Despre ospitalitate

Un catel de apartament vine intotdeauna la pachet cu noi cunostinte din bloc, din cartier si de pe unde mergi in concediu. Asa se face ca am ajuns la Borsec anul acesta. Ideea ne-a venit de cativa ani, dar am tot amanat pe motiv ca nu stim ce si cum mai este in fosta frumoasa statiune, iar sa batem drumul pana acolo degeaba, n-am riscat. Intamplarea a facut sa povestesc cu o „mama de catel” din blocul vecin si sa aflu ca Borsecul traieste si chiar e bucuros de oaspeti. Un numar de telefon, un nume, explicatii cum ajungem la camping si hotararea a fost luata: mergem!

Am sunat, am rezervat o casuta si siguri de reusita am pornit in lume. Am trecut pe langa camping, fara ca numele sa ne atraga atentia, era doar un anunt amarat, care nu te indemna sa opresti, cu atat mai putin sa realizezi ca acolo ai rezervare. Cand masina era pe un drum deasupra tuturor casutelor, pensiunilor, vilelor, ne-am intors si am oprit la telescaun. Eram siguri ca undeva am gresit. L-am sunat din nou pe proprietar, mi-a spus sa ne intoarcem pana la pensiunea Borsec si pe cealalta parte a ei gasim campingul. Nu doar ca pentru noi „cealalta parte” are alt inteles decat pentru el, dar niciun muncitor din zona nu a vrut sa ne spuna nimic, macar sa fi spus „nu stim”. Am fost nevoiti sa-l sunam din nou, a cata oara?, pe cel care urma sa ne fie gazda si sa dam intr-un tarziu de casuta noastra. Dupa ce am coborat din masina, ne-am prezentat: suntem cei din Cluj care v-au sunat cu doua zile in urma, ne-ati fost recomandati de familia Varga. Am vazut cum li se rupe de ce spunem noi, chiar daca eu ma asteptam sa vad o urma de satisfactie ca functioneaza publicitatea fara sa ii coste nimic. Casuta mica, mai mica decat am crezut ca va fi, aproximativ curata, dar fara urma de investitii. Ici-colo au pus acoperis nou sa nu ploua in casute, au cumparat de la un second paturi, saltele si perini, au pus terenul la bataie si gata afacerea! Stateau acolo, la intrarea in camping, dar nu au schitat niciun gest de ospitalitate in cele doua zile cat am fost in zona. Nu se poate spune nimic rau despre amenajarea campingului, in general, ba chiar era si apa calda la dus, dar raceala gazdelor m-a deranjat teribil!

Daca as administra o astfel de afacere, in primul rand mi-as pune o firma pe masura, pe care sa o vada tot omul. Cand ar sosi clienti noi, as avea un zambet larg pe fata si as gasi doua-trei cuvinte placute pentru urechile celor care imi vor lasa bani la plecare. Neaparat le-as povesti despre ce se poate vizita, cum se ajunge in diferite locuri din statiune, despre care izvoare sunt mai bune. In fiecare dimineata as trece printre sirurile de casute salutandu-i pe somnorosii care se desfata in concediu, intreband daca se simt bine, daca s-au odihnit, daca le place aerul curat. Daca tot as avea camping, as oferi spre cumparare un suc, o ciocolata, o napolitana, lucruri pentru care oaspetele meu sa nu fie nevoit sa mearga un kilometru. Si neaparat as avea un automat de cafea la dispozitia celor carora le place licoarea, un automat cu bancnote de un leu. La plecare as arbora acelasi zambet larg si i-as invita cu drag sa revina.

Azi nu am vrut sa spun nimic despre cat de frumoasa este natura in Borsec, am vorbit doar despre ospitalitate, adica despre lipsa ei.

Acest articol a fost publicat în Concediu 2012, Excursii, Rautati de fiecare zi și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Despre ospitalitate

  1. fosile spune:

    Este cit se poate de clar ca daca veti mai merge la Borsec ori veti cauta un alt camping ori veti incerca pensiunile din zona.Nu cred ca nici o pensiune nu primeste oaspetii cu catei.In speranta ca proprietarii de pensiuni stiu ca un catel de apartament nu face mizerie.Sau nu mai multa decit pot face oamenii.

    • cafeauata spune:

      Clar ca asa vom face! Doar ca acum am vazut-o pe mama de catel atat de entuziasta si am crezut ca si noua ni se va potrivi. Din pacate, n-a fost sa fie. Oare daca as fi vorbit ungureste cu domnul…?

  2. Rodica Botan spune:

    Poate ca lipsurile gazdelor au fost trecute in pret…zic si eu…
    N-ai facut si niste poze? Sint bai termale acolo? Eu parca vin de pe o alta planeta, si nu-mi mai amintesc bine ce-i pe-acolo. Stiu ca e apa minerala buna, nu-i asa?

    • cafeauata spune:

      Pretul nu a fost mare, e drept, dar asta nu inseamna ca nu putea sa spuna un „drum bun, va mai asteptam” cand am plecat.
      Voi pune poze, sigur! E si frumos si trist acolo, dar merita vazut. Bai termale nu sunt, doar izvoare cu apa minerala, care mie nu mi-au placut deloc.

  3. acuarele spune:

    Borsec e un nume drag mie, cel al apei noastre (minerale sau plate) preferate!… Sticlele albastrui, transparente, cu un continut de-o calitate incontestabila!
    Cat despre experienta voastra, asa ceva mai rar, zic si eu… Urat din partea lor! Cat de suparat, de incrancenat, de nemultumit pe viata sa fii sa te porti asa ca gazda? Imi suna a rautate pura, constienta si, mai rau, ca mod nociv de a fi, transmisibil si la noile generatii! Brr… Mi se increteste pielea numai cand ma gandesc!…

    • cafeauata spune:

      Eu beau rar apa cumparata, dar atunci obligatoriu este Borsec! Poate si de aceea surpriza a fost mare cand am gustat direct de la izvor si am simtit un alt gust, era acolo ceva in plus care probabil ca in timpul imbutelierii dispare. Nu mi-a placut!
      Urat sau frumos, pentru ei este bine. Oricum campingul e plin, de ce sa se straduiasca mai mult? Pe noi ne-au pierdut de clienti, sigur!

  4. dianaalzner spune:

    Ai perfectă dreptate. Un proprietar ca cel pe care l-ai descris ar trebui să dea faliment din lipsă de clienţi.
    Nu mai demult de patru ani, eu şi soţul visam să deschidem un camping, eventual o parcare pentru rulote şi mă imaginam făcând exact ce spui tu. Vremurile când puteam visa la aşa ceva au trecut, din păcate. Au venit vremurile când scoatem terenurile respective la vânzare…
    Un week-end răcoros vă doresc! 🙂

    • cafeauata spune:

      Diana, din pacate pentru cei pe care i-am vazut acolo a fost perfect si asa. Se pare ca doar noi am avut asteptari mai mari, asa ca…
      Imi pare tare rau ca schimbarile sunt de asa natura incat trebuie sa renuntati la pamant… Cat de frumos ar fi fost un camping cu atatea animalute in zona!
      Te imbratisez tare, tare!

  5. cammely spune:

    Cu câteva săptămâni înainte de moarte, bătrânul Avacum, bun şi harismatic, care umbla desculţ, a primit doi pelerini mireni în chilia sa. Întotdeauna zâmbea când primea vizitatori, căci pe feţele lor Îl vedea pe Însuşi Hristos, potrivit cuvântului Evangheliei: «Străin am fost şi M-aţi primit…» (Matei 25, 35).CAPITOLUL XLVI – „Despre ospitalitate, ca element al mântuirii sufletului în ziua Judecăţii”

    In cazul descris de tine chiar daca vorbim de o afacere, ea nu are sorti de reusita fara o atitudine crestina fata de aproapele sau, zic eu. 😉 , caci un zambet nu costa nimic si vb lui N Iorga-Vorba bună şi zâmbetul şi fapta binefăcătoare sunt raze ale soarelui răsfrânte în sufletul omului.

    • cafeauata spune:

      Multumesc pentru cuvinte, Maria! Cat adevar in ele…
      Cred ca pana la urma depinde de atitudinea celor care isi cauta acolo un loc de rasfat. Poate sunt atat de fericiti in viata de fiecare zi incat un zambet, o vorba buna in plus sau in minus, tot atata. Nu stiu daca nu cumva si faptul ca am vorbit romaneste a deranjat, doar ca de dragul banilor au trecut cu vederea? Orice este posibil, nu ma mai surprinde aproape nimic!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s