Bradul de Craciun

Sursa foto: google

Candva, acasa, fiecare Craciun avea un brad mare si frumos, intotdeauna argintiu. Procurarea lui nu ridica nicio problema, padurile erau aproape. Niciodata nu tin minte ca el, bradul, sa fi fost cumparat din piata; intra la noi in casa adus direct din padure, de o cunostinta care asa facea bani de Sarbatori. Am crezut in Mos Craciun pana tarziu, iar vederea minunatiei cu crengile pline de vata, cu bomboane din fondant, cu ciupercute – cleme pentru lumanari, cu globuri si – mai ales! – cu stelutele care sfaraiau agatate, toate acestea ma faceau in fiecare an sa plang. Eram coplesita de priveliste, de atmosfera, de iubirea celor din jur. Si Mosul stia exact de ce aveam nevoie, gaseam sub brad numai ceea ce imi era necesar, aproape niciodata ceva nefolositor. Tuturor ne era atat de drag, incat ramanea acolo, in camera fetelor, pana prin februarie, fara sa se scuture prea tare, doar era de vita nobila! Apoi, intr-o zi, trebuia sa-i luam podoabele, hartiile care ramasesera fara bomboane, artificiile care erau de mult arse. Iar crengile lui, care ne-au bucurat atat, ajungeau in soba de teracota, rasfatandu-ne narile cu un miros cum altul nu-i. Cu ultimele lui puteri ne incalzea cand intram in casa cu manusile ude si degetele inghetate, cu pantalonii plini de turturi, fara a ne mai simti picioarele de prea mult stat la joaca. Simteam o oarecare tristete, iar acum, cand il citesc pe Nichita, il inteleg perfect.

Gandul lui Nichita: “An de an strangem obiecte pentru pomul care trebuie impodobit. Ne prefacem ca nu stim despre el nimic; cum a fost izbit, cum s-a opus, cum a coborat de la munte un om, cu leșul tanar, vegetal, pe un umar. Vreau sa-i vad bine chipul bradului, de aceea inainte de a-l impodobi, il las singur, pentru ca este prea viu pentru a purta atatea podoabe (…) Stam in jurul bradului pe care nu-l simtim cum nespus de incet moare, viata lui se scurge in lucruri si in noi, este o moarte simbolica, lasand verdele viu, ca sa ne bucuram noi mai departe”. Multi vor fi tentati sa spuna ca Poetul (oricare ar fi el) vede lucrurile altfel, ca sufletul nostru n-ar trebui sa se induioseze atat, e vremea sarbatorilor. E adevarat, dar, cine stie, o clipa, recunoscatori, poate ne facem timp macar sa-i multumim bradului care ne impodobeste casa, pentru ca, asa cum marturiseste tandru, poetul, mai departe: ”Prin miros se cunoaste sufletul pomului, doi brazi cu acelasi miros nu exista, pomul meu de iarna este unic ca si viata pe care isi va lasa-o in lucruri. Nu cred ca pot intalni altul in padure, el e unic in casa mea, pomul de iarna e ca si un an pe care nu-l poti inlocui cu altul”. Sursa: Dli.ro

Acest articol a fost publicat în Stari și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Bradul de Craciun

  1. tetris spune:

    Ai un dar: acela de a evoca amintiri cu atata frumusete incat totul apare real su ochii cititorului. Foarte frumos!

    Sarbatori fericite!

  2. Georgiana spune:

    și noi țineam bradul până în februarie. nu era molid, era brad brad. ținea până în februarie pentru că era frig în casă. – așa era la bloc… caloriferele erau țapene! nu pot să uit cum dormeam iernile cu căciula pe cap 🙂 dar să nu crezi că mă deranja! neee! toată ziulica stăteam pe afară și țin minte că mama ne aștepta pe mine și pe frate-miu cu mătura la ușă, să dea zăpada jos de pe noi, iar mănușile stăteau în picioare 😀 erau înghețate complet :)))
    Și iarăși nu pot să uit cum stăteam ciorchine în fața scării toti și ne uitam la câte un vecin care-și ducea bradul la tomberon 😀 și începeam să facem comparații: că uite vecinu X ce brad urât a avut, nici nu se compară cu al meu… și alte asemenea copilării 🙂
    Da, una peste alta ai reușit să mă întorci puțin în copilărie și tare bine mi-ai făcut.
    Te pup, Cafeluțo.
    Îți doresc să ai un Crăciun liniștit și fericit și de preferință înzăpezit 🙂

    • cafeauata spune:

      Doamne, ce fara de griji eram! Sa stii ca eu am un fix: sa-mi amintesc. Si ma bucur daca si voi, cei care treceti pe aici, puteti retrai clipele copilariei citind povestile mele. Eu imi amintesc si de sosetele care erau „murate” cand ma descaltam si imi puneam picioarele pe marginea sobei din bucatarie sa mi le incalzesc. Si cand eram uscata gata, o luam de la inceput!
      Multa bucurie tie si celor dragi, sanatate si belsug. Craciun fericit!

  3. acuarele spune:

    La noi de Craciun molidul era la ordinea zilei! Acum sunt pline pietele de brazi care mai de care mai maiestuosi, adusi din import, dar care nu miros a nimic. Si scumpi, bineinteles Tata cumpara brad an de an pentru cea mica a noastra, anul asta a protestat ca nu-i place din cauza varfului (stramb si nedefinit ca forma… :))
    Mi-e drag sa-ti citesc randurile, exact cum spune si Tetris, amintirile tale au intotdeauna un parfum special, unic, care se simte in cele mai indepartate zari!…
    Te sarut, Craciun fericit sa aveti!

    • cafeauata spune:

      Chiar si bradul era altfel atunci… Vazute toate cu ochi de copil, acum par iesite din carti de povesti. Si totusi, au existat, s-au intamplat, ne-au bucurat. Noi am trecut de cativa ani la brad artificial, gandind ca cel putin cel pe care l-am cumpara noi va ramane in padure. Dar nu sunt convinsa ca asa este, cand vad cati raman nevanduti, sacrificati degeaba.
      Te imbratisez si iti doresc tie si celor dragi sa aveti parte numai de bucurii, de liniste in suflet, de iubire si de multa sanatate!
      Craciun minunat, Acuarele!

  4. convietuire spune:

    Să-ţie fie bradul aromind a dragoste!
    Sărbători binecuvântate împreună cu toţi cei dragi ai tăi!

  5. cafeauata spune:

    Suflet drag sa-ti fie alaturi, sa va bucurati asa cum nu ati facut-o niciodata pana acum!
    Imbratisari si Craciun cu multe zambete!

  6. BlueRiver spune:

    E primul an in care n-am cumparat brad… nici nu stiu cat au costat brazii anul acesta, pentru ca nu s-au mai vandut in piata, sunb nasul meu… am impodobit un bradut mic, facut de un copil 🙂
    http://carmensima.ro/2011/12/23/craciun-fericit/

  7. yousef59 spune:

    Ah,cate amintiri!
    Sarbatori fericite,zile luminate va doresc!

  8. Mihaela C.P. spune:

    Foarte potrivit gandul lui Nichita pentru sarbatoarea noastra barbara de Craciun. Nu numai ca ucidem brazii , mai omoram si o multime de animale pentru a ne simti noi fericiti.
    Si la noi in casa in multi dintre ani bradul ramanea impodobit pana in februarie .Frumoasa povestirea ta , ca si tot ceea ce ai scris. Craciun fericit!

    • cafeauata spune:

      De cativa ani noi avem unul artificial, in speranta ca asa macar unul nu va fi taiat. Din pacate umanitatea si-a construit unele obiceiuri care implica sacrificarea necuvantatoarelor, fie acestea animale sau copaci.
      Sarbatori fericite si voua!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s