Sa fiu Mos Craciun

S-a intamplat sa mi se intersecteza drumul vietii cu acela al unei copile care a fost abandonata de familie. Imi este atat de draga fatuca asta, incat nu pot sa-i cer detalii, nu pot sa deschid ranile sufletului ei, nu pot la acest mod. Poate, incet-incet imi va povesti ea. In acest moment stiu doar ca a fost luata sub umbrela unui ONG, imbracata (intr-o oarecare masura), hranita (cu ratia), adapostita (intr-un apartament pe care il imparte cu inca trei fete si in care nu au voie sa porneasca centrala termica si nici sa foloseasca radiator electric). A mai facut si un curs de bucatar (tot cu ajutorul ONG-ului); asa am putut sa o cunosc. Si, cu toate ca de o vreme am incetat sa le plang de mila semenilor, aceasta fetita, abia trecuta de 18 ani, mi-a atins o coarda sensibila (pe care ma gandeam ca nu o mai am). Poate si pentru ca este mereu vesela, chiar daca destul de greu se inteleg cuvintele spuse de ea; poate pentru ca niciodata nu cere nimic si cu mult, foarte mult bun simt, accepta ceva de la altii. Mi-e draga pentru ca nu spune niciodata nimic rau despre mama ei care a lasat-o la mila oamenilor, spune doar simplu: mama mea. Este un copil deosebit, chiar daca nimeni nu a avut timp sa-i citeasca povesti, chiar daca oricat de frig a fost, nimeni nu a legat un fular la gatul ei, chiar daca seara nimeni nu a tras plapuma pe ea, sa-i fie bine, nimeni, niciodata nu i-a dat manusi sa-i incalzeasca mainile in zilele geroase de iarna si nimeni nu i-a spus „Noapte buna, somn usor”.

Si ma gandesc… Cum sa-i fac o bucurie de Craciun fara sa se simta rusinata? Cum si ce sa ii daruiesc, in asa fel incat sa fie exact ceea ce ii lipseste, ceea ce isi doreste si – in acelasi timp – sa fie ceva care sa ii ramana pentru tot restul vietii? Din pacate doar visez ca as putea inlocui lipsa mamei, n-am cum. Imi doresc sa-i impachetez intr-o cutie cu o funda mare, rosie, mangaierile mamei mele, soaptele ei, fericirea din ochii ei cand isi vedea fetele. Imi doresc sa-i pot darui o casa, o camera doar a ei, unde sa aprinda lumina cand vrea, sa fie cald si bine, sa fie si un televizor, sa curga apa calda la robinet, unde in Ajun sa impodobeasca un brad, sa se simta Acasa. Sunt doar dorinte care ma rascolesc. Sunt dorintele pe care le-as implini fara ezitare daca ar depinde doar de mine. Sunt dorinte la care nu voi renunta sa visez, dorinte pe care le voi scrie in „Caietul meu de vise”.

Imi doresc sa fiu Mos Craciun pentru fetita nimanui si voi fi!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în OAMENI tare dragi mie, Stari și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Sa fiu Mos Craciun

  1. fosile zice:

    Sa te ajute Dumnezeu!

  2. Diana Alzner zice:

    Îmbrăţişeaz-o, dăruieşte-i orice ce poţi. Mângâierea şi afecţiunea sunt ceea ce îi lipseşte.
    Dumnezeu să te binecuvânteze!

    • cafeauata zice:

      Multumesc, Diana!
      Ai dreptate; mai mult decat orice ii lipseste afectiunea, pentru ca nici nu stie cum ar putea sa fie cu haine multe, cu dulciuri sau fructe la discretie…

  3. BlueRiver zice:

    cafeluta, stii ce-as face eu?… as lua-o la mine acasa, in ziua de Craciun, am manca impreuna, as gazdui-o o noapte… i-as zice noapte buna si as saruta-o pe frunte inainte de culcare… cam asta as face 🙂
    azi am strans imbracaminte de prin casa ( doi saci) si o sacosa mare de carti cu povesti ( cartile fiului meu de cand era in clasele primare), cateva seturi de creioane colorate si niste carti de colorat, pe care le voi duce maine dimineata la un centru de colectare pentru familiile nevoiase :)… a, mi-am adus aminte ca trebuie sa pun si jucarii 9 cred ca se strang de inca doua sacose mari, ce mi-a mai ramas prin casa, pentru ca dau in fiecare an 🙂 )

    • cafeauata zice:

      Frumoase gesturi faci tu, Blue!
      In cazul meu, inca nu stiu ce si cum voi face cu fetita asta. Nu vreau sa o pun in situatii jenante si nu vreau nici sa dau ocazia de discutii in firma, de aceea trebuie sa gandesc o strategie. Sper, totusi, ca ii voi aduce zambet in suflet.

  4. arakelian zice:

    m-a impresionat ce ai scris.

    Ea lucreaza? a terminat scoala?
    Ai putea sa faci cateva pachete pt toate 4 fete care locuiesc acolo. Spui ca este o actiune pe care o face asociatia x, si au primit o lista cu nume de la casa de copii sa zicem.
    Sau o sponsorizare de la o firma, si tu nu ai nevoie de 4 pilote.
    O alta idee este un curs de calificare – de coafeza, croitorie, etc. ceva ce o pasioneaza si care i-ar putea da un viitor.

    Daca ai nevoie de ajutor financiar, spune-ne.

    • cafeauata zice:

      Ma bucur ca am reusit sa descriu acest om asa cum este el, ca am ajuns putin la sufletul tau cu aceasta poveste. Deocamdata nu vreau sa ma avant cu ajutoare foarte consistente, doar cat ne putem permite. Dar, daca vreodata va fi nevoie de mai mult, „ma voi plange” si pe aici. Pana atunci, multumesc!
      Este atat de timida fatuca asta, ca nici nu stiu cum sa mai fac un „pas” catre ea. Acum i-am pregatit un pachet de Craciun, sper ca nu il va refuza. Relatiile dintre cele 4 nu sunt chiar cele mai frumoase, in sensul ca celelalte 3 sunt perfect sanatoase, spre deosebire de febletea mea, care are un defect de vorbire. De aceea, este oarecum marginalizata si ma bucur ca ii place sa vina la servici, mai mult sta aici decat acasa. Acum tocmai face inca un curs de cofetar – patiser, asa ca in sensul acesta o las sa termine ceea ce a inceput.
      Pot doar sa sper ca drumurile noastre vor mai merge alaturi multa vreme, sa o pot ajuta (in limita posibilitatilor) si sa ii pot da sfaturi care sa ii ajute in viata.

      • arakelian zice:

        cred ca cel mai frumos ajutor este sa o ajuti sa devina independenta financiar.
        Adica sa isi gaseasca un job. Cred ca patiser – cofetar si-ar gasi mai repede, dar ma gandesc la salarii, si ca nu va avea o autonomie rapida. Dar ca bucatar, sansele sunt altele.
        Tocmai ca e ea diferita, ma gandeam de luat cadouri la toate la fel. Sa fie toate 4 tratate la fel.

        • cafeauata zice:

          Dupa ce a facut cursul de bucatar, a devenit angajata in firma la care lucrez si eu. Deocamdata este sub tutela celor care au adus-o pana in faza asta, banii castigati sunt gestionati de ei. Sper ca voi putea sa o ajut sa-si formeze o clientela pentru care sa lucreze in orele libere, dar mai trebuie sa fure meserie de la bucataresele versate.
          Drept sa-ti spun, nu m-am gandit la toate fetele, in primul rand pentru ca pe cele 3 nu le cunosc, iar in al doilea rand pentru ca … in acest moment, ar fi fost peste puterile noastre financiare.

  5. Georgiana zice:

    minunat! ești o deosebită. știam asta dar pe zi ce trece te prețuiesc și mai mult.
    să te ajute Dumnezeu în tot ce ți-ai propus!
    te îmbrățișez, om bun!

  6. cafeauata zice:

    Multumesc pentru cuvinte, dar nu intotdeauna le merit.
    Doamne ajuta!

  7. acuarele zice:

    Faptul ca iti doresti din suflet te va ajuta sa gasesti solutia cea mai nimerita!
    Iti tin pumnii sa reusesti!
    Sarutari!

  8. redsky2010 zice:

    e dificil sa gasesti calea cea mai buna sa o ajuti, dar sunt convinsa ca vei gasi exact varianta optima sa-i faci o bucurie. e drept ca si mandria e importanta, dar in cazul ei, un gest din suflet nu poate fi refuzat. numai bine, suflet mare!

  9. cafeauata zice:

    Ai dreptate, Red. Este putin dificil sa gasesti momentul si cuvintele potrivite, in asa fel incat sa nu para ca ajuti din mila… Sper sa fiu destul de inspirata.
    Craciun fericit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s