Containerul alb

Pentru mine a fost mereu o mare problema ce sa fac cu hainele pe care – din diferite motive – nu le mai port. Daca pana in acest an erau doar cateva articole pe care fie le primeam cadou fara a-mi fi bune, fie consideram ca nu mi se mai potrivesc, acum s-au adunat hainele care imi sunt tare dragi dar care mi-au ramas stramte, prea stramte pentru a crede ca va mai veni o zi in care sa am aceeasi talie de albinuta. OK, le dau cuiva, dar cui? Persoanele care sa fie la fel cum am fost eu sunt putine, si, in plus, ar putea sa se simta jignite de oferta. Daca le pun intr-o sacosa si le pun langa containerele cu gunoi, maine dimineata le voi gasi insirate in tot spatiul de langa, plouate, murdare, urate. Ceva s-ar rupe in mine. Si uite asa, tot amanand ziua in care le voi arunca, au aparut containere albe. Sunt gaselnita primariei, amplasate destul de des (pe Pata sunt sase!), astfel incat este imposibil sa nu gasesc unul in care sa incapa pachetul meu. Printre cele dragi sufletului meu, dar la care am renuntat, a fost un deux pieces  facut de nasa noastra care a plecat dintre noi mult prea devreme si care a avut o mana extraordinara in croitorie. Mai mult, stofa era recuperata din paltonul mamei mele, asa ca incarcatura sufleteasca a fost mare. Sperand ca cineva se va bucura sa imbrace asa o piesa si ca astfel voi face o bucurie, l-am impachetat cu umeras cu tot intr-un sac mare pe care l-am izolat cu banda adeziva, am tras aer in piept si l-am vazut inghitit de gura tomberonului. Doamne ajuta! Inceputul a fost putin apasator, dar urmatoarele pachete si-au gasit usor drumul spre „cel alb”, indiferent ca au fost ale mele sau ale sotului meu si nu odata ni s-a intamplat sa gasim locul ocupat si sa fim nevoiti sa mergem la celalalt tomberon, ceea ce nu a fost o problema, din contra, se mai plimba si Cola cu ocazia asta.

Ce vreau sa spun este ca initiativa este laudabila, iar dorinta mea este ca aceste articole sa gaseasca oamenii care au nevoie de ele, sa ajunga la nevoiasi care sa nu mai fie nevoiti sa caute prin gunoaie. Sper ca cei care colecteaza obiectele gasesc doar lucruri de folos, curate si fara gunoaie aruncate in batjocura. Putem sa dovedim ca suntem oameni carora ne pasa si daca nu putem ajuta cu bani, o facem cu ceea ce ne prisoseste, cu ceea ce nu ne mai este de folos, dar cu inima.

Acest articol a fost publicat în Stari și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la Containerul alb

  1. Lulu spune:

    In Sofia nu am vazut asa ceva, in Cipru sunt mai mici si sunt albastre. Am facut si eu o „curatenie” prin sifoniere si am selectat ceea ce eram sigura ca nu voi mai purta. Eu am o sora si ce nu-i place ei trimit nepoatelor mele din Franta. Ceva se alege de ele, dar daca nu as avea pe nimeni sa se potriveasca sigur as proceda ca tine.
    Foarte frumos ce faci si sper ca cineva sa se bucure de ele asa cum o faceai tu.

    • cafeauata spune:

      Importanta este existenta lor, existenta ideii, indiferent de culoare. Speram ca mai sunt si prin alte parti, iar acum m-am linistit, exista un gram de bine si pentru nefericitii din alte tari.
      Saptamana fericita!

  2. Minnie spune:

    Sunt de mult aici în Olanda dar aceste gen de containere le stiu din totdeauna aici. Sunt amplasate de obicei langa supermarkturi ca oamenilor sa le fie la îndemana si ce obicei bun mai au sunt saci de plastic de la diferite organizatii caritabile care sunt împrastiati de voluntari si bagati în cutiile postale. Pe ei sun imprimate data si cine se ocupa de acel proiect. Asi felicita daca asi putea primaria voastra! O actie de bun augur cu aceste containere!
    O seara si o saptamana linistita draga mea!

    • cafeauata spune:

      Super este si ideea cu sacii in cutia postala, imi place si poate cineva care a fost in Olanda ne va invata si acest fel de omenie. In mall-uri au aparut containere pe traseul dintre casierie si scarile rulante, in ideea ca lasam acolo un produs dintre cele cumparate. Dar cred ca are mai putin succes aceasta idee decat cea cu containerele albe de pe strada.
      sa-ti fie bine toata saptamana care sta sa inceapa, draga Minnie!

  3. fosile spune:

    Intr-adevar laudabila ideea.Indiferent ca este locala sau a fost importata.
    Este o modalitate de a ajuta,de a te desparti cu inima usoara de anumite obiecte si de a pastra ,totusi,curatenia in oras.
    Sa-ti fie saptamina senina!

    • cafeauata spune:

      Si e bine ca sunt mai mereu pline! Nu stiu altii ce haine pun acolo, dar imi place sa cred ca fac la fel ca mine, le pun pentru bucuria altora si nu doar schimba containerul pentru gunoi menajer cu acesta.
      Stii cum se spune: dincolo de nori e soare mereu. Cel putin cateva zile se anunta ploi, asa ca voi incerca sa vad si eu dincolo de ei.

  4. acuarele spune:

    Intr-adevar, e excelenta ideea, sper sa apara si pe la noi astfel de containere!

  5. pandhoraa spune:

    o idee buna,sper sa prinda…
    cu totii cred ca avem ceva de dat si nu de aruncat…

  6. slowaholic spune:

    Foarte frumoasă inițiativă și foarte frumos că participați la ea.🙂

  7. ellyweiss spune:

    Interesanta si foarte buna initiativa! Si eu am avut mereu haine care nu mai incapeau in dulapuri, pe mine da🙂
    De fiecare data le-am adunat si le-am trimis printr-o prietena la o biserica, unde se adunau haine pentru nevoiasi. Si acum ma pregatesc din nou sa fac un pachet…desi anul acesta nu am cumparat foarte multe haine. Totusi, nu-mi dau seama cum se tot aduna…

    • cafeauata spune:

      Este placuta senzatia pe care o avem atunci cand ajutam, intr-adevar. Pentru mine este prima solutie care ma satisface sufleteste, asa ca imi doresc sa mearga mai departe, sa nu cumva sa fie unii deranjati de „albele de pe trotuare”.
      Iar despre incaput in haine, iti spun ca am inceput sa am probleme de anul trecut, dar incerc sa nu depasesc bunul simt, care la mine inseamna 60 de kg.
      Zi frumoasa tie si multumesc pentru vizita!

  8. arakelian spune:

    din Bucuresti, eu le-am donat la o fundatie.
    Spalate, puse in saci, scris pe saci: fata , 1.60m, 50kg; barbat dimensiuni; copil 1-2 ani.
    Sunt multe fundatii de genul asta, care le colecteaza.Unele vin si ridica de acasa. Mai nou, am aflat de o actiune pe DespreCopii.com , care colecteaza fonduri dar si lucruri, si scopul lor e sa sustina familii sa mearga copiii la scoala. Adica echipeaza la 1 septembrie vreo 60 copii pt scoala, donatiile de haine sunt pt acesti copii, unor copii de liceu le platesc naveta, unele familii au primit soba/aragaz/frigider/ porc/capra. Puteti incerca sa gasiti acolo unde da. Pozele arata mai mult decat puterea noastra de acceptare a vietii: oameni care locuiesc practic in colibe, pt a caror copii un sac de haine ce noi nu le mai purtam, inseamna sansa de a putea sa se duca la scoala cu mai putina rusine.

    • cafeauata spune:

      Este un inceput de omenie, spun eu, sa avem la indemana posibilitatea de a ajuta. Noua ne este mai usor asa, seara, cand o scoatem pe Cola la plimbare, lasam si pachetul.
      Ce idee buna cu explicatiile continutului, multumesc! La urmatoarele colete voi face si eu asa, sunt tare incantata!
      Din pacate da, sunt prea multi copiii care nu pot merge la scoala, ceea ce nu ne face deloc cinste, ba dimpotriva. Iar sansele ca in urmatorii ani sa fie mai bine, sunt aproape nule, cred.
      Multumesc pentru comentariu si pentru sfat!

      • arakelian spune:

        o sa te rog sa scrii si adresa exact unde sunt.

        Din programul meu de re-educare,( si experienta mea), in casa mai am si alte lucruri si nu haine de dat: carti, jucarii, farfurii care nu imi mai plac, lingurite, ligheanul care nu se mai asorteaza etc. Ar fi interesant unde sa le colectam si sa le dam. Un exemplu: spre caminele studentesti (consumabile de bucatarie, de ex).

        • cafeauata spune:

          Ma intreb doar care sunt formalitatile pentru a putea da obiecte unor institutii? Imi amintesc cum, in urma cu doi-trei ani, ramanand multe portii de mancare de la eveniment organizat, administratorii firmei au vrut sa le dea unui azil de batrani. Bineanteles ca aveam toate dovezile referitoare la materia prima folosita, data fabricatiei (era vorba de aceeasi zi!), conditiile in care a fost facuta mancarea si toate celelalte. Totusi, conducerea azilului a refuzat, pe motiv ca le este interzis sa primeasca hrana pregatita. Norocul bietilor batrani a fost un „cineva” care a stiut unde sa dea un telefon si apoi am putut lasa produsele in bucataria azilului.
          Vezi? Nu e chiar atat de simplu sa facem bine…

        • arakelian spune:

          Cu mancarea banui ca sunt multe restrictii. Nu le cunosc . Nu m-am apucat sa lupt in directia asta. Cu atat mai mult ca unii batrani sunt la regim.

          Uite aici: http://www.facebook.com/groups/112720935552434/ ei au reusit sa inteleaga formalitatile si sa descopere portite.

  9. Spunsieu spune:

    excelenta idee, ce ma mai chinui si eu sa gasesc persoane sa dau hainele, dar pana la urma am mai lasat si langa ghena…

    • cafeauata spune:

      Spune tu, nu-i pacat sa fie lasate la gunoi? Eu sunt tare bucuroasa ca au aparut aceste „depozite” pe care le aprovizioneaza multi clujeni, dupa cat sunt de pline. Poate vor rasari si la tine si vei vedea cat este de simplu sa ajuti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s