Vinovatie

Ce „bine” ca ne putem ascunde in spatele orelor multe de munca si a stresului! Avem motive sa nu suferim alaturi de cei care trec prin clipe urate.

Incerc de ceva vreme sa gasesc raspunsul la intrebarea „Ce determina racirea unei relatii de peste 30 de ani de casatorie?” In toti acesti ani s-au adunat bune, rele. Au fost lacrimi de bucurie, dar si de durere, de neputinta. Cu siguranta fiecare isi are vina, dar ce anume fapt nu mai poate fi trecut cu vederea? De ce nu pot renunta la ceea ce il raneste pe celalalt? Ma doare cand oameni dragi mie nu mai gasesc nimic bun intre ei, cu toate ca au cel putin calitatea de a crede in familie. Ma doare mai ales pentru ca eu, cea care ii consider cei mai buni prieteni, nu fac nimic, nu gasesc ocazia, cuvintele, gesturile necesare in astfel de ocazii. Stiu ca ele exista, dar de ce nu sunt in stare sa le gasesc? Cand vorbesc in general despre ajutor de oferit celor din jur, sunt darnica, imi ofer timpul, umarul, batista. Dar cand vine un astfel de moment ce fac? Imi traiesc fiecare zi din viata, ca si cum nu stiu sau ca si cum nu pot ajuta. Stau pe margine, cu speranta ca timpul va rezolva intr-un fel situatia. Dau cate un telefon, asteptand ca prietena mea sa inceapa sa se planga, dar ea nu o face.  Poate asteapta sa gasesc eu acele cuvinte care sa ii deschida sufletul. Sau poate vrea sa nu ma implic in gandurile ei. Cine stie?

Ma urmareste un sentiment greu de vinovatie ca las zilele sa treaca fara sa imi fac timp sa stau cu un om care are nevoie de un ascultator. Ma bazez pe faptul ca urmeaza o perioada in care (cred) imi va fi mai lejer la serviciu, iar gandurile mele bune se vor materializa in gesturi. Altfel, ce inteles are cuvantul „prieten”?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în OAMENI tare dragi mie, Stari și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la Vinovatie

  1. acuarele zice:

    Adevarul si-l stiu doar ei doi, Cafeluta, asa cum e in orice cuplu… Va veti intalni, veti vorbi, ii va face bine prietenei tale un umar. Apoi, faptele se vor alege singure, cum vor fi sa vina.
    Si nu te mai invinovati, ai fost mereu acolo pentru ea, ti-ai tinut usa deschisa.

    • cafeauata zice:

      Cu siguranta ai dreptate, Acuarela, doar ca… este atat de ciudat sa asisti la o destramare. Stiu ca orice as face, finalul nu va fi decis de mine, dar as vrea ca cel putin prietena mea sa se poata descarca de ganduri.
      Te imbratisez cu drag!

  2. fosile zice:

    Cafeluta,e frumos ca te gindesti la ei.
    Cind vor avea nevoie vor sti unde esti.Poate ca,deocamdata ,isi pun ei in ordine ce a fost,ce este si ce ar putea sa mai fie si eventual dupa aceea sa caute sprijin,pareri,umar pentru lacrimi sau un chef pentru a uita.
    Sa ai o saptamina bogata!
    Saru’mina!

    • cafeauata zice:

      Multumesc pentru ganduri. Ai si tu dreptate, poate trebuie lasate zilele sa-si faca treaba si abia apoi sa vad daca este sau nu nevoie de umarul meu.
      Sa fie si saptamana ta cu bucurii multe!

  3. Digodana zice:

    Cafeluta, eu rar am vazut un om care sa stie sa asculte asa cum stii tu si nu o data cele 15 minute alocate povestilor cu tine s-au transformat in ore intregi. Nu cred ca e cazul sa te simti vinovata, pentru ca tu chiar stii sa fii un bun prieten. Sunt sigura ca vor veni la tine atunci cand lucrurile se vor linisti. Si poate e mai bine asa, ca nu esti prinsa direct in „furtuna” lor…
    Sa aveti zile minunate!

  4. Lulu zice:

    Buna dimineata, Cafeluta. 🙂 Probabil crede ca se va rezolva si atunci poate va vorbi cu tine. Sau poate nu ar vrea sa te implice… Daca te consuma atat de tare situatia, atunci cere-i sa va intalniti si vorbeste cu ea…
    Sa ai o saptamana frumoasa.

  5. Minnie zice:

    Buna dimineata!
    Cred ca este un subiect al naibi de sensibil. Trebuie sa cunosti bine psihologie ca sa îi poti ajuta!
    Iti urez succes si lor le doresc sa îsi regaseasca iubirea!

    • cafeauata zice:

      Buna dimineata, Minnie! Multumesc pentru incurajari, esti o draguta.
      Asa cum spui, doar ca eu nu cunosc psihologie, probabil ca si acesta este unul dintre motivele care m-au tinut pe margine. Dar ma rog sa existe o solutie buna pentru toti si aceea sa nu intarzie prea mult.
      Sa-ti fie zilele senine!

  6. Iulia zice:

    Te simti vinovata degeaba. Ceea ce se intampla intre doi oameni, in casa lor, nimeni nu stie cu adevarat. Relatiile dintre doi soti se construiesc de la lucruri marunte si banale, cum ar fi cine spala vasele sau cine duce gunoiul pana la cele mari, cum ar fi ce se intampla in pat. Apoi, marea majoritate a oamenilor isi spun „rautaciuni” cand se cearta. Isi fac reprosuri usturatoare si de neuitat. Doi oameni care au apucat sa-si arunce in fata unele chestii dureroase nu se vor mai putea impaca niciodata cu adevarat. Vor convietui poate, dar nu se vor mai iubi niciodata ca la inceput. Asa ca tu n-ai ce sa le faci. Poti sa-i sfatuiesti impreuna sau separat (dupa cum „devine” cazul), dar mai mult de atat… Oricum, din proprie experienta iti spun: nici macar sfaturile nu sunt binevenite uneori…
    Eu multumesc lui Dumnezeu mereu ca mi l-a dat pe sotul meu. Nu ne-am certat niciodata. De ce-am face-o? Ne-am iubit mereu si ne iubim si-acum, dupa 25 de ani. Nu vreau sa-l supar, nu vrea sa ma supere. Daca nu-mi place ceva, ii spun in gluma. Niciodata in serios, niciodata ca un repros. Am un sot care si acum nu suporta sa ma vada carand ceva, nu ma lasa sa fac nimic din ceea ce i se pare lui greu sau cu efort fizic, un sot care si azi imi deschide si-mi tine usa si ma lasa sa intru prima (exceptand un local, desigur…) Si as putea sa scriu romane pe tema asta. Am stiut amandoi probabil sa nu ne descarcam nervii unul pe celalat. Pentru ca eu cred ca asta e ceea ce se cam intampla in familiile altora.
    In concluzie: nu te incarca cu nefericirile altora: din cate mi se pare mie tu ai oricum o sumedenie de tristeti pe care le porti cu tine. Ce-ti mai trebuie sa cari in suflet inca o desaga???

    • cafeauata zice:

      Departe de mine intentia de a da sfaturi, Iulia! Imi doresc doar sa se simta dragul meu pentru acesti oameni si sa nu tina in sufletul lor tot veninul.
      Si daca oamenii din jurul meu ar fi fericiti doar cu conditia ca eu sa le preiau nefericirile, as face-o fara sa ma gandesc. Din pacate nu toti pot sa-si deschida cufarul cu dureri.

  7. Georgiana zice:

    eu zic că într-o situație dintr-asta chiar nu ai ce face. fiecare își face și-și trăiește viața cum consideră că-i mai bine. și eu aș proceda la fel. aș sta deoparte. nu te simți vinovată, că n-ai de ce!!
    te pupez!

  8. ellyweiss zice:

    Aceasta ingrijorare iti face cinste…
    Stiu ca din prietenie simti acea neputinta, care e fireasca. Nu cred ca ai cu ce ajuta. Apele se vor limpezi singure…cumva. Dar poti incerca sa te oferi ca ascultator, fara sa spui asta explicit iar prietena ta, daca va simti nevoia, va vorbi. Macar se va descarca. Dar numai daca va dori ea. Daca nu, nu trebuie insistat. Dar stiu ca stii 🙂 Te pup.

    • cafeauata zice:

      Multumesc pentru ganduri, Elly!
      Asa cum si tu spui, daca va dori, se va descarca, daca nu, nu. Ce voi putea face, esta sa merg sa-i fiu prin prin preajma, sa merg la o cafea pe care sa o savuram impreuna, sperand ca se va descarca macar un pic.
      Noapte frumoasa!

  9. yousef59 zice:

    M-am tot gîndit la cele scrise…30 de ani înseamna aproape o viaţă întreagă…în doi
    cred că ei greşesc…mai pot încă să repare …să se regăsească
    perfecţiune nu există şi cred că vor regreta cînd vor trăi grozăvia destrămării…
    părerea mea…

    • cafeauata zice:

      Asa cum a fost inainte de aceasta racire cred ca e imposibil sa mai fie vreodata. Dar si pentru ceea ce ar mai putea sa fie, trebuie sa lupte amandoi. Sper ca vor gasi vea mai buna cale de a duce viata mai departe si ca vor fi afectati cat mai putin de deciziile luate.
      Iti multumesc pentru ganduri, yousef!

  10. arakelian zice:

    fiecare om are drumul lui in viata. Uneori drumurile astea se despart.
    Nu e vina ta – e alegerea lor, de oameni maturi. Respecta-le-o.

    • cafeauata zice:

      Asa am facut, nu am intrat cu bocancii. Pentru mine ar fi mai bine sa ii stiu impreuna, asa cum sunt de peste 30 de ani, dar daca pentru ei solutia mai buna este sa se desparta, le respect decizia, evident.

  11. La un moment dat al generatiei noastre eram un grup foarte mare de tinere familii proaspat infiripate. Ne stiam, ne vizitama, chefuiam, ne mai si certam, faceam schimb de retete, de carti, de informatii cum sa-i crestem pe aia mici, ne plangeam de sefi, de bani, de cozi, de frig, de vremuri. Radeam foarte mult si -in volume mari- eram fericiti. Si-au trecut anii peste noi.
    Zilele trecute am facut o recapitulare cu o prietena din tinereturi si-am constatat ca mai putin de jumatate din cuplurile de odinioara au ramas „intacte”. Despartiri (cu acte si fara acte), decese, tradari, razbunari, cativa, foarte putini, mai intelepti care s-au incapatanat sa ramana prieteni…
    Cele mai dureroase si mai zbuciumate par sa fie divorturile savarsite intre 30 si 40 de ani. Cele mai triste – cele facute in jurul varstei de 50.
    Ca prieten e foarte dificil sa asisti la o astfel de ruptura. Tu-i ai in suflet pe amandoi, ca pe un tot comun, care incepe sa se descompuna si sa se devoreze reciproc. De la un moment dat ii vezi ca te evita tocmai din spaima de a nu fi respinsi. Sau pentru a evita justificari.

    • cafeauata zice:

      Iti multumesc, Balaura, pentru ganduri. Spui atat de frumos ceea ce simt… Se pare ca dupa ce i-au vazut 30 de ani casatoriti, prietenilor le este mai greu sa accepte decat le este „protagonistilor”.
      Pacat ca nu reusim sa fim suficient de intelepti la varsta la care s-ar cadea sa fim.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s