Ninge ca in povesti… Ca atunci, in ianuarie ’98. Amintirile revin din nou si dorul odata cu ele.
-
-
-
Comentarii recente
Ninge si mi-e dor
Acest articol a fost publicat în Pentru mama, Stari și etichetat amintiri, cafeaua ta, dor de mama. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.
Ai văzut „Meet Joe Black”? Ţi-a plăcut?
Chiar aseara a fost dat pe Antena 1. L-am revazut cu aceeasi mare placere…
Ambele filme sunt extraordinare, si pe mine m-au impresionat mult!
Aici a nins numai putin de dimineata, dar cu fulgi mari si apatosi. Pana la pranz n-a mai fost nici urma de zapada, dar mai speram sa revina!…
Filme de exceptie, spun si eu.
In Cluj a fost ca in povesti! Pana am facut plimbarea de dimineata cu Cola, totul s-a acoperit cu un strat gros de zapada, iar de vazut nu vedeai la mai mult de 50 de metri.
Orasul inzapezit e ca in povesti o zi sau doua. Apoi cand zapada incepe sa se innegreasca, sa inghete , e ca in povestile cu zmei rai :). (de la o neiubitoare de zapada si de iarna)
Nu a tinut nici o zi, deja la pranz era urat… Dimineata urmatoare a inceput distractia cu lunecusul si de atunci tot asa.
Felicitari pentru TunD ! Interesanta alegere a numelui 🙂 Spor si bafta acolo!
Esti prima care spune ceva in acest sens; multumesc tare, tare mult!
Sa fie, Oana (spor si bafta), ca prea imi place sa insir vise si margele!
era o melodie… şi mi-e dor şi doare…
uneori, durerile sunt chiar plăcute; mă refer la durerile ce vin din amintiri. cel puţin ai amintiri!
unii nu mai au pentru că nu mai ştiu nimic despre ei – boală sau dispariţie definitivă. alţii pentru că li se pare că trebuie să lase totul în urmă…
alinare cu propria-ţi putere.
Ce bine ca ai (re)venit!!!
Stiu melodia! Dupa atata timp, chiar si durerea este placuta in felul ei, ai dreptate. In privinta amintirilor, stiu ca sunt un om norocos si fericit.
danabanubiografie.blogspot.com