchi…
        Te imbratisez, o duminica buna sa aveti!

        • cafeauata zice:

          Tocmai din acest motiv, zic eu, trebuie atentie din partea parintilor in educarea celor mici sau mai putin mici. Va urma teversul medaliei, candva…
          Sa va fie saptamana cu liniste in suflete!

  9. mishulake zice:

    Mama-i mamă, nu-i muiere !
    Vobă veche, auzită de mine de când sunt prin Ardeal.
    N-am auzit vorbe de dragoste / cântece / apreciere / tandrețe / despe tați.
    Oare de ce?
    Întreb mentalul colectiv. !
    Părerea mea este că mamă poate fi orice femeie, voit , din dragoste firească / frenetică , oarbă / ,din nebăgare de seamă, accidental, lipsă de igienă sau / și, apă călduie.
    Tată cu T mare , mai rar.
    Nu vreau să fiu greșit înțeles, îmi iubesc mama și-acolo unde este, în ceruri..
    Din cele ce știu, îmi place să cred că sunt tată cu T mare.

    • cafeauata zice:

      Felicitari tie, Tata!
      Daca stam sa ne gandim si mama poate sa fie (aproape) orice femeie, dar MAMA nu. Evident ca si un Tata este la fel de important si trebuie iubit la fel de neconditionat.
      De ce nu se spun mai multe lucruri frumoase despre Tati? Poate pentru ca sunt scumpi la vedere…
      Toate cele bune, tie!

  10. cita zice:

    Eu… daca nu as fi sigura ca imi e alaturi… as inebuni!
    Am o experienta speciala legata de mama mea pe care, poate, odata o voi pune pe hartie!
    Chiar daca viata ne-a tinut departe una de alta in prima parte a vietii mele.. am recuperat pana la ultima ei suflare! Nu ma pot impaca cu gandul ca a plecat de tot… Imi place sa cred ca e pe undeva, aproape de noi…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s