Frantura de amintire

Uitandu-ma la fotografia asta imi amintesc un singur lucru: cizmele ar fi trebuit sa fie de culoare rosie, dar… nu am avut. Mama, asa cum ma obisnui-se deja, a gasit solutia: peste cizme a tras o pereche de sosete rosii.  Si chiar daca nu au fost la aceeasi inaltime, a fost perfect! Oare de ce nu aveam nicio urma de zambet?

Acest articol a fost publicat în Amintiri, Fotografii, Pentru mama și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Frantura de amintire

  1. tu1074 spune:

    Cred că situația dorea această seriozitate,se vede că era ceva eveniment festiv 🙂 !
    Ingenioasă soluția pentru a rezolva lipsa cizmelor roșii !!!

    • cafeauata spune:

      Cred ca ai dreptate! Imi amintesc ca la acea serbare am dansat, dar cu ce ocazie, nu mai stiu. Iar mama, ca tot omul, era nevoita sa gaseasca te miri ce solutii… Abia acum imi dau seama ce probleme i-am facut.

  2. Important este ca zambeste acum!
    Buna dimineata!

    • cafeauata spune:

      Ei, sa nu crezi ca sunt cu gura pana la urechi intotdeauna. Am si zile in care ai zice ca am mancat o livada intreaga de lamaie!
      Racoroasa sa-ti fie ziua!

  3. acuarele spune:

    Imi plac si copiii seriosi, au farmecul lor ingeresc extraordinar!… Iar tu asa ai fost, poza graieste.
    Era un costum popular? Frumoasa statura ta dreapta, sobra, cu cizme sau cu sosete, daca era alegerea mamei, desigur ca era perfecta!
    Te sarut, o zi frumoasa pentru voi!

    • cafeauata spune:

      Multumesc… Este doar meritul parintilor mei!
      Costumul popular a fost unul imprumutat, destul de simplut. Partea de jos era bluza si fusta alba cu bentite rosii, iar deasupra era vesta si sortul rosu, cu bentite albe. Imi amintesc cum la alte spectacole am avut costume mai frumoase, pe alb, rosu si negru, mai apropiate de original. Vesnic mama trebuia sa imprumute, dar probabil ar fi costat prea mult sa-mi faca cate unul de fiecare data, pentru ca eram in crestere.
      Imbratisari si o adiere!

  4. fosile spune:

    Poate de oboseala,poate de emotie sau te-a surprins cind o cautai din priviri pe mama ta in multime.
    Si mama ta nu putea sa fie decit fericita cu un copil atit de frumos.

    • cafeauata spune:

      Poate, da! Cine mai stie? Oricum, bine ca nu ma dadeam cu fundul de podea!
      Cu siguranta ca fiecare mama este fericita cand isi vede odrasla intr-o situatie inedita, dar mama mea a fost si mai fericita!

  5. Mihaela C.P. spune:

    Si eu am o poza cam ca a ta in care nu zambeam, dar imi aduc aminte ca aveam temperatura si nu ma simteam prea bine.Prin urmare aveam si o mina mai trista :).Poate aveai si tu ceva atunci, ce te necajea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s