Personaj

Am vazut o frantura dintr-o emisiune la un post TV. In mare, e vorba despre aceasta adolescenta de 19 ani din Ucraina (Anastasia Shpagina), care se machiaza intr-un anume fel. Chiar si visele ii sunt legate de personajul cu care seamana izbitor. Interesant mod de a avea o lume doar a ta.

 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Personaj

  1. fosile spune:

    Am vazut si eu un pic din emisiune si mi se pare ca-i „dusa” rau.
    Si mai cred ca-s „dusi” si parintii ei care au incurajat-o si sustinut-o.

    • cafeauata spune:

      E ciudata fata, intr-adevar. In plus, am vazut pe Youtub ca sunt mai multe adolescente care si-au creeat lumea lor ajutate de machiaj, intrand pe taramul desenelor animate. Decat sa se drogheze, poate este mai buna varianta asta. Imi inchipui ce ochi ar fi facut tata sa ma vada asa…

  2. acuarele spune:

    Ciudata fata, nu stiu carui copil poate sa-i placa asa un personaj de desene animate, pare trista, neadaptata la lumea reala, ca o floare adusa de pe alta planeta! Sa stea 3 ore pe zi ca sa-si faca machiajul, asta spune multe!
    Personal, eu cred ca e si acesta un mod de a deveni celebru si cam atat. Imi aduce aminte de moda „emo”!
    Daca nu s-ar fi machiat asa, ar fi fost foarte frumoasa.

    • cafeauata spune:

      Spunea ea ca de la cinci ani a inceput sa se machieze! E drept, si eu incercam sa fac pasi incaltata cu pantofii mamei, dar atat. Acum copiii gandesc mai repede, se pare. Iar daca a ales sa se ascunda in spatele acestui personaj, probabil ca este trista, nemultumita de realitatea inconjuratoare…

  3. Minnie spune:

    Se spune ca fiecare cu darul lui dar, unii au un pic prea mult… dar! :))
    O saptamana la superlativ!

  4. Georgiana spune:

    ferească Dumnezeu!

  5. Interpretarea psihologică a chestiunii ne-ar putea duce departe… Da’ mă întreb, ce face dacă o sărută și pe ea un băiat ? Sau o linge un cățel pe nas ?!…

    • cafeauata spune:

      Din cate am inteles, departe de ea sarutul unui baiat, ea asteptand unul care sa fie ca un greiere. Ce-o fi insemnand asta, nu stiu, cert este ca e sceptica in ceea ce priveste intalnirea cu el. Iar la un catel cred ca nu are timp sa se gandeasca!

  6. CARMEN spune:

    exista un curent – moda Manga, în care tinerii adepti se imbraca si se machiaza, imitand personajele din benzile desenate japoneze sau din desenele animate japoneze… Acum 5-6 ani am vazut prima data în Paris asemenea exemplare si nu am înteles ce vor sa dovedeasca… Este un gen de exhibitionism sau narcisism, dupa parerea mea… o dorinta bolnava de a atrage privirile, de a soca… La unii tineri este doar o faza ce trece odata cu adolescenta, la altii se instaleaza puternic! Doamne fereste de asa copil!

  7. ellyweiss spune:

    Sincer…nu pot sa judec. In fond, e alegerea ei.
    O stiu si eu pe aceasta fata, are si pagina de FB, dar mai sunt si altele, cum spui.
    Am avut intentia de a ilustra una dintre postarile mele cu imaginea ei, de curand…dar am renuntat in favoarea a altceva ce mi s-a parut in final mai potrivit.
    Cred totusi ca nu e numai o lume a ei ci in timp si-a dat seama ca reprezinta si o oportunitate de a deveni celebra. Pentru ca atata timp cat asa ceva este inca rar intalnit, reprezinta ceva. Daca ar fi din 100 de fete vreo 20 care sa machieze asa…nu cred ca ar mai interesa pe nimeni. In Japonia este un intreg curent, o subcultura numita Gyaru, fete ce se imbraca si machiaza precum anime-urile…Acolo exista si obsesia de a fi europence, insa dusa la extrem, isi fac operatii la ochi pentru a-i mari…
    Nici aceasta fata din Ucraina nu e departe…inteleg ca si ea doreste sa-si mareasca ochii..
    Macar de n-ar adopta aceasta „moda” si multe alte fete.

    • cafeauata spune:

      Multumesc mult pentru comentariu!
      Dupa cum observi, nici eu nu o judec. Pentru ca nu stiu din ce motiv a ajuns sa gandeasca asa, pentru ca fiecare om vede altfel rasaritul de soare sau apusul, pentru ca fiecare dintre noi stie doar el, singur, cate batalii a dat in viata si cate au fost victorii, cate infrangeri. Am considerat ca este ciudat, atat.
      Sa ai o noapte linistita!

  8. eumiealmeu spune:

    când mă uit la ea, din perspectiva unei mame, mă cutremur. chiar acum am terminat de discutat cu copilul meu cu privire la singurul lucru pe care nu l-aș vrea din partea lui, a fost o discuție deschisă, sănătoasă, cu râs mult pentru că, din fericire pentru mine, nu are nimic din ceea ce m-ar îndurera pe mine. nu știu cum aș fi reacționat dacă vorbeam despre ce mă doare și mi-ar fi spus că e pasiunea vieții lui.
    în timp ce numeam lucrul pe care nu-l vreau de la el, numeam altele pe care le-ar putea face chiar dacă asta ar însemna fie complet altfel decât l-am crescut eu, dar lucruri cu care m-aș putea obișnui. probabil, revenind la fata aceasta, stilul ei a putut fi acceptat de părinți, intra în categoria preferabil, decât alte lucruri care pot fi mai rele.
    (deși mie nu îmi place nici cât negru sub unghie, mi se pare hilară, păpușile de porțelan pe care le văd în colecțiile particulare sau pe net, identice ei, mi se par interesante și atrăgătoare. pentru că acelea sunt lucrate, sunt artă, pe când ea ar fi artă dacă ar arăta altfel, adică dacă ar fi naturală🙂 )

    • cafeauata spune:

      Ai un copil tare bun, esti o mama fericita!
      Ma intreb si eu daca atunci cand eram de varsta acestei fete ar fi fost atatea ispite, cum m-as fi maturizat? Nu se stie… In plus, vorba aia: mereu se poate si mai rau, probabil gandul pe care l-au avut parintii ei.

  9. eumiealmeu spune:

    am revenit, în pauza dintre castle și castle… că eu sunt dependentă de serial, e singurul care îmi place. deci… acum, ca adolescentă, dacă vorbesc. da, nu mai am vârsta, dar știu că am fost o pacoste pentru mama, săraca. adică să fiu sinceră, eu când am văzut o poză în care era o maimuță, am întrebat-o pe prietena mea cu cine este și … era cu mine, evident, după cum te-ai și prins, doar că eu nu m-am prins, pentru că eu mă uitasem (pe mine, mă, m-🙂 ) cât de pocită puteam fi. eram tunsă pe partea stângă a capului, la 2 mm, cred, aproape de 0, iar în partea dreaptă aveam părul luuuuuung, de 40 cm… eram besti(e)ală…🙂
    dacă eu aș avea așa un copil, aș muri, dar poate faptul că am fost așa m-ar ajuta să-l accept (deși nu cred, nu sunt destul de înțeleaptă!)…
    oricum, mi-e milă de copiii sau oamenii care trăiesc așa de parcă ar trăi viața altora și ei nu sunt ei înșiși. știu că lor nu le pasă de mila mea🙂 , dar am tot dreptul să mă raportez la ei și acesta e sentimentul…🙂

    • cafeauata spune:

      Imi amintesc cand, la 14 ani, impreuna cu prietena mea ne-am pensat pentru prima data. Imi lasasem doar cateva sprancene, iar profesorul de biologie ne-a scos in fata clasei si ne-a facut „maimute”, chit ca acestea au par berechet. Mi-a fost atat de rusine incat imi doream sa nu fi facut artificiul de infrumusetare niciodata! Tata in schimb, era total lipsit de simtul observatiei si o tinea pe a lui, ca fetele lui nu fac astfel de lucruri. Iti dai seama daca apaream intr-o zi pictata asa cum face fatuca asta? Cred ca era ultima mea greseala!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s