Gust amar

Ma intreb oare cand va deveni obisnuinta corectitudinea, in special la noi (ca de restul lumii nu-mi pasa), locuitorii acestei tari? Dupa ce saptamana trecuta am vandut un set din pietre  lapis lazuli, imediat am primit inca o comanda identica. Neavand stocuri de materie prima (nu este ieftina!) si in Cluj negasind un magazin care comercializeaza astfel de lucruri, am inceput sa caut pe net. Am petrecut o noapte intreaga bantuind pe toate siturile de profil, intr-un tarziu gasind un magazin pe „Breslo”, care parea ca are ceea ce cautam. Doar parea, pentru ca, astazi a ajuns marfa la mine si nu corespunde cu ceea ce am ales. Poate pentru cea care le-a vandut, 10 mm este egal cu 8 mm, iar 4 cu 2. Cred ca a facut scoala cu profesorul d-nei Anastase. Pana una-alta, caut in continuare prin Cluj, macar sa nu mai platesc taxa de transport, iar de pe respectivul site cu siguranta nu voi mai cumpara veci nimic.

In alta ordine de idei, am ajuns sa mai traiesc o chestie ciudata (zic eu) astazi. Pe scurt, am un coleg care are contact zilnic cu clientii, fiind unul dintre soferii firmei. Este om in toata firea, bunic, deci nu foarte tanar, curat, ingrijit, politicos. Singura lui vina, descoperita dupa ani de munca in firma, este faptul ca are parul mai lung decat „normal”, ceea ce se spune acum ca deranjeaza pe unii dintre beneficiarii serviciilor noastre. Brusc si dintr-odata, mai sa fie! Si pentru ca patronilor le este neplacut sa discute cu angajatii lor omeneste, intre patru ochi, mai bine delega un alt angajat sa o faca… Alt angajat care, la randul lui, are o coloana vertebrala mult prea flexibila si da cu bata, asa cum i se cere, chiar mai rau, adica la telefon.  Cum poti sa suni un coleg care este la volan sau la un client si sa-i spui: „Patronul a spus ca trebuie sa te tunzi sau te va inlocui cu alt sofer!”? Cum poti sa razi cand spui asta? E vorba doar de a se tunde sau nu, am auzit voci. Am tacut… Pentru mine este vorba de a calca un om in picioare sau nu. Un om este la fel de integru cu sau fara plete. Si la fel de bine poate sa fie un gunoi tuns perfect. Sunt revoltata de ideea in sine, de faptul ca inca ne sunt impuse niste norme care nu au nimic in comun cu a fi corect, cu respectul pentru principiile pe care le avem. Mi-e scarba cand constat iar si iar, ca noi, cei care nu suntem detinatori de firme, in ochii lor, a celor care se numesc „patroni”, suntem doar niste viermi care ne meritam soarta, asa cum zilele trecute se mai spunea parca pe undeva…

A fost o zi cu gust de pelin.

Acest articol a fost publicat în Rautati de fiecare zi, Stari și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Gust amar

  1. convietuire spune:

    Din pacate sunt multe astfel de zile… Nici nu stiu daca exista vreun remediu…durabil.
    Iti trimit o imbratisare. E din toata inima.

  2. Cita spune:

    La Pitis m-am gandit si eu:
    „Nu conteaza cat de lung ti-e parul
    Ci conteaza ce si cum gandesti”
    Important este sa nu fim toti in acelas timp loviti de aceleasi dezamagiri.
    Asa macar putem sa ne consolam unii pe altii!
    Si eu te imbratisez!

    • cafeauata spune:

      Se pare ca sunt oameni care au ramas incatusati in gandirea urata, distructiva, care le-a fost insuflata candva. Pacat ca trebuie sa petrec mai bine de zece ore zilnic printre ei… Si norocul meu ca pot sa refulez acasa!
      Gand bun pentru tine!

  3. fosile spune:

    Sint atit de indignat,incit nu-mi vin cuvinte normale.
    Nici comunistii,nici militia,nici nimeni n-a reusit sa ma determine sa-mi schimb identitatea.
    Cum poate cineva sa aibe pretentia sa mi-o schimb,desi la amgajare n-a avut nici o precizare in acest sens.
    Aici nu este vorba de copii.N-are decit sa delege o persoana care sa reprezinte firma,iar el sa ramina ceea ce este.Adica sofer.Si cum sa ceri altei persoane sa transmita o astfel de pretentie?
    Este o chestiune scrict personala care se discuta,eventual,intre patru ochi.
    Ce aberatie.
    Chiar isi inchipuie ca sint dumnezei?
    Ei la cine se roaga?

    • cafeauata spune:

      Chiar esti indignat! Bine ca nu ai asistat tu la figura cu tunsul, probabil nu ai fi tacut asa cum am facut eu.
      Ei chiar cred ca nimeni si nimic nu are curajul sa le intrerupa ascensiunea, se cred mici dumnezei. Sper doar ca le va trece intr-o zi…

  4. acuarele spune:

    Nu mai e lumea normala, cea pe care o stiam!…. E una schimbata, cu oameni aroganti si reci, care daca au in mana puterea, se cred dumnezei!
    Imi pare rau ca te-ai necajit asa!…

  5. Diana Alzner spune:

    Cafeluţo, sunt şi patroni normali. Totul pleacă de la calitatea sufletească. Este adevărat însă că pe unii oameni mai slabi de înger bogăţia îi corupe.
    În cazul de faţă consider că respectivul personaj a dat dovadă de o minte îngustă. Chiar nu ştiu pe cine mai deranjează astfel de amănunte cum ar fi părul lung sau scurt.

  6. Mihaela C.P. spune:

    Nu zic ca ar fi avut dreptate patronul, dar imi aduc aminte ca intr-un documentar despre Jackie Onassis un prieten de-al ei spunea ca a fost sfatuit de aceasta sa aiba grija ca toata viata lui sa isi poarte parul ingrijit tuns si sa nu se ingrase .Poate ati vazut ca si in banci angajatilor li se impune o anumita tinuta (nu veti vedea femeile vara purtand papuci sau sandale decupate la spate, li s-a spus clar ca in banca trebuie sa poarte pantofi inchisi).
    Si inca ceva, un nepot de-al meu nascut in SUA a intrat la facultatea de medicina si i s-a pus in vedere ca incepand de atunci trebuie sa fie tuns scurt si fara barba; si daca nu ma insel si cu privire la tinuta i s-a impus ceva.
    Nu e un lucru urat sa ceri colectivului care pana la urma reprezinta firma ta o anumita tinuta sau atitudine.

    • cafeauata spune:

      Scuze ca raspund doar acum, era la spam comentariul tau (din motive necunoscute!)…
      Intr-un fel ai dreptate. Dar daca esti un patron care tine la aspectul salariatilor, cred ca ar fi de bun simt sa le spui la primul interviu. Dar, faci angajari doar atunci cand „te arde”, cand este bun oricine, doar sa stie sa faca ceea ce trebuie. Apoi urmeaza conditiile impuse… Despre drepturi, prea putine se pot spune, din pacate.
      Stiu ca in banci si in corporatii (nu stiu daca nu si prin primarii?) sunt impuse unele aspecte referitoare la vestimentatia si aspectul general, dar acolo sunt alocati si banii necesari. Dintr-un salar de 800 – 900 de lei, nu tare raman bani si pentru „aspect”, oamenilor le pare bine ca isi pot plati facturile.
      Si sa stii ca daca eu as avea o firma, as avea mai multe pretentii decat au patronii mei, doar ca le-as impune de la inceput, iar daca s-ar schimba ceva pe parcurs, as gasi modalitatea de a vorbi eu cu angajatul, intre patru ochi.

  7. eumiealmeu spune:

    o îmbrățișare de consolare… și o asigurare că tot ajungem noi să mâncăm vișine împreună.

  8. cafeauata spune:

    Am primit imbratisare si te astept la visine!!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s