Am retrait

In urma cu 25 de ani am strabatut pentru prima data drumul din Cluj pana in Ciucea, intr-un tren personal, intr-o zi frumoasa de toamna. Am fost fermecata de ce am vazut, am fost uimita de cate obiecte vechi erau in toate colturile, dar nu a fost nimeni care sa ne povesteasca in amanunt trecutul acestora.

In urma cu cateva duminici am refacut drumul de 80 de kilometri spre Oradea, de aceasta data cu masina. A fost o duminica insorita de inceput de toamna, una din zilele in care simti ca trebuie sa faci ceva deosebit. Soseaua este buna, peisajul este superb, asa ca ne-am putut bucura in voie de fiecare clipa. Ajunsi in parcarea de unde se urca la conac, am inceput sa am emotii, imi doream tare mult sa fie intretinut, sa avem permisiunea de a intra in toate cladirile, sa putem face fotografii si indrazneam chiar sa sper ca exista un ghid care povesteste cu placere si cu drag despre cei care au trait, au iubit si au murit acolo. Mi-au fost indeplinite toate dorintele: totul este impecabil conservat, este deschisa vizitatorilor fiecare incapere, exista un ghid minunat, iar in schimbul unei sume modice se pot face fotografii in interior. Chiar daca am mai pasit pe acele alei, acum am vazut si am simtit altfel, mai profund, mai constient, mai insetata de a afla. Am fost incantata de tot ce am vazut, incepand cu poarta impozanta de la intrare, aleea pietruita care duce la conac, treptele rotunjite de vreme pe care a pasit Goga, Doamna Veturia si bunul si marele lor prieten, Ady Endre.

Intrarea la Muzeul Octavian Goga - Ciucea

Am simtit fiori la intrarea in cladirea principala, unde – in hol – sunt asezate intr-un rastel bastoanele folosite de D-na Goga si unde am putut atinge fiecare obiect folosit odinioara de cei doi. Nu exista nimic in acea casa care sa nu-mi fi transmis o stare de bine, de drag de acele locuri. Salonul de muzică este orientat în jurul pianului Beckstein al Veturiei, pian la care au cântat Dinu Lipatti şi George Enescu. Pe unul dintre pereţi este expusă o tapiserie lyoneză lucrată în secolul XVIII. Sunt expuse tablouri ale lui Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Aurel Popp şi Ştefan Dimitrescu.”

Tapiseria lyoneza

Tapiseria este o piesa extraordinara, care mi-a placut in mod deosebit. In dreapta acestei tapiserii se afla un tablou in marime naturala, pictat de Camil Ressu in 1924 si infatisand-o pe D-na Veturia. Acest tablou este cu atat mai interesant cu cat a fost folosit efectul tridimensional si din orice unghi al camerei frumoasa Doamna ii priveste pe vizitatori, intorcandu-se nu doar cu privirea, ci cu tot corpul inspre ei.

Doamna Veturia Goga - Tablou de Camil Ressu

Fiecare incapere are cel putin o soba de teracota, diferite ca forma sau culoare. Mult mobilier din esente scumpe, fotolii si sofale in stil Bidermayer, candelabre unele din cristal, altele din sticla de Murano, o scara interioara din lemn de stejar, vitrine cu portelanuri englezesti, cu bijuterii purtate de D-na Goga. Nu poate fi trecuta cu vederea niciuna din incaperi, fie biblioteca, dormitorul sau sufrageria. Toate sunt incarcate cu istorie si cu iubire.

O eleganta sofa

Casa Ady era locuinţă a personalului auxiliar, magazie şi bucătărie. Actualmente clădirea a fost transformată în casă memorială Ady Endre, fiind expuse diverse documente legate de activitatea acestuia împreună cu obiecte etnografice din cultura populară română şi maghiară. Casa albă (sau Casa de oaspeţi) avea destinaţie de locuinţă pentru musafiri, astăzi ea devenind muzeu de artă etnografică. Sunt expuse costume populare, covoare, icoane şi ceramică moldoveneşti, olteneşti şi oşeneşti.”

După stabilirea la Ciucea, Octavian şi Veturia Goga au decis ca mormântul lor să fie pe domeniul de aici. Acelaşi lucru îl nota şi Goga în testamentul său din 1936. Veturia nota în 1938:

„În primăvara anului 1938 ne plimbam prin grădină când, după o hotărâre definitivă, am desemnat locul unde să ridicăm mormântul.”

—Veturia Goga

Mausoleul iubirii - Ciucea

Mausoleul amplasat pe panta dealului Pleşului are 8 m înălţime, cu o bază de 4 metri, fiind realizat din beton armat pentru a preveni alunecarea sa în jos. În 1938 Veturia se întâlneşte cu Constantin Brâncuşi şi îi solicită acestuia să realizeze mausoleul. Brâncuşi acceptă sa realizeze lucrarea, dar doreşte să realizeze personal întregul mausoleu. Veturia neavând însă răbdare să aştepte până când Brâncuşi va putea începe, îl va contacta pe George Matei Cantacuzino, care îi va realiza planul mausoleului, decorurile fiind proiectate de Nora Steriade. Pentru ridicarea lui se va apela la meşterul maramureşean Iosif Kuczka. Mausoleul este construit din marmură şi mozaic de Murano adus din Italia. Placarea cu mozaic a fost efectuată de însăşi Veturia, care a lucrat aproape 20 de ani pentru a finaliza lucrarea. Aceasta nota:
„Douăzeci de ani am lucrat la acest mozaic şi eram într-o luptă continuă… Luam mâinile de pe lucru şi cădeam în disperare şi oboseală. Îmi spuneam: „Mi-am luat o însărcinare şi trebuie să o duc la capăt”… Nu doresc altceva decât, făcându-mi datoria aici, să trec şi eu împăcată, dincolo, în somnul cel mare””

—Veturia Goga
Mi-ar fi placut sa avem voie sa intram in mausoleu, sa aprindem cate o lumanare la fiecare mormant, dar intrarile sunt inchise, doar fotografii se pot face printre grilaje.

Mormintele

Ne-am umplut de lumina si de dragoste. Multumesc celor care au facut posibila aceasta minunata intalnire cu cei care ne-au lasat mostenire un loc deosebit si indraznesc sa le spun tuturor celor care citesc acum, ca este o ocazie de a cunoaste si de a simti, care nu trebuie ratata intr-una din vacante.
Citate: wikipedia.


Acest articol a fost publicat în Excursii, Fotografii și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Am retrait

  1. acuarele spune:

    Ce frumusete, ma bucur ca ati avut parte de asa o duminica inspirata!…
    Stilul de mobilier mi-a amintit de Peles, pe care l-am vizitat in primavara aceasta tot cam dupa… 25-30 de ani… Merita vizitat.

    • cafeauata spune:

      Chiar este o minunatie, sa stii. Poate spun asta si pentru ca inca de prima data cand am fost acolo m-am simtit deosebit. Iar acum, dupa atatia ani, dupa atatea experiente de tot felul, parca si mai tare am rezonat cu iubirea si cu adevarata prietenie… La Peles nu am fost, poate din cauza faptului ca sunt multi turisti, ori noi preferam locurile mai linistite, dar nu se stie…
      Duminica frumoasa!

  2. fosile spune:

    Si-apoi n-ai pus tu poze cu parcul (gradina conacului) cu toate felurile de copaci-acolo am vazut prima data un castan comestibil.Aleile pavate cu pietre cubice,mobilierul,covoarele,obiecte personale,covoare,portelanuri si cite alte.Fiecare obiect are o aura de frumusete.Biblioteca cu 6000 de volume in romana,germana,maghiara,franceza,engleza,latina.Carti frumoase,legate in piele multe din ele.Biroul de lucru al lui Goga placat cu piele de Cordoba,calimari pentru cerneala din aragonit-desi ghida zice ca e din marmura.Candelabre,fiecare deosebit si cite.
    Iti vine sa mergi pe virfuri,sa nu deranjezi soaptele celor care,impreuna in eternitate revin acasa din Mausoleul Iubirii.
    Este un castel,un domeniu al prieteniei si iubirii.Este unul din putinele exemple demne de a fi urmate,care ne-au ramas.
    Cind mai mergeti?
    Ne luati si pe noi?
    Am fost pe acolo cind inca traia Doamna Veturia si as merge mereu.Este un loc frumos.

    • cafeauata spune:

      Fotografii am pus doar cateva, restul le voi mai arata cu timpul, pentru ca intr-adevar merita sa fie vazute.
      Foarte frumos ai vorbit despre ceea ce eu nu am apucat sa spun nimic! E adevarat, iti vine sa umbli pe varfuri si sa vorbesti in soapta, iti vine sa iei cu tine macar putin din acel aer de pace, iubire si prietenie, sa daruiesti tuturor celor din jur. Cu siguranta ca vom mai merge, nu se stie cand insa, mereu cu mare drag.

  3. convietuire spune:

    Minuni… adevărate minuni.

  4. eumiealmeu spune:

    am fost şi noi la Ciucea şi nu ne venea să credem că aşa ceva a aparţinut unui scriitor… mă rog, că a fost mai mult decât scriitor… :-), nu se mai pune.
    oricum, în epocă, nu prea se făcea reclamă acestui loc, cel puţin la noi în zonă.
    ce bine că ai postat poze… eu n-aveam aparat atunci când am vizitat locul acesta… îmi amintesc în ce fel mă benoclam că aveai impresia că vreau să-mi bag în ochi şi pietre şi trepte, şi lumina din camere… 🙂 doar-doar n-o să uit nimic.
    mie mi-a plăcut locul de închinare. am cumpărat de acolo o carte de confecţionat o biserică în miniatură, cum n-am mai găsit apoi.
    merci mult.

    • cafeauata spune:

      Bucuria este a mea, sa te incant si sa-ti reamintesc locuri frumoase! Pentru mine (noi) este unul dintre putinele „obiective turistice” unde ma voi intoarce intotdeauna cu aceeasi emotie si placere. Chiar daca aici nu apar poze cu bisericuta, sa stii ca am fotografiat-o si urmeaza sa o arat lumii si pe ea.

  5. Suntem incintati ca v-a impresionat vizita facuta la Muzeul nostru, va multumim pentru aprecieri si va asteptam si alta data insotiti de prietenii dumneavoastra . Va mai asteptam cu drag .
    Conducerea Muzeului Memorial „Octavian Goga„ Ciucea

  6. yousef59 spune:

    Impresionant…superba Doamna Venturia…deosebit,emotionant…multumesc pentru postare!…exista in Romania atatea locuri minunate pe care nu am reusit sa le vad 😦

  7. cafeauata spune:

    Cu mare drag si cu speranta ca macar unele din aceste locuri vor fi vazute, candva, si de tine.

  8. redsky2010 spune:

    ce coincidenta, chiar ieri am vazut un pps cu povestea conacului acesta. cuprindea si cateva detalii un pic rauvoitoare. se pare ca cei doi, care odihnesc aici, erau casatoriti separat cand au inceput relatia si pe parcurs, octavian goga a cumparat un post pentru sotul veturiei, pentru ca acesta sa renunte la ea. cine stie care va fi fost adevarul? istoria o prezinta fiecare altfel. ceea ce ramane este un conac unde doi oameni au gasit calea sa ramana impreunasi in vesnicie si au adunat o multime de frumuseti in jurul lor. mi-as dori sa ajung sa-l vad si eu.
    numai bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s