Cea mai buna modalitate de a sterge fisierul care contine „sambata lucrata la greu” este o iesire. Cu atat mai mult cu cat ieri inca era valabila rovigneta! Am ales sa urcam pe dealuri, in ideea ca ajungem la un lac pe care l-am vazut in urma cu cativa ani. N-am ajuns pana la el pentru ca acum mi s-a parut mult prea departe, varsta si kilogramele in plus si-au spus cuvantul. Oricum, am urcat ceva drum, lasand satul in vale, milioane de nuante de verde aratandu-se in jurul nostru. Dupa atatea zile ploioase, a fost o binecuvantare pentru ochi si pentru suflet.
Cu cat urcam mai sus, cu atat era mai frumos, cu atat uitam de lume si ne reaminteam cat am asteptat culorile astea.
Daca exista momente de fericire pentru Cola, acelea sunt cele din natura, cand lesa nu isi are rostul. Si stie sa se bucure!
Se apropie „Sanzienele”. Acum minunatele sunt in stadiu de boboci. Imi place inca sa cred ca CEVA se va intampla intr-o „noapte a sanzienelor”…
Dupa toata alergatura si caldura, cand am ajuns la parau am crezut ca il bea tot, atat era de insetata Cola.
Ne-am tot propus sa culegem muguri de brad si sa facem sirop impotriva neopritei mele tuse. Acum a venit vremea, asa ca eu am facut poze, iar sotul meu a cules. Sa vedem cum procedam mai departe…
Ce frumoase pajistile verzi sau acoperite cu covorul galben de flori!
Cred ca a fost plina de voie buna si Cola.Desi citisem despre ea si ma asteptam sa apara, cand urcau imaginile pe ecran si i-am vazut varfurile urechilor si coada ridicata , initial mi-am zis:ia uite, or fi fotografiat si un cerb :)).Apoi am vazut cine e .
Zona este minunata, iar daca mergem dupa atatea zile de plloi, e chiar mai mult! Ce bine m-am distrat de „cerbul” nostru!
Aţi fost în locuri foarte frumoase, cred că v-aţi simţit bine. Cola e fericită! 🙂
Ştii că mi-e dor de un sirop de brad? Ar trebui să culeg şi eu.
Frumoase, da. Ma gandesc ca tu esti intr-un astfel de loc dimineata si seara, zilnic si ma incearca invidia.
Gata, siropul este deja la pastrare. Primul sirop facut de noi (si ne-a iesit excelent)!
Un verde intens, o adevarat binecuvantare pentru ochi si pentru suflet!… Ma bucur pentru voi!…
Siropul de brad e foarte bun pentru tuse, dar poti incerca si cu sirop de ridiche neagra, e foarte la moda pe-aici prin Oltenia, toata lumea il lauda!… Sa-mi spui daca te intereseaza reteta, e simpla si la indemana!
Te sarut!
Mi-am dorit de cativa ani sa facem sirop de muguri de brad in special in amintirea mamei mele. Mergeam cu ea la strans muguri si apoi se umplea raftul din camara cu singurul medicament care ma ajuta cand tuseam.
Am baut si sirop de ridiche neagra. Mi-am luat ridichea, am scobit-o, am pus zahar in scobitura (nu sunt prietena prea buna cu mierea), iar dimineata am baut siropul format. Dar nu a fost ca si siropul din muguri culesi de sotul meu si fiert acasa.
Imbratisari!
Frumoasa zona si cred ca placuta excursia.Pacat ca n-ati mai mers si poate am fi vazut si noi ce-i dincolo de dealuri.
Minunate pozele.
Sa ne spui si noua cum ai facut siropul.Poate reusesc si eu sa luleg citiva si sa fac sirop.
O saptamina frumoasa,sa ai!
Multumesc!
Poate ar fi fost bine (adica sigur!) sa fiu mai perseverenta, pentru inca un kilometru… Dar a ramas pe data viitoare.
Despre sirop, va fi o postare separata, dar poti culege mugurii de acum.
ai surprins atata verde…. frumos….
Am surprins aproape tot verdele! Multumesc!
pozele tale denota asa o bucurie de viata, o explozie de verde, de culoare, optimist pur. iti multumesc pt senzatie!
Eu iti multumesc pentru cuvinte si ma bucur ca am reusit sa dau mai departe din bucuria mea!
hei, sunteti pe aici?
vreau abonament!
da, cu lapte, maaaare, cu zahar!
zilnic, da!
de cafea vorbeam, nu de domnul care cauta ceva in tufisuri…
parca ar fi, parca n-ar fi… :))
daca el e Fosile, cine e stapanul cafenelei!
Zi buna, oameni frumosi!
Ai masa rezervata in fiecare dimineata! Cafeaua va fi maare, cu lapte si cu zahar.
Cafeneaua are o stapana, care la randul ei il are pe „stapan”.
Seara placuta!