Bucurii reanviate

Vreau sa uit de durerea care a pus stapanire pe noi, cei care stim… Voi povesti altceva, ceva care imi da aripi.

Am invatat sa merg pe patine cand aveam 9-10 ani, pe strada Plopilor, o strada in panta mica, pe care o tot urcam si coboram intr-una, fara sa ma enerveze patina care se desfacea de pe bocanc sau trantele pe care le trageam. Mi-am dorit sa patinez si restul nu avea importanta! Dupa multi ani, aproape domnisoara fiind,  am primit prima pereche de patine adevarate, ca cele pe care le vedeam la televizor, la concursuri: ghete albe, patine prinse cu suruburi. Placerea si mandria maxima era sa mi le atarn pe umar si sa merg la patinoarul pentru care orasul meu micut putea sa fie invidiat de multe aglomerari urbane. Inainte sa intru pe gheata era neaparat necesar sa gasesc un „protector” care sa ma apere de baietii care loveau fetele in spatele genunchilor, distrandu-se cand le vedeau cazand. Apoi, dupa cateva ture, mergeam sa cumparam un ceai fierbinte si cativa biscuiti, iar pana le consumam, aveau loc adevarate flirturi, luau nastere iubiri de-o iarna sau se sfarseau iubirile incepute vara. Uneori, mergeam acasa cu patinele pe picioare si cu cizmele in mana, iar cand urcam in autobuz toata lumea ne facea loc, nu cumva sa ii calcam. Cele doua etaje pe care trebuia sa le urc era ultimul obstacol cu fiarele pe picioare, toti vecinii auzind ca vin acasa, iar odata ajunsa la usa, mereu eram certata de mama ca fac zgomot. Dar se mai intampla si dupa aceea, nu era chiar asa grav pe atunci, cu asociatia de locatari. Nu stiu cui i-a facut mama o bucurie cu acele patine, pe vremea cand as fi putut sa o intreb nu eram interesata de subiect. In urma cu 6 ani insa, mi s-a pus pata: vreau sa patinez. Iar pentru ca nu era cazul sa investim prea multi bani pentru ca nu aveam siguranta ca  mai stiu sa stau pe patine, mi-am cumparat o pereche de la second-hand, pe o nimica toata, dar care mi-au bucurat sufletul ca si cum ar fi fost noi! Si am patinat de 4-5 ori pana acum trei ierni, cand le-am pus la pastrare si am chiulit sistematic de la orele de patinaj. Iarna asta, am avut retineri, toata lumea spunandu-mi ca acum cazaturile pot avea urmari mai urate, in special datorita varstei. Dar mi-am luat sotul si patinele si am mers la patinoar! In prima faza am facut jumatate de tura incetuc, tinandu-ma de gardulet, dar apoi mi-am dat drumul si a fost ca un vis devenit realitate, chiar daca dupa fiecare tura faceam pauza. Visul a durat doar jumatate de ora, din cauza de durere de picioare, dar peste o saptamana s-a reluat, de data asta tinand peste o ora. Probabil ca iarna aceasta se va termina doar cu aceste doua iesiri la patinoar, dar sunt multumita cu atat, am retrait senzatii din copilarie, ceea ce nu este putin!

Pregatirea

Pe gheata

Acest articol a fost publicat în Fotografii, Stari și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Bucurii reanviate

  1. fosile spune:

    La incaltat,pare ca trageai de timp,dar pe gheata se vede ca erai fericita.
    E o fericire mica pe care trebuie sa ti-o mai oferi.Daca tot sint mai multe patinoare,de ce sa nu profiti?Citeva minute pina ajungi acolo,o ora sau o jumatate de ora si gata.Nu-ti ia mult din putinul timp liber pe care il ai.

  2. Diana Alzner spune:

    Eşti o curajoasă! Te admir! 🙂
    Eu am avut numai patine cu rotile, iar ideea de a le mai încălţa acum mă înspăimântă. Ai sufletul tânăr, bravo!

    • cafeauata spune:

      Multumesc, Diana, dar sa nu crezi ca sunt chiar asa curajoasa. A doua zi de patinat a fost fara sotul meu asteptandu-ma pe margine, de aceea am si fost crispata. Am nevoie mereu de omul care stiu ca este acolo si imi sare in ajutor, altfel ma las batuta.
      Culmea este ca nu am fost niciodata tentata sa ma dau cu rolele. Asteptam cuminte iarna, la fel cum fac si acum, cu parere de rau ca un oras cum este Clujul nu este in stare sa aiba patinoar artificial (probabil este o afacere din care nu se poate fura destul?).

  3. Georgiana spune:

    pfoaaaa! ce idee mi-ai dat! în uikend mă duc la patinoar, gata!!! n-am mai patinat de vreo șase ani și tare-mi place 🙂

  4. fosile spune:

    Cafeluto,ai vrea un patinoar pentru vara?
    Caci cele existente sint artificiale.Cele naturale n-au inghetat inca suficient anul asta.
    Despre ce patinoar artificial e vorba in raspunsul pe care i l-ai dat Dianei?

  5. cafeauata spune:

    Da!!! Vreau patinoar acoperit, unde sa pot merge absolut oricand!

  6. yousef59 spune:

    Foarte frumos!chiar daca te dor picioarele…pari fericita 🙂

  7. cafeauata spune:

    Intr-adevar, a fost si sper ca va mai fi frumos!

  8. acuarele spune:

    Bravo, Cafeluta, bucura-te de aceste clipe frumoase cat poti de mult, ele sunt adevarate daruri!
    Eu nu am patinat niciodata, nici nu am incercat, o singura data m-am urcat asa, de curiozitate, pe patinele cu rotile ale prietenei mele din copilarie si am ajuns instantaneu pe jos, in fund, ceea ce m-a convins pe vecie sa nu mai incerc vreodata! Nici pe bicicleta nu am mers niciodata, sunt un antitalent! In schimb, ma „razbuna” asta mica a mea, care e foarte sportiva si ambitioasa sa-i reuseasca toate!
    Patinoar am avut si noi vreo 2-3 ierni la rand, dar era mic si extrem de aglomerat si prea dadeam nas in nas cu orice elev de-al meu, vrand nevrand!… :)) Apoi, iarna trecuta mi-am luxat o glezna pe o fasie de gheata si nu mai pot purta decat incaltari joase… S-a dus asadar orice urma de vis sau de tentativa, daca ar fi indraznit sa existe vreodata! Nu, nu-i de mine patinajul!… 🙂 Insa tu arati foarte bine cu patine si se vede ca te pricepi!… 😉
    Te sarut, zi frumoasa!

    • cafeauata spune:

      Mi-e ciuda ca n-am incercat niciodata rolele, dar cine stie…. ?
      Adevarul este ca as prefera sa inghete lacul din parc, acolo este gratis patinatul! Iar daca as reusi sa le dau si la ascutit, sa nu ma chinui atata sa iau viteza, ar fi si mai bine.
      Te imbratisez si-ti trimit fulgi mari de zapada de aici, din Cluj!

  9. eumiealmeu spune:

    tu pe patine, eu pe ghete kangoo – tu o delicată ca un fulg de zăpadă, eu o ţopăitoare, că aşa sunt eu… 🙂

    • cafeauata spune:

      Avantajul tau ca poti sa topai tot anul, dar eu doar cateva luni am ocazia sa alunec pe ghiata, si atunci intervin multi alti factori, iar eu raman cu 2-3 zile de patinat pe an. La Kangoo inca nu am avut curiozitatea sa merg, cu toate ca este o sala in drumul meu spre servici si le vad pe fete sarind ca niste canguri, atata doar ca au si muzica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s