HP-ul

Intotdeauna m-am legat si de lucruri. Se spune ca nu e bine, ca la disparitia lor poate sa apara suferinta. N-as putea sa spun ca sufar, doar ca imi pare rau pentru aparatul foto pe care am reusit sa-l dau de pamant suficient de tare cat sa ii lipseasca orice reactie acum. Nu este sigur ca as fi facut poze multe cu el, dar il stiam acolo, in geanta lui si era super atunci cand ne lasa balta Fuji-ul cel destept. Dupa ce am vazut ca nici macar „tatal lui” nu poate sa mai faca nimic pentru a-l imbuna, mi-am amintit ca in ultima vreme am preluat denumirea de „sapuniera” pentru el, cu toate ca nu imi place cum suna. Cred ca s-a suparat cand a auzit si… a plecat. Pentru mine va ramane aparatul cu care am reusit la un moment dat sa-i fac o mare bucurie sotului meu… Ultima fotografie:

Acest articol a fost publicat în Cola si alti catei, Fotografii, Stari și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la HP-ul

  1. fosile spune:

    Pacat ca s-a dus aparatul cel mic. Nu faceai super fotografii,dar il puteai lua oriunde,si surprinde ipostaze inedite.
    Solutia,zic eu,e sa va luati altul.Si daca se poate repara si nu costa cit unul nou,reparati-l !

  2. isis spune:

    Ai atras ceea ce ai gandit despre el, conform legii de necontestat a Universului. Pare o afirmatie fortata, dar s-ar putea sa nu fie…

    Cand se-ntampla cate un accident de-asta, imi zic: „Si-a trait traiul, si-a mancat malaiul. Next!” 🙂

  3. Mihaela C.P. spune:

    Si-a facut si el datoria la vremea lui si ultima poza e foarte frumoasa. Tehnologia evolueaza rapid si poate un aparat nou ar aduce ceva in plus fata de unul vechi reparat :).

  4. cafeauata spune:

    Cu varf si indesat, Mihaela! Ma bucur ca ultima poza este facuta cu catei, chiar daca tocmai ea, Cola, m-a smucit atunci si l-am scapat. Am renuntat la reparatie, iar cand conditiile vor fi prielnice, vom cumpara unul nou, care va fi si mai performant, sigur!

  5. acuarele spune:

    Am stricat si eu un aparat foto acum cativa ani, era Canon. I-am facut fetitei mele niste fotografii afara, la joaca, alaturi de un prieten al ei, si la un moment dat a inceput sa-mi scoata pozele albite, toate. Initial am sperat ca o fi de la setari, ca se poate remedia, dar m-am inselat. Actualmente mai face doar filmulete. Dar si-a luat sotul altul (e chiar mai performant, zice el) si cand am nevoie, il folosesc pe acela.
    Si eu ma atasez de lucruri. Mi-am pierdut verigheta acum doua saptamani si chiar imi venea sa plang dupa ea, ca mi-a ramas urma ei pe deget. Probabil ca imi voi face alta la fel pe comanda candva, cand voi dispune de ceva banuti in plus. Probabil ca le vom duce pe amandoua la biserica, la sfintit. Dar inca nu am fondurile necesare ca sa repar pocinogul, asa ca ma multumesc sa o privesc pe-a lui, cum sta frumos in cutie (i s-a ingrosat degetul si n-o mai poarta de ani).
    Te sarut, si sunt alaturi de tine!

    • cafeauata spune:

      Mi-a mai trecut, Culoare draga! Va veni un altul, cand (vorba ta) vom avea ceva bani in plus. Deocamdata ne bucuram de cel destept, cumparat anul trecut.
      Oricum, un aparat foto este mai usor de inlocuit decat o verigheta. Ne pare nespus de rau ca ti-a ramas doar urma pe deget, dar stii cum e…, toate isi au rostul lor pe lume.
      Imbratisari!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s