Crizanteme si lumanari

Pentru mama mea

Sunt un om fericit, voi merge Acasa!

In fiecare an, din 1998 incepand, cand se apropie prima zi a lui noiembrie, inima incepe sa-mi bata altfel, gandurile incep sa se inghesuie pe un singur fagas, dorinta ca o minune sa se intample revine obsesiv. Pentru ca in fiecare an, in jurul acestei zile, cu multe crizanteme frumoase, merg acolo unde au ramas ai mei parinti, sa vegheze la locurile unde s-au iubit, ne-au crescut si de unde noi, fetele, ne-am luat zborul. Asa este obiceiul,

Pentru tatal meu

sa mergem la mormantul celor dragi, sa punem flori si o lumanare. Si in acest an vor fi doua culori diferite de crizanteme: rosii-pentru mama mea si galbene-pentru tatal meu. Celorlalti dragi carora le vom pune flori ma gandesc ca acestea sa fie albe. Nu mai este un moment de tristete, a trecut acea durere pe care o simteam rupand din sufletul meu. Acum ma bucur ca merg Acasa, ma bucur ca voi respira aerul din Vale, ca voi umbla pe unde si mama a umblat, ca voi vedea locuri

dragi lor, ca voi simti ceea ce multi copii ajunsi oameni maturi nu vor, nu stiu sau nu pot sa simta.