Primim somaj, de ce sa lucram?

Nu mai stiu cum sa gandesc, de ce sa ma agat, in aceasta (cel putin) interesanta realitate.  Pe toate canalele TV li se plange de mila celor 1 milion de traitori in Romania, care sunt saraci lipiti pamantului, printre care (banuiesc eu) se gasesc si dragi concetateni de-ai mei. Ma incapatanez sa nu cred! Atata timp cat esti apt sa te dai jos din pat, sa iesi din casa si sa te prezinti la o firma pentru un posibil loc de munca, inseamna ca esti bun de efectuat unele munci, mai mult sau mai putin calificate. Daca esti disperat ca nu ai niciun venit, ca ai copii care nu au ce manca, nu inteleg ce te face sa refuzi un loc de munca de unde ti-ai putea plati taxele la bloc, curentul si ai avea si de o paine, niste cartofi si paste pentru copii? Cum poate o mama „disperata” sa refuze un serviciu, asteptand sa treaca somajul? Cum poate un om, indiferent daca este parinte sau nu, sa prefere statul acasa si plansul de sine, in defavoarea muncii? Cum poate sa spuna cineva la un interviu: „N-am nimic in comun cu aceasta munca, am facut cursul de recalificare doar asa…, pentru ca era gratis.”? Ei, nu! Acel curs de recalificare (reconversie, cum le place guvernantilor sa-i spuna) nu a fost gratis, a fost platit de mine si de toti cei care tragem pe branci pentru suptravietuire. Acel curs a fost pierdere de vreme (iar cum se spune ca „time is money”…)pentru cei care l-au organizat, pentru cei care au incercat sa-i invete pe practicanti, apoi pentru cei de la AJOFM care au gasit un loc vacant si l-au anuntat sa se prezinte pentru angajare si  pentru cel care l-a primit si a stat de vorba cu proaspatul recalificat, cel dintai bucuros ca are om pentru postul liber, iar ultimul, plictisit de prezentarea ofertei, asteptand sa mearga acasa (sau in alta parte), sa-si continue viata tihnita, fara ceas desteptator, fara obligatia de a face ceva timp de 8, 10 sau 12 ore.  Si nu uita sa-l roage pe angajator sa nu anunte la cei care l-au trimis ca a refuzat, ca daca se afla, el nu mai primeste somaj. Probabil ca sunt si exceptii, dar s-a intamplat in 7 cazuri din 8, intr-o singura zi!

Deci, cat de gratis este un curs de recalificare? Cei care dau bani din diferite fonduri (europene sau nu), cu siguranta ca nu se intereseaza de finalitatea acestora, mai mult,   pentru organizatori este o profitabila afacere, iar de acolo-ncolo, Dumnezeu cu mila!

Pana cand?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Rautati de fiecare zi și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Primim somaj, de ce sa lucram?

  1. arakelian zice:

    nu exista mod de validare a unor cursuri de calificare.
    Dpdv. al Comisiei Europene, poate sa verifice ca s-au efectuat, documentele cu nr de inscrisi, documente cu programa – dar daca ai vreo idee cum sa verifice Comisia ca acest curs a fost predat bine, ca omul de acolo iese cu ceva ‘informatie’ si unii chiar o vor aplica – te rog impartaseste.

    Un alt status al Romaniei actuale este: sute de mii de oameni se plang ca nu au de mancare, dar au bani de tigari si bautura.

    Ba mai mult, exista terenuri lasate nelucrate, ca sa nu zic, neculese – anul acesta a fost unul din cei mai buni pt agricultura. Si totusi… crasmele sunt pline, si oamenii se plang in continuare.

    • eumiealmeu zice:

      stai să-ţi spun: într-un sat pe unde mai trec şi eu în răstimpuri, la o bodegă, se vinde ţuică – cea cu acte costă 1.5 lei, cea fără 0.5 bani. de care crezi că îngurgitează oamenii? evident, cea din urmă, că de 1.5 beau 3 ţoiuri, numai buni de mers acasă şi de luat la căsăpit nevasta şi copiii.
      oamenii de acolo au muncit până nu demult, au calificări şi au fost chemaţi din nou la locul de muncă. dar ei au un principiu: dacă pot să stau şi mă descurc, de ce să muncesc şi să nu-mi ajungă? vorbesc doar despre politica prost întocmită, despre cât de nenorociţi sunt ei sau despre silicoane, dar despre ceea ce ar putea face ei pentru familiile lor, nu.
      totuşi, acesta este nivelul, nu doar acolo, ci peste tot, la ţară, în mod deosebit. şi la oraş ar fi cam la fel, dar nu cu acelaşi procent…
      putem să facem un partid al celor nemulţumiţi de conaţionalii lor? 🙂

      • cafeauata zice:

        Foarte buna idee: un partid! Oare am aduna destui nemultumiti cat sa prindem un loc in Senat?
        Altfel, din pacate, cei care au un loc de munca, muncesc cat pentru trei, avand in vedere faptul ca treaba trebuie facuta oricum. Cel putin sa nu mai aud ca nu sunt locuri de munca…

    • cafeauata zice:

      Arakelian
      Dupa parerea mea nu exista lucru facut care sa nu poata fi verificat. In acest caz chiar mi se pare simplu ca cei de la AJOFM sa vada cati dintre cei trimisi la un post vacant isi intrerup somajul sau nu. Asta este cea mai simpla chestie care imi vine in minte, dar la cate comisii exista prin tara asta, cu siguranta ca sunt si alte modalitati, daca se vrea, evident. Dar poate gandesc eu aiurea…
      Ca nu au bani de mancare, nu ma intereseaza, ci faptul ca nu vor sa munceasca ma scoate din draci!
      Cu pamanturile inca este o chestie care ma revolta! Am ajuns la concluzia ca nu meritam nimic, ca stim doar sa ne batem joc de ce ni se da. Daca e an bun, roditor, n-avem ce face cu poamele, daca e ploaie multa, putrezesc toate, daca e seceta, totul se usuca. Oricum ar fi, noi nu avem solutie si suntem prinsi nepregatiti. Parca nu suntem normali, serios!

  2. eu zice:

    Ce îmi place această furie!. Parcă te văd cu pumnii strânși și cu privirea necruțătorare. Este un adevăr ce spui, dar cam la fel se petrecea și pe vremuri. Nimic nou sub soare. Cei care nu lucrau erau acoperiți de cei care munceau. Diferența e că acum sunt mai puțini din categoria celor care prestează o muncă. Numărul celorlalți e cam același. Sunt o constantă.
    De exemplu, pe vremea lui Ceaușescu și maiștrii aveau secretare, la o fabrică oarecare. Adică un segment birocratic foarte mare dus în spate de cei care produceau.
    În rest, caut ceva frumos poate îți mai trece furia!

    • cafeauata zice:

      Nu cred ca ti-ar face placere sa ma vezi furioasa, fac urat!
      Oricate secretare au fost „atunci”, faceau si ele (macar) o cafea, o conversatie cu tovarasul maistru… Ca sunt multi birocrati care isi iau salariul din munca celorlalti, e o chestie, dar sa platim somaj si ajutor social lenesilor, ma revolta la maxim!
      N-ai gasit nimic frumos?

  3. fosile zice:

    Pina cind?
    Pina cind muncesti tu sa le platesti lor somajul,apoi ajutorul social si dupa aceea vad ei,poate gasesc un loc de munca unde sa cistige de trei ori cit tine si sa munceasca putin.Daca se poate la bugetari,unde tot tu ii platesti,iar ei fac ce riiosii…

  4. tetris zice:

    – Domnu’, da-mi si mie 1 leu! zice femeia tanara si in putere
    – Iti dau chiar 5, dar iti dau si o matura sa cureti in fata portii mele
    – Hai, domnu’, ce ma iei asa? Ce sunt eu?
    Dialog real, petrecut intr-un oras de munte.
    Pe mine ma intriga o chestie: dintre colegii mei cei care au pretentiile cele mai mari sunt cei care nu fac nimic. Dumnezeule, au o gura mare si atatea drepturi isi aroga, incat ma socheaza de fiecare data

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s