Pitoanca

Ati cules vreodata o pitoanca? Sau poate nu stiti despre ce vorbesc…

Toata copilaria mea am trait aproape printre aceeasi vecini, printre aceeasi copii, mai mult sau mai putin prieteni ai mei. Eram printre „cei mici”, asa ca destul de des ramaneam codasa la tot soiul de „activitati”, dar la una eram prima pe lista: la mers dupa pitonci! Familia de la parter care avea vreo cinci copii si un singur salar (e drept, de miner), toata vara traia cu hribe gatite in toate felurile. Adica cu celebrele mele pitonci! Seara venea tanti la mama si-i spunea ca dimineata merge la cules, iar daca vreau sa merg si eu, la ora cinci sa fiu la ei. Ce ora idioata pentru un copil! Cu maraiturile de rigoare, in ultima clipa cat sa-mi prind tovarasii, lasam patul, saream in trening, luam cosul din nylon si… fluierand coboram scarile, sarind cate doua trepte odata. Mergeam pe jos pana la iesirea din oras, treceam podul miscator peste Jiu, iar de acolo incepea imparatia ciupercilor, cu iarba plina inca de roua. Era simplu: de la poalele versantului, uitandu-ne in sus, vedeam palariile iesite de sub iarba si frunze. Pentru mine era chestie de distractie, dar pentru acesti vecini era mancarea de toate zilele, asa ca tratau problema cu mare seriozitate. Cu mine nu era niciun bai, pana vedeam ca gentile lor sunt pline ochi, iar in cosul meu abia de erau trei-patru pitonci. Atunci ma bosumflam, faceam bot si nu mai vorbeam cu nimeni. Se sesizau ei imediat ca ceva nu e in regula si imi aratau ei palariile, eu doar sa fug sa le pun in cos. Asa se intampla la fiecare cules, fara exceptie. Cand ajungeam acasa eram rupta de oboseala si incantata de faptul ca m-am trezit devreme si am adus pentru toata casa ceva de mancat. Chestia cu mancatul era relativa, pentru ca dupa ce incepea mama sa curete „prada” rar ramanea de o tocanita pentru toata familia. Dar ma simteam utila! Caldura de astazi, fara nicio legatura, mi-a amintit de pitoncile copilariei mele, de Vale, de oameni, de prieteni… Ce frumos a fost!

Acest articol a fost publicat în Amintiri, Excursii, Pentru mama și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

29 de răspunsuri la Pitoanca

  1. eumiealmeu spune:

    când am văzut titlul tău, am râs, că mi-am imaginat că e vorba despre o rețetă de pizza. noi, când aduce vreunul dintre noi acasă o pizza, zicem…
    acum să ne ocupăm de pițoanca asta…
    mă bucur că am aflat despre astfel de ciuperci pentru că eu habar n-am de viața pădurii, de viața de la țară…
    merci mult.

    • cafeauata spune:

      Ei, in Vale nu eram la tara, doar am crescut la bloc! Dar la munte fiind, cu oameni veniti la mina din toate partile, am invatat cate ceva de la fiecare. Acum, afacerile cu hribe sunt aducatoare de bani multi, in supermarketuri se vind cu 40 lei kilogramul!!

  2. convietuire spune:

    ai talent de povestitor 🙂

  3. eu am crezut ca vorbesti de vre-un sarpe vazut prin iarba, si frica te-a facut sa exagerezi: PITOANCA, FRATILOOOR!
    habar nu am de asemenea ciuperci, oricum par ireale!
    foarte frumoase!

  4. Mihaela C.P. spune:

    Credeam ca ai si fost azi la cules, ca in vremurile de alta data.Dar probabil numai in anumite perioade din an cresc pitoncile :).Eu nu am stiut despre ele pana acum.Si la Cluj erau mine si mineri?

    • fosile spune:

      Mihaela C.P.,poate Cafeauata nu stie,dar la Popesti linga Cluj era o exploatare de caolin in subteran si citeva mine la Cacova Ierii,pe Valea Ierii,la citciva km de Cluj.
      Oricum,prin Cluj trece Somesul nu Jiul!

    • cafeauata spune:

      Copilaria mea este legata de Valea Jiului, acolo am cules pitonci. Si in jurul Clujului, la marginea drumului am vazut tigani vanzand astfel de ciuperci, semn ca sunt si pe aici. Insa nu am curaj sa cumpar…

  5. fosile spune:

    Faine amintiri din copilarie.
    La pitoncile tale li se spune si minatarci si sint adevarati culegatori specializati pentru adunarea lor.

  6. 🙂 eu am crezut ca vorbesti despre vre-un sarpe vazut prin iarba!
    frumoasa povestire, excelente imagini!
    Duminica placuta sa aveti!

  7. iassai spune:

    copilaria ? imi pare rau cand citesc, pentru ca eu nu am asa ceva, nici acum nu muncersc si stau. Sunt lenesa, poate nu o sa ajung departe, dar mie bine. Ma asteptam mai mult la o filozofie, iar eu desprind una, sunt mai multe daca cititm printre randuri ” poti sa fii mereu util, chiar si cu putin”.

    • cafeauata spune:

      Regret ca este asa… Pentru mine copilaria este un loc in care ma intorc mereu sa-mi incarc bateriile. Cazul cel mai fericit este sa fii util parintilor prin simpla ta existenta!

      • iassai spune:

        Eu nu fac asta ?Eu sunt utila cand le este rau, stau langa ei, dar atat. Nu e corect din partea mea. CE ar trebui sa fac ?

        • cafeauata spune:

          Faptul ca esti langa ei atunci cand le este rau, este extraordinar! Nu-mi dau seama daca si ce ar trebui sa faci mai mult, nu cunosc detalii despre situatia in care te afli…

        • iassai spune:

          multumesc pentru atat
          sper ca o sa pastramatura
          spune-mi un post in care ai vorbit despre copilaria ta, dar cel mai special pentru tine, vreau sa-l citesc.

        • cafeauata spune:

          Exista categoria „Pentru mama”. Acolo este strans dorul meu de mama.

        • iassai spune:

          multumesc*
          treci sa citesti si ce spun eu pe blog ( specific ca nu am nici majoratul, dar cred ca ti-ai dat seama ). Pe pagina ” Eu voi, si o parere” sunt mai multe sub-pagini. Chiar vreau sa vad ce crezi tu :d

  8. acuarele spune:

    Uite, astfel de povestiri pline de nostalgie imi vor lipsi. Ai har din belsug si e pacat sa nu continui.
    Beau un Amigo si ma gandesc la tine!
    Sa ai o vara minunata, sa ne regasim cu bine!

  9. stexx spune:

    cafeauata cati ani ai?de vb de de „amintiri din copilarie”?din ce oras esti?k si eu am parintii pe acolo..mereu cand vin in vacanta ma plimb cu ei pe „plaiurile mioritice ” in cautarea hribilor..anul asta ai fost?si dak da pe unde?ciao

  10. Marius spune:

    Este vorba de celebrele Porcini din Italia .. Sunt disperati italienii dupa ele .. si sa nu mai zic de pretul lor care este foarte mare

    • cafeauata spune:

      Daca asa stii tu, asa este. Mie imi e tare dor de o tocanita ca in copilarie… Intr-adevar, pretul din magazin nu ma ispiteste, iar la cules nu am nici unde si nici cu cine.

  11. florin spune:

    anul asta le-am descoperit si eu valoarea! …pitoancelor,tiganilor,italienilor !
    italienii sant innebuniti dupa pitoance,
    tiganii au palate cu banii castigati din pitoance
    romanii au descoperit…inteligenta tiganeasca,
    afacerile cu pitoance!
    Pitoance,Galbiori-venit sigur pentru toti…culegatorii!

    • cafeauata spune:

      Dupa atat de multe cazuri de intoxicatii mediatizate, nu mai am curaj sa cumpar. Despre cules, nici vorba, nu le mai cunosc atat de bine ca in copilarie. Va ramane o foarte draga amintire din copilarie…

  12. stexx spune:

    Ma framanta si pe mine gandul cand imi amintesc de coplarie si mersul la pintoance..melancolie ce m-ai… dar toate au un final..chiar daca nu credeam ca interesul va disparea vreodata.. „goana dupa pitoance” cu energie si entuziasm.. acum cand m-ai ajung prin tara poate m-ai am ocazia sa vizitez cel putin locurile acestea „camping” (mija, groapa seaca, obarsia) as merge insa m-ai mult pentru fotografiat si recreere,insa as da si un pic buzna in padure dupa cateva pitoance..,multa bafta

    • cafeauata spune:

      Din pacate acum mi-e teama sa mananc ciuperci din padure. Ma gandesc la cate modificari au avut loc in natura datorita poluarii si nu numai. Probabil pitoancele vor ramane doar amintire, dar ma bucur ca au existat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s