Privirea in adanc

Cui ajuta minciuna? Mai ales cand se minte pe el insusi? Daca imi este bine, OK. Daca imi este rau, nu ascund acest lucru si nu voi incepe sa spun ca viata e frumoasa, nu voi ranji aiurea doar ca sa dau impresia ca mi-e bine. Fiecare stare o privesc in fata, chiar daca este la moda sa mi se spuna ca „viata este asa cum ti-o faci”. O spun prea multi si prea des deja. Adevarat pana la un punct, mai departe ti-o fac altii. Si nu intotdeauna sunt interesati sa ti-o faca placuta, poate sunt chiar dezinteresati total de ce si cum este in sufletul tau. Si-atunci? Sa trec mai departe spunand ca e asa cum imi doresc sa fie? Da, este. Dar nu clipa de clipa.  Oamenii se ascund, din ce in ce mai des, chiar de ei insisi. La ce le foloseste cand se uita in adancul din sufletul lor? La ce le foloseste atunci cand primesc cate o lectie peste care nu pot sa treaca pentru ca nu au avut curajul sa ii vada primele semne? Mintindu-se pe ei, invariabil ii mint si pe cei din jur. O viata prefacuta, traita doar de ochii celor carora nu le pasa daca omul din fata lor este sincer sau fals. Ma bucur cand cei din jurul meu au curajul sa recunoasca faptul ca astazi primavara este mai putin frumoasa si nu se grabesc sa spuna ca maine sigur va fi senin in sufletul lor. Au curaj sa vada realitatea! Vantul nu bate mereu din si in directia in care dorim noi. Putem sa cerem daca avem nevoie si sa dam ajutor celor pentru care o clipa soarele s-a ascuns, sa cautam solutii reale si nu filozofice.

Cele mai frumoase lacramioare pe care le-am primit vreodata imi infrumuseteaza aceste zile. Sunt cele mai frumoase poate si pentru ca imi dau bucuria asteptata de atata vreme!    Foto: Alexandru

Acest articol a fost publicat în Fotografii, Rautati de fiecare zi, Stari și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Privirea in adanc

  1. acuarele spune:

    Suntem fragili noi oamenii, si starile noastre sunt la fel. Viitorul, chiar si cel apropiat, adus de clipa, are un statut incert, daca il privim si-l analizam sub lupa probabilitatii. Nu stim ce poate aduce ziua de maine, clipa imediat urmatoare, dar nu gresim daca incercam sa privim cu optimism inainte…
    Sunt minunate aceste lacrimioare!… Am luat si eu de Paste cateva buchetele de la o batranica, s-a umplut instant camera de un parfum aparte. Natural, nefabricat, ca acela emanat de spray-ul pentru interioare. Si care a costat si mult mai putin. Mi-ar placea sa pot creste in ghivece astfel de flori, dar cred ca n-ar rezista, prefera padurea, aerul curat, autentic, traiul la bloc nu le-ar prii…
    Te imbratisez, o zi foarte buna sa ai!

    • cafeauata spune:

      Imi fac cat mai putine iluzii. Astfel, poate, voi avea parte de mai putine deceptii, spre deosebire de cei care se incapatineaza sa vada intotdeauna, totul, intr-o lumina optimista. Asa sunt eu, ceea ce nu inseamna ca neaparat e bine.
      Sunt primele lacramioare pe care le-am vazut, se pare ca la voi au inflorit mai repede. In fata blocului avem un covor intreg, dar inca sunt boboci marunti, asa ca mai asteptam cateva zile pana sa ne bucuram si de ele.
      Ziua mi-a fost buna, asa cum mi-ai dorit, multumesc! Imbratisari multe!

  2. dianaalzner spune:

    Admir oamenii care au curajul să vadă realitatea în orice situaţie, eu însămi prefer să nu mă mint, de teamă să nu mă trezesc la o realitate prea crudă când mă aştept mai puţin.
    Şi eu te îmbrăţişez, cu mare drag, iar pe năsucul Colei aş lăsa un sărut, dacă mi-ar da voie… 🙂

    • cafeauata spune:

      Cum crezi ca nu ti-ar da voie? Este o pupacioasa de nedescris!
      Se pare ca avem cateva „proprietati” comune, ceea ce ma bucura tare mult, Diana! Sper ca ne vom intalni intr-o zi care cu siguranta va fi frumoasa.

  3. fosile spune:

    Imi inchipui ca nu-i usor,dar totusi,e chiar atit de greu sa lasi mai pe margine,mai deoparte pe cei care nu-ti fac viata frumoasa,sa incerci sa treci pe linga cele neplacute si sa pui in fata doar cele frumoase,deosebite?
    Nu lasa in umbra buchetul de lacramioare primit de la cineva drag decit orice cuvinte urite spuse de cineva ,care e trecator prin viata ta?
    Nu trebuie sa minti,ci doar sa incerci sa faci abstractie si sa zimbesti celor care iti zimbesc (din suflet),sa le raspunzi cu iubire celor care-ti dau iubire.

  4. yousef59 spune:

    Foarte frumoase lacramioarele…parca le simt parfumul!…
    Zile luminoase sa ai!

  5. cafeauata spune:

    Iti daruiesc si tie un buchetel virtual.
    Sa fie frumos si pentru tine!

  6. isis spune:

    „Adevarat pana la un punct, mai departe ti-o fac altii.” Corect, dar TU esti cel care-i cam lasi sa „ti-o faca”, permitandu-le sa-ti controleze atitudinea, in loc sa pastrezi tu fraul in maini…

    Eu nu cred ca te minti, te ascunzi ori te prefaci spunandu-ti in fiecare moment critic un simplu – dar atat de eficient! – „Ignora!” sau „Uita!”. Apoi sa ignori de-adevaratelea. Si nu cred ca ai nevoie de curaj ca sa vezi realitatea, ci curajos de-a dreptul esti daca te-ncumeti sa sari peste ea, desi pare a fi un obstacol evident.
    Asa e, vantul nu bate intotdeauna din si in directia in care dorim noi… ci din si in cea in care avem uneori nevoie. Fie chiar si doar pentru a mai invata inca o lectie. Care ne va feri, poate, de urmatoarea… privire in adanc!

    Poate fi primavara mai putin frumoasa, chiar si metaforic vorbind? Mai degraba ochii nostri inlacrimati sunt cei care o deformeaza…
    Curaj! 😉

  7. iassai spune:

    minciunea, daca privim cum trebuie, este si un lucru bun. Nu poti sa te duci la o femeie batrana, acre in doua zile moare., ca i-a murit nepotul, o minti politicos. Ce spui tu este adevarat, nu am de gand sa completez ce ai spus, pentru ca nu isi are rostul

    • cafeauata spune:

      Imi pastrez parerea: minciuna nu ajuta. In orice situatie exista solutii de a spune adevarul.

      • iassai spune:

        Dar exista momente in care ne mintim pe noi insine, atunci ce facem ?
        ex: suntem la un concurs si nu avem nici o sansa sa castigam, nu ne mintitm. stiu ca este incurajare, dar tot are la mijloc o minciuna

        • cafeauata spune:

          Tocmai de aici incepe: daca reusim sa ne vedem pe noi insine asa cum suntem cu adevarat, nu vom avea nicio problema in a vedea totul realist, fara a fi nevoiti sa mintim.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s